Au trecut ani si viata s-a schimbat...

12:27 AM / Posted by Marcus /

A trecut mult timp de cand nu m-am mai gandit la primii ani de scoala, la drumul de jumatate de ora pana acolo, la Cristina scumpa mea colega de banca pe care n-am mai vazut-o de ani de zile, la doamna invatatoare si clasa cu numarul 4 de la parter."Esti un adevarat gentleman!" spune mama cu nostalgie gandindu-se la anii aceia si la felul in care am uimit-o inca din prima zi de scoala cand am trimis-o acasa de la usa salii de clasa asigurand-o ca de-acum sunt baiat mare si ma descurc si singur. Se vede in ochii ei ca si-ar mai dori sa traiasca putin clipele cand simtea ca mai am nevoie de ea...chiar daca adevarul e ca mereu voi simti nevoie sa o am aproape...

Ce mi-a adus in minte aceste momente??Am fost azi in vizita la o scoala primara de aici din cartier, sarbatoareau ziua dascalului... si mi-am amintit de un fost coleg, din clasele primare si partenerul meu de drum inspre si dinspre scoala in fiecare dimineata timp de 4 ani... e ciudat cum un om poate sa ti se para asa cunoscut dupa ce nu l-ai mai vazut de la 11 ani. A fost chiar o senzatie placuta sa ma simt din nou copil, o placere de copii care mai credeau in mos craciun si spiridusii lui, mi-am amintit cat de nedreapta a fost nota mea de 4 la caligrafie...sau 2-ul lui la purtare. "Pana la urma nu te-ai facut politist?" m-a intrebase el serios in urma cu ceva timp... si am izbucnit in ras... visul meu de copil tocmai se stinsese definitiv. Nu credeam ca mai era cineva care sa-si aminteasca de copilaria mea zbuciumata si visele de "comisar Catani" ...

Ne-am schimbat amandoi atat de mult dar in "punctele esentiale" tot la fel am ramas...eu tot guraliv si el tot ironic si acid... A fost o vizita foarte placuta si sincer regret ca poate pe Cristina, pe Andreea, pe Mada , Anca, Razvan, Iulian, Andrei, Vlad Agotici si altii de care nu-mi amintesc acum n-o sa-i mai revad poate niciodata... dar de cate ori o astfel de reintalnire se va intampla ma voi simti din nou copil macar pentru cateva clipe...imi voi dori din nou sa ma fac politist, sa fac inconjurul lumii impreuna cu Cristina in vechiul fotoliu cu roti din sufragerie, sa-mi pun papucii magici care ma fac invizibil, sa traiesc si eu aventurile din Ciresarii si cartile lui Jules Vernes, sa vad macar odata in viata un vampir, sa am aripi sa zbor asa ca in visele copilariei sau pur si simplu sa fug ca un nebun crezand cu ardoare ca intr-o zi o sa ajung si eu la olimpiada ca intr-un film pe care-l vazusem la tv si-n care actorul principal avea o replica atat de kitschoasa azi dar care atunci imi dadea aripi "Poti face orice daca-ti doresti cu adevarat"... si cu siguranta imi doream toate aceste lucruri...

Labels:

0 comments:

Post a Comment