She is (irre) PLACEable :)

10:55 PM / Posted by Marcus / comments (2)




How many of U would think that when U say "I am not going to fall in love with U because U
will only break my heart", U actually express how U feel deep inside ... U mean that this worth and that U are determined to make this relation last and there is nothing U should be afraid of. That U don't want to play games, and the only thing U want is that everyone to be happy :)

And how many of you would consider being selfish saying " It is for the first time in my life when I see myself together with U, for longer time" ? Meaning that U like this person so much, that U made steps in drawing closer to her without even realizing it. And the steps U made were guided by her and cushion your walk through life. . . meaning that this person had hardly entered into your soul but the way she succeeded was brave for a woman, was unique, soft and sweet .... and was exactly as U imagined once when U were young and happy :)

But most of all, how many of you would think as being extremist when saying "I can't get enough of you" meaning that on the bottom of your heart you feel it's love. Although U and her are apart, U still have her inside your heart ... even though she keeps hurting your feelings U don't consider yourself senseless, but proud that once U loved her, thankful that she loved U, pleased that she tried to understand U, enlightened when being with her, delighted for the chocolate U shared together and all the moments together are simply priceless for U. Having her to love is reason enough to celebrate and U are nothing but happy :)




Because that's how I think ...

Labels:

me, in trouble ... need help

1:14 AM / Posted by Marcus / comments (0)

" Experienta este cel mai dur profesor pentru ca intai iti da testul si apoi iti spune care era lectia...."
They say, "U got to love what U do to do it right" ... and they have so much right with what they say. I've been told that the work with ppl (relations) could be the hardest possible. Other time, in contradiction with the first sentence, I have experienced that whenever U struggle to do the best U can, it ends up in a way U never expected or for sure wanted. After all this U start asking yourself why, where, when have U missed or did not understood what ppl want ?

With this being said, I want to prepare myself for an event. Particularly for a situation in which I have never been before. A group of Romanians will visit Denmark in July and I am supposed to be their "guide" here. A sort of translator or something :) be the whole period of their stay with them, live together, shop together ... and many other things. I don't know how many they will be or how young. I haven't been told yet. Probably it takes time for the organizers to handle aspects as such. Nevertheless it will be a Romanian traditional dance group which will participate in an event called Euopeade. Unless you are not Romanian or someone who is not part of a dance group, it could be U the my guest here in July.

I am glad for the opportunity that I have been offered. I look forward to meet this ppl. On the other hand I must admit I have no other knowledge than the basics I learned during my life. I am sure that those Romanians who will come here, will look for fun, no doubt about that. That's why they have been invited here, in the first place. If they forget I will kindly remember them.

I have said earlier that my knowledge and experience gives me a start-up but not everything. I know Romanians traditional dancers are good at dancing. Especially the Romanian popular dance has been rewarded many times at international festivals. They know how to make it, I trust them and will be their cheerleader ... he he he. Besides that probably when they will be home again they won't say how good their guide in Dk was but how much fun they had. From my point of view would be very important if they struggle to note themselves to other countries as well, especially Denmark :)

On my behalf, I wish I can do my job right, thus I made some self - rules which I believe every guide follows-in his job:
  1. everybody in the group will be treated equally by me, no matter of group leader or simple members;
  2. I will address myself, for the first time, to their group leader (GL);
  3. Everybody should listen to their leader not at me; Decisions would be made by the GL.
  4. Main decisions will be made by the GL; I can be a second coach, if they would need that;


I know, things are easy and I have the bad habit of complicating them. They say U have to love what U do to get it right, and that´s true. I love what I am doing and would be a pleasure to spend time with the Romanians guests. It is about my experience that I will do it 4the first time.
I want to do my best though. I want to learn and hear more. I look for advice and where else can I get it if not from friends ? From U that reads this lines. From U that knows a little bit more than me. From the ones that have done this before and experienced it many times.

And like all the blogs that are interactive, let me hear your opinion ... what advice would U give me in order to be a good guest and an okay guide ?

Labels:

One night in may

1:40 AM / Posted by Marcus / comments (0)

...Oamenii tacuti sunt cei care asteapta, in general pe cineva care sa stie sa le asculte tacerea. Sa le vada sufletul, valoarea de dincolo de tacere...
...Oamenii comunicativi sunt cei care-ti cer sa treci dincolo de cuvinte pentru a-i descoperi...

In orice fel, fiecare, doreste sa comunice ceva ...

Labels:

Unde eşti ?

1:16 AM / Posted by Marcus / comments (2)

Cred că oamenii mari în lumea asta nu s-au mulţumit cu puţin. Au avut standarde foarte înalte. Nu cred că cineva a făcut un lucru remarcabil în lumea asta spunând “Lasă, mă, că merge-aşa!“, cred că marile succese au fost dictate de spiritul: “Încercăm să dăm ce e cel mai bun din noi!“.

The decisions you make, determine the person you are. Depinde de noi cât de jos acceptam să ne ducem. Depinde de noi cât de sus vrem să ajungem. Noi ne propunem standardele, nu decid alţii pentru noi.

Noi decidem dacă acceptam sau nu anumite lucruri.

Majoritatea substantivelor au plural şi e bine să fie aşa. Ai astfel posibilitatea să exprimi cantităţi, mulţimi, faptul că nimic nu e unic. Însă, în dicţionarul meu personal, femeia nu are plural. Nu poate avea. Mintea mea nu poate duplica noţiunea de femeie. Ea este miracolul, unul singur, nu mai multe miracole, nu diluat, depersonalizat, comercializat, devalorizat. Ea este cadoul dăruit de Dumnezeu unei lumi imperfecte. Ea este cea pentru care declanşăm războaie, scriem cele mai minunate versuri, compunem muzici tandre, mai frumoase decît muzica sferelor. Existenţa mea este plină, completă, valoroasă, pentru că lîngă mine este ea, femeia.

Pot să mă revolt din cauza ei, pot să-mi pierd minţile, să plîng, să devin vulnerabil, slab, ridicol şi să accept toate astea pentru ea. Mă supun şi îi devin sclav pentru că nu am de ales. Pentru că e durerea plăcerii sublime, pentru că e logica iraţiune de neexplicat. Pentru că e mamă, mîngîiere, penitenţă. Pentru că e arhitectura frumosului, mirajul vieţii mele. Pentru că e furtuna imprevizibilă, torentul ucigător, albastrul sufletului meu. Pentru că este rapsodia lui Rachmaninov. Pentru că este zîmbetul dragostei şi este linişte şi neprevăzut. Pentru că este atingerea care mă înfioară, mă face dependent şi nici nu-mi doresc să scap cumva de această dependenţă.

Pentru că este tot ceea ce eu nu voi putea fi vreodată. Pentru că este totul pentru mine. Pentru asta, femeia nu are plural şi pentru asta o iubesc pe ea, FEMEIA.

Unica, în fiecare moment al vieţii mele.




Labels:

Ocean de lacrimi - povestea mea in inima mea

11:37 PM / Posted by Marcus / comments (3)




Incredibila piesa asta!!! E facuta pentru mine si "povesteste" tot prin ce am trecut eu nu demult. Ma identific cu melodia asta mai mult decat cu orice melodie de pana acum. . .

Intr-o perioada foarte neagra din punct de vedere personal, cand sentimentele mele erau intr-un carusel mortal, am avut trei faze: panica, deziluzie si tristete. In prima faza am bolit, nereusind sa fac nimic-nimic, atat de panicat eram…In a doua faza am transformat ce simteam in versuri si bloguri pe 360. In a treia faza m-am obisnuit cu durerea si am ramas cu tristetea, si ascultam multa muzica. Dar nici una cu asa multa atentie :)

Eram trist si scriam mult, iar totul a pornit de la versuri, in care spuneam ca iubesc fara sa recunosc, ca simt fara sa vreau sa simt, ca ma mint in continuu (”… sau poate n-am incetat sa te iubesc nicicand”). Eram in faza de acceptare a faptului ca, desi ranit, iubesc in continuare. Si imi doream sa pot sa ma detasez de toate, sa fiu eu pe de o parte, si inima mea pe de alta parte, si sa discut cu ea, si ea sa-mi spuna lucruri, si eu sa fac pe prostu’, ca si cum nu inteleg ce-mi zice inima (”…nu stiu de-i bine sau e rau, dar inima imi plange mereu”).

Era clar ca nu stiam inca ce sa cred, si cum sa ies din situatie, inca intrebam “de ce eu?”, “de ce mie?”, “de ce ea?”, si cautam raspunsuri pe care nu aveam sa le gasesc niciodata (”…m-am innecat si nu mai pot sa ies la liman”). Pentru un moment ma gandeam ca am gresit eu si merit ce mi s-a intamplat (”Poate am crezut in toate, cand totul avea deja un alt sfarsit”), alt moment ma gasea convins ca sunt nevinovat si ea este de vina pentru toata durerea mea (”Poate c-am gresit sau poate n-ai inteles ce mult am suferit”).

Aceasta melodie este prea personala, acum imi dau seama din nou, si doar putini inteleg ce era cu adevarat in sufletul meu atunci… Desi, cu siguranta nu sunt singurul care a suferit din iubire, si care s-a gandit: “ti-am dat mereu mai multa dragoste, si-am primit doar lacrimi:-(

This was the most difficult thing, like going ashore of an "Ocean de lacrimi". . .






Labels:

Jurnalul calatoriei in Copenhaga

11:04 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Cea mai mare aventura de pana acum a fost excursia de 3 zile in Copenhaga. Am plecat din Horsens vineri pe 18 mai 2007 cu trenul IC la 06:00 am. Am ajuns in Copenhaga la ora 09:00 dimineata . . . iar peste 15 minute am ajuns in cea mai frumoasa capitala nordica, sau cel putin asa spun romanii din Scandinavia. La Oslo ploua enorm de mult, iar vremea este inchisa majoritatea timpului, gen Edinborough. La Stockholm nu am ajuns inca dar din auzite, Copenhaga ar avea mult mai mult din spiritul european decat capitala Suediei.
Cand am ajuns vremea nu era grozava, dar macar nu ploua, iar celelalte 2 zile au fost splendide. De la gara te intampina Tivoli Gardens, printre cele mai renumite parcuri din Europa, si pe buna dreptate, intrucat am intrat Duminica, pe 20, si am vazut cum e.
A fost bine ca nu am avut o valiza prea mare cu mine, care sa ma chinuie si sa ma istoveasca la fel ca in Anglia la Londra in 2005. Am intrat la un punct de informare turistica de unde am luat harti color si ceva pliante. De-acolo mi-am reconfirmat rezervarea la hostel, ca eram in intarziere si nu vroiam sa caut altceva, stiind ca acolo e cel mai ieftin si aveam acces privilegiat in multe zone ale orasului.
Intre timp a inceput sa bureze, dar nu a facut decat sa racoreasca atmosfera.
Inarmat cu harta marcata in mana, vointa si curaj am luat-o pe jos spre hotelul Sleep-in-Heaven. Datorita ploii si vremii inchise drumul mi s-a parut putin lung si greu, dar dupa 20 de minute de cautari prudente, in sensul ca m-am uitat de 3 ori pe harta si apoi am pasit, am ajuns la hostel.
Dupa cum scria si pe site, nu se oferea lux, ci doar bed si optional breakfast. Am primit un pat la capatul coridorului, aproape de dusuri, la etajul 3, etajul de paturi, care erau suprapuse cate 3. Am ocupat patul cel mai apropiat de geam si sa fiu "on top". La "parter" era un sud-african, alb, venit la o conferinta.
M-am nutrit si m-am culcat ca eram terminat dupa drum, iar vremea cerea somn. Pe la 18:30 am facut ochi, dush si prieteni, 6 americance si 2 americani cu care am stat toata seara si toata noaptea. Fetele erau studente in Goteborg si erau venite pentru weekend. Am jucat carti si am baut bere buna, blonda si bruna. Spre miezul noptii am plecat intr-un club - foarte mare, pe 2 niveluri, super amenajat, cele mai frumoase fete si bere accesibila. Cu muzica a fost mai urat. Cu toate ca erau 2 ringuri de dans si muzica diferita a fost putin dezamagitor. Intr-un loc se auzea house, iar in altul danish rap.
Dupa vreo 3 ore de conversatie, beri si putin dans am plecat. Pe drum spre casa, mi-am amintit ca si la Londra tot cu americance am stat in camera. Inca imi amintesc de Magnolia si de Sharon care avea bunici unguri si mi-a spus ca a fost odata in romania. Oare de ce cand calatoresc singur ma intalnesc cu americance. . . care este scopul ??? E un scop si in asta ca deja e a doua oara.
Ahhh, era sa uit, multumesc celor care nu au uitat sa imi trimita sms dupa meciul sezonului pt UTA. Am primit multe mesaje si m-au facut sa ma bucur si mai tare de mica mea vacanta la copenhaga.
Cu greu, pe la 10, sambata dimineata m-am trezit. Urma o zi lunga de mers, vizitat, si mancat pana la refuz.
Copenhaga e un oras mare, aglomerat, masini multe, puternice, viteza, biciclete mai multe decat in Amsterdam, magazine, restaurante, fast-food-uri la fiecare pas si fete frumoase, autobuze cu 2 etaje, pe care le-am mai incercat si la Londra. Cu double-decker-urile ai o senzatie care iti produce emotie, fiind deasupra soferului iar la fiecare oprire abia mai zaresti masina din fata autobuzului si crezi ca e imposibil sa nu o fi lovit, nu mai zic nimic de viteza cu care mergeau.
Vremea a continuat sa fie inchis pana la amiaza si a plouat sanatos vreo jumatate de ora. In timpul asta ne-am adapostit intr-un magazin, unde fetele au spart ceva bani pe nimicuri, mai putin pe o umbrela care ar fi putut fi folositoare. Am vizitat un muzeu imens cu pavilioane de pe toate continentele, am facut poze inauntru si pe strazi.
De atata mers am flamanzit si cu greu ne-am decis unde sa mancam. Ni s-a pus de un restaurant grecesc unde sa mancam cat poti de o suma mica de bani, cam 4 euro, daca ajungeai pana la ora 17. Ne-am incadrat in timp si asa a fost. Am fost rasplatiti cu atat de multa mancare buna si diversa, incat am uitat de kilogramele acumulate in romania. Am luat din toate fripturile, de miel, porc, pui sarmale, chiftele, salate, prajituri, ananas, pepene. Americancele nu s-au lasat nici ele mai prejos si au schimbat si ele multe farfurii.
Abia miscandu-ne ne-am reluat mersul, de data asta spre port unde am luat un vaporas pentru croaziera de o ora prin port. Am vazut multe, lucruri care se descriu bine uitandu-ma la poze: cheiurile, yacht-urile, cladirile, statuile, zecile de poduri joase pe sub care am trecut. Lucruri care mi-au ramas in minte si pe pelicula: diamantul negru - o cladire din sticla si fier vopsit in negru, noua cladire a operei - constructie imensa, in care predomina ferestrele si vederea spre mare in spatele scenei, o fregata transformata in muzeu, un vas apartinand casei regale, sediul principal al Mæerk Sealand si noile cladiri in constructie, cel mai nou cartier de locuinte din Copenhaga, cu pereti din sticla, super scumpe dupa spusele ghidei, un terminal Viking Line si bineinteles Mica Sirena, pe care am revazut-o si de aproape dupa ce am terminat cu vaporasul. Vremea se facuse grozava si era perfecta pentru umblat. Am mers pe malul marii spre Mica Sirena si mare ne-a fost rasplata cand am ajuns, ca e tare frumoasa si dezbracata. Ne-am facut poze cu ea si ne-am lins ranile de atata mers. Am mai fost la Palatul Regal, unde am prins ceremonia de schimbare a garzilor, numai ca aici in Danemarca este deja o formalitate, nu un spectacol cum am vazut la Buckingham Palace la Londra, sau in Stockholm de unde imi transmite Raluca, o aradeanca nascuta in Suedia :) de 19 ani deja. Cu totii o stiti pe frumoasa Raluca (funnygirl) :))))
Am vrut sa vedem si gradina botanica dar am ajuns prea tarziu si era inchis.
Spre seara am ajuns acasa , am mai mancat la un fast-food o shaorma de vita autentica, intrucat multi arabi sunt in orasul asta (tara also) si multi au mici restaurante sau magazine.
Planificasem sa mergem la o petrecere si in acea noapte, numai ca ne-am intors repede acasa. Fetele nu au fost multumite ca petrecerea nu s-a mai tinut pe vapor ci intr-un double-decker si nu se merita, ca bani cheltuiti.
Duminica, ultima zi, am avut program solitar, separat fata de fete. De dimineata am mers in supermarket pentru cumparaturi - preturile la preparate din carne si bere mici, nu mai zic ca nu exista monopoluri gen alcool sau tigari. Bere ieftina era si in 7Eleven, o retea atat de extinsa incat aproape ca vedeai altul din cel in care te aflai.
Dupa cum aflasem de la alti oameni cazati la hostel la muzeul Carslberg, una ca era intrarea libera, mai dadeau si 2 beri gratis. Am pornit-o intr-acolo, iar pe drum am gasit o bicicleta abandonata, dintre cele gratis pentru turisti, in care introduceai o moneda si o recuperai cand o legai la loc. Am ajuns la Carlsberg si am ramas impresionat de tot ce am vazut acolo. Inclusiv berile care le-am degustat ... "probably the best beer in the world".
Dupa Carlsberg muzeu a urmat Tivoli Gardens. Am petrecut vreo 2.5 ore acolo plimbandu-ma in jurul lacului, printre flori, fantani arteziene, masini de distractie, restaurante cu bucatarii diverse, standuri de bomboane, prajituri, fast-food-uri si multe altele. Cel mai mult mi-a placut cu roller-coaster-ul: 2 loop-uri verticale, uriase de 360 de grade, un loop orizontal si zone de acceleratie maxima si zone de revenire din lesin. A fost o experienta de neuitat. Pe scena in aer liber a inceput un spectacol in care debutau multi in ale dansului, cantecului sau jongleriei.
Cu tristete am parasit parcul si m-am intors la hostel de unde urma sa imi i-au ramas bun de la fete (maybe we´ll meet eachother again and I hope sometime soon) si sa pregatesc plecarea spre casa. Am ajuns in Horsens luni noaptea la ora 2 bucuros ca sunt acasa, dar trist ca o aventura si o experienta atat de frumoasa lua sfarsit.

Why I love Liverpool always and forever

11:45 PM / Posted by Marcus / comments (4)

Povestea de dragoste a noastră cu sportul începe devreme. Noi (băieţii) suntem încurajaţi să ne jucăm şi să ne uităm la tot soiul de concursuri încă din fragedă pruncie, aşa că iubirea pt sport devine un obicei.

Mai mult, obiceiul ăsta ne şi influenţează: ne simţim competitivi şi adesea avem mentalitatea că, în viaţă câştigătorul ia tot. De aceea ne consumăm atât de mistuitor când echipa favorită pierde - o percepem ca şi pe propria noastră înfrângere. . . şi tu care credeai că pt bărbaţi fotbalul e doar un simplu joc. . .

Later edit:

Forget the loss. We're fighters. We are a great team. and we are











THE BEST SUPPO
RTERS IN THE WORLD.

milan have won and you can still hear you'll never walk alone all around the stadium.

I'm gutted seeing the tears on Stevie and Kewell and that look on Carras face.

but we are survivors


we are Liverpool.

and no matter what anyone says, we are the greatest team in the world

I'm Proud of my team and regardless of the result I will always love Liverpool.


our players gave all and we should not be disappointed.














We love what we are and a night at Athens won't change that !!


Labels:

Scratched but better than ever

9:38 PM / Posted by Marcus / comments (0)

As I opened this blog I saw this post as well and reread it. The calm and steady state took a 180-degree turn and things are out of sort again. But this time I won't bitch and moan and I'm not going to be bitter about things (I might take this back a day or 2 from now) but let me sound and BE mature for once.

When things don't work out in a " relationship", any ordinary person would tend to look in himself/herself and ask "what did I do wrong this time that it didn't work again?". It's just so easy to blame ourselves because you still see the other person in those rose-colored glasses. But after pondering and allowing yourself to over-analyze, you would come to the conclusion that there's nothing wrong with you. It's just not meant to be. Let me say that again...IT'S JUST NOT MEANT TO BE.

I have a bad habit of blaming myself and thinking that I'm probably not worth it in that person's eyes. But somehow in this case, I can't put myself down anymore. Although I wished for things to have been the way they were 6 months ago when everything was new and starting. When I felt so wanted in every sense of the word. Hehe! At the back of my mind I cannot deny the thoughts that's been bugging me that something's not right. Things are not the same anymore. I would have wanted to try and work things out but what's the point when you know it's a lost cause right? Life has it's way of telling you when to stop and when to still continue on. And although I'm still battling my inner demons, 80% of me has decided that it's time to put an end to things. For the very first time I'll be making a decision that would be for my best interest. For the very first time I am giving importance to myself and fighting for my self-worth and self-respect. I feel so calm about things. And I am confident that things are going to be ok. That this chapter has imparted it's lesson and it's time to get ready for the next adventure.

A very good friend of mine said "you are for keeps" and I believe that.

If I were to look back on this chapter in my life, for the most part, I won't change anything. Maybe I should have been less impulsive with my actions, but nevertheless, everything that happened was something I've decided and wanted at that time.

I may be bruised for now, but I know I am stronger and more able to face life's challenges.

Labels:

Keep it real

1:14 AM / Posted by Marcus / comments (5)

De multe ori am spus ca nu ma simt iubit cand voiam sa spun altceva. Am aflat asta de curand cand cineva, nu spun cine, persoana importanta!, mi-a zis ca nu vrem neaparat sa fim iubiti, ci sa iubim.

Intr-adevar, uneori ne plangem ca nu suntem iubiti cand de fapt ne lipseste obiectul dedicarii totale, ne lipseste mediul propice de a da totul din noi, iar ce avem de dat ne preseaza. Fara mediul propice nu putem iubi, iar daca o facem doare ingrozitor. Se numeste dragoste neimpartasita si s-a demonstrat stiintific ca poate ucide. De fapt, nu s-a demonstrat stiintific, dar eu cred ca s-ar putea muri din asa ceva.

Din diverse motive se intampla sa nu putem iubi. Voi enumera cateva:

- ne e prea frica. Am dat cu dintii de bordura de prea multe ori si nu mai vrem sa simtim gustul de asfalt. Stam pe marginea stadionului, dam ture de teren, dar ne e prea frica sa intram in joc. Ca o pisica prea batuta care nu mai lasa pe nimeni sa se apropie de ea. Nu putem iubi daca tremuram de frica la gandul ca putem fi vulnerabili.

- inca nu am uitat. Nu putem iubi pana nu am trecut peste motivul pentru care nu o mai iubim pe ultima persoana iubita. Daca suntem disponibili sa iubim, inseamna ca suntem la volanul unei masini functionale: are ulei, are, are apa la motor, are, are benzina, are, are asigurare, si ce daca n-are. Trebuie sa fii pregatit sa pleci la drum. Nu putem pleca daca masina e inca in reparatii. Sau, mai bine zis,"Before U begin a new chapter in your life, U need to make sure you've finished the previous one. Don't engage in anything before U decide what to do about your current relationship. Sometimes events can act as a catalyst for change, but the change should not be based entirely around the event."

- ne simtim defecti, suntem nemultumiti de noi insine. Cum sa poti iubi pe altcineva cand nu te iubesti intai pe tine? Avem senzatia ca ne lipseste ceva, ba chiar ca golul din noi se vede de la posta, ca umblam pe strada ca o gogoasa circulara cu o gaura in mijloc si lumea se uita la noi si se minuneaza. Nu putem iubi pentru ca ne lipsesc cateva piese din mecanism ca sa putem sa facem dracia sa functioneze, sa dea energie. Ne simtim incapabili sa daruim, sa iubim. Suntem unloved & unloveable. Si credem ca asta e contagios si ne ferim sa ii infectam si pe altii de unloved.

Si nu putem iubi.

Tot ceea ce poate ucide, daca nu o face, te face mai puternic. truism? desigur.
mie mi s-a intimplat, si cred ca multora, sa traiesc o iubire neimpartasita; dar neimpartasita pentru ca am ales (instinctiv) sa fie asa. Altfel, ar fi fost o iubire imposibila transformata in posibila si, ca atare, in final nefericita. Daca esti in stare in momentul deciziei sa faci calcule de genul asta (e mult spus: nu le faci, iti vine in cap ideea, ceva in tine lucreaza si cind dormi), aia se cheama alegere si daca poti renunta la a o transforma in “pipaibila”, aia e iubire adevarata.

Cit despre a nu putea iubi: sa iubesti se invata. E ca si desenatul: 95% munca si 5% talent :)) E cert ca avem nevoie de iubire. Dar… nu tot timpul. De-aia in anumite momente, dupa o mare drama si consum corespunzator de lacrimi, ne promitem noua insine ca ne-ar fi mai bine fara “complicatenia” asta de iubire. Pina cind, pe strada sau la cafenea sau in autobuz apare… ea. Sau el. Si gindurile de abstinenta au disparut ca ceata dimineata :)))

Nu ati observat cum intotdeauna iti este mai greu atunci cand trebuie sa lasi pe cineva, si nu atunci cand esti tu parasit?

Pana la urma eu cred ca afirmam ca nu suntem iubiti cand nu suntem iubiti de cine vrem noi…. Cred ca ar fi o gramada de cupluri interesante daca ne-am putea iubi cu cine vrem noi :)

Nu degeba zic englejii “fall in love”; that’s the whole point: it just happens. Personal, cred ca ating cu brio doua din punctele expuse ... Si ma sperii…A trecut un timp destul de indelungat si am crezut ca m-am vindecat si ca am trecut si peste motive si peste durere si am mai crezut ca sunt pregatit din nou sa dau o sansa iubirii…cind de fapt, Iubirea insasi ar fi sansa mea. M-am inasprit cumva in mine, m-am invechit in durere si frica…si in final am gasit iubirea ca unica solutie de a scapa din temnita pe care singur mi-am creat-o. De aceea cred ca iubirea e un miracol. Nu stiu de unde vine, nu stiu cum, dar cind vine stiu sigur ca ne transforma intr-un fior de lumina.

e cel mai frumos sentiment ever. imi e dor de el dar in acelasdi timp trebuie sa fie o persoana care merita. mai e mult pana departe

Daca poti sa ierti, inseamna ca poti si sa iubesti. Cam asta ar fi solutia, cred (adica sper). Daca iubesti pe cineva trebuie sa-i si poti ierta diverse…adica orice. E adevarat ca nu poti uita, dar daca inveti sa ierti parca esti putin mai liber.


Poate voi trece de romantic tampit dar cred ca nu. Sorry, pt mine e trist dar adevarat. Au fost multe, a fost una, au fost apoi altele… dar doar aia una nu o pot uita… si nici nu o voi uita. Mediu, noi, etc… povesti.

Este sau nu este, simplu si dificil in acelasi timp. Din floare in floare este un status quo nu o adevarata iubire. Cred ca aia adevarata e una… ca si adevarul, nu acuma, ci mai demult, UNUL!



Labels:

Pune stop violentei

12:46 AM / Posted by Marcus / comments (5)


Azi nu ma pot supara. Fara sa fim stralucitori, azi am vazut ca jucatorii UT-ei iubesc publicul, s-au daruit, au mascat neputinte si emotii cu o dorinta totala de a invinge. De la Hora la Edson,de la portar la extrema,de la fiecare cat a putut am vazut DORINTA DE A INVINGE. Eu nu voi uita ziua de 18 mai 2007,cind in ciuda unor temeri, am zis VENI,VIDI,VICI HAI U T A !

bravo aradenilor care a-ti fost la meci si bravo echipei...

Multe puncte la cei ce au decis ca meciul sa se desfasoare vineri ...

Sa curga berea...

SmileSmileDaca se duc la OLP sa sarbatoreasca astia nu mai vin pina miine dupa votare !!SmileSmile
Sa le fie de bine.!! Have fun guys !!
Ce nash da sa fiu si eu acolo !!!!!!!


Later edit: pacat de incidentele dinaintea partidelor , atat la Tm cat si la Ar....pacat de atata ura intre 2 orase atat de apropiate geografic....pacat ca cele 2 echipe nu se lupta pt primele locuri....pacat de traditia si pasiunile noastre....poate intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, Poli, UTA, Cluj, craiova, vor redeveni forte ale fotbalului Romanesc....speranta poate fi doar in noi, o gasim in sufletul si pasiunea noastra pt echipele si culorile pe care le iubim atat de mult...forza UTA, respect Poli

Seba e super bine în State.....

7:53 PM / Posted by Marcus / comments (2)

Sebastian, verişorul meu, de care mă leagă nişte amintiri fooooarteee tari, e (aproape) star în SUA.












Şi dacă nu e încă, ce dacă? Este în ochii mei! :-)















"Chase Tower 57Th Floor" Chicago



Labels:

"First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win."

12:16 AM / Posted by Marcus / comments (2)

I love this scene!




awesome monologue! Oh Kate! This scene is so good, I know what it is like to feel all of that.If you have ever loved someone, you should be able to relate with this clip.

Muzica inseamna oameni

12:00 AM / Posted by Marcus / comments (3)

Cand ascult muzica eu unul nu fac decat sa inregistrez si apoi sa rememorez.

Intai ascult ceva, ma familiarizez cu sunetul si inregistrez situatia: unde sunt, cu cine, ce fac, cum sa simt. Vreau sau nu vreau. Cand reascult piesa simt in stomac cea mai puternica “inregistrare”.


Who would have thought
That you could hurt me
The way you've done it?
So deliberate, so determined

And since you have been gone
I bite my nails for days and hours
And question my own questions on and on

So tell me now, tell me now
Why you're so far away
When I'm still so close

You don't even know the meaning of the words “I'm sorry”
You said you would love me until you die
And as far as I know you're still alive, baby
You don't even know the meaning of the words “I'm sorry”
I'm starting to believe it should be illegal to deceive a woman's heart


Inainte sa ajung in Horsens, mama imi spunea ca are senzatia ca plec in armata. Poate de aceea mi-a trimis ciocolata! Orice soldat ar aprecia niste dulciuri, nu?

Am visat acum cateva saptamani ca my significant other imi spunea asta: “I'm starting to believe it should be illegal to deceive… a woman's heart” .

Si imi mai aminsteste piesa asta de ... Ce sa fac, daca simt in stomac? I hurt myself by hurting U

Mmmm… Ok, ok, imi aminteste de . . . Dar(ia) nu voiam sa recunosc. Daca am ascultat impreuna Shakira? Spalare de creier, aia e!
Clear playlist!


Sunny people

10:42 PM / Posted by Marcus / comments (2)

Dupa un weekend in care m-am odihnit, am vazut eurovisionul cu "organizatorii"(finish ppl) , romanii si Peo, am simtit nevoia sa nu mai scriu ... am impresia ca incep sa trec peste etapa asta. Imi doream sa fie doar o etapa peste care pot sa trec usor, sau cel putin mai repede. Simt ca este momentul final, ca nu mai am ce da din mine. Mi-a placut sa bloghez si inca mai imi place, dar prioritatile mele incep sa se schimbe. . .
Mi-am petrecut mult timp din weekend reflectand la unele lucruri. . . si la unele aspecte din viata mea care nu sunt la locul lor, sau ma rog asa cum as vrea eu sa fie.
As vrea sa incep sa reusesc sa fac ordine cu mine in primul rand . . . cu ce este in capul meu si astfel sper ca restul lucrurilor sa vina de la sine. Momentan sunt Dl. Problema dar mi-ar face placere sa redevin Dl. Solutie... stiu ca pot. si asta vreau acum.

In rest numai de discutii interesante am avut parte weekend-ul acesta. De exemplu, am aflat de la vecinul meu polonez "Chris"(tof) ca e plin de romani si bulgari in Polonia. Eu pana acum nu stiam asta, sincer. Am aflat ca daca umblu imbracat in trening in Polonia, fac parte din baietasii de cartier... si cica adidas e firma "baietasilor de cartier" altfel as fi un simplu sportiv. Interesanta si tara asta ... adevarul este ca la noi la faculta e invazie de polonezi. Sint majoritari. Daca semestrul trecut majoritari au fost rusii, acum 60% sint polonezi. Imi plac polonezele, tough :D sint extrem de frumoase. Chris e un baiat de treaba, vine dintr-o familie de mineri din regiune Silezia si petrecem serile impreuna ... ba gatind, ba de vorba despre Dk, despre joburile noastre si aproape orice gasim interesant ... imi face placere si e genul de persoana care traieste ceea ce spune, si asta ii da savoare, ii da atentia mea. De exemplu, mi-a spus cum lucreaza el la sortat umbrele de gradina produse in turcia si vandute in italia de catre firme daneze. El la job mi-a spus ca selecteaza umbrele in functie de destinatie... Mentionez ca toate umbrelele sint produse in Turcia, pe comanda daneza. De aici el le selecteaza si ceea ce nu corespunde, adica nu e good quality merge la gunoi :) Ceea ce e selectat se incarca in camioane si merge in Italia (mainly). Cica umbrelele pt suedia sau norvegia se mai selecteaza inca o data in Copenhaga, iar cele pentru SUA se mai selecteaza odata undeva aproape de Horsens la 60 km. Aceleasi umbrele selectate de 3 ori in Danemarca ... unde o ora de munca are pretul cel mai ridicat din aproape toata Europa. Dar deh, daca italienii vor sa aibe umbrele de calitate le cumpara din Danemarca, doar sunt extremely high - sortate de Chris si compania la care lucreaza :D
Am aflat noutati despre campusurile din polonia si lifestyle-ul studentilor polonezi. Negative side, cica se asculta muzica 24 de ore pe zi acolo ... nu poti face plangere ca administratorul zice sa ii duci dovezi, iar daca il inviti sus ... sa vina sa vada si sa se convinga, zice ca nu poate !
Din cauza asta saracul mi-a spus ca nu a putut dormi in primele 2 seri in danemarca de prea multa liniste. Cica auzea orice sunet din camin ... la atata muzica cat a ascultat el acolo. Cica solutia gasita de studentii polonezi impotriva petrecaretilor nu este alta decat sa iti cumperi dopuri in urechi .... astfel nu mai erai deranjat de zgomotul din jur. Si caminul vreau sa va spun ca e unul cat un hotel din romania, cu capacitate de 600 de studenti numai pt o facultate.... mare si tara asta.
La Eurovision am ascultat mai mult si ne-am uitat la show. Asta ar fi varianta oficiala. Neoficial am realizat eu cat de mult m-am schimbat de cand sunt in Danemarca. Am avut ocazia sa ii introduc pe ostenii mei (aradenii din dk) la vechii mei prieteni de aici. Doar cand am luat masa toti la un loc am sesizat ce mult m-am schimbat, doar uitandu-ma la ei. Ma vedeam pe mine acum 2 sau 3 ani, cand stateam cu strainii la masa si ma ingrozeam de stilul asta nashpa al lor de a sta la masa si a bea.... Imi amintesc cand eram la inceput aici si Cristi era cu mine, eram cei care ii ridicam de la masa si ii faceam sa danseze, eram cei responsabili cu voia buna... acum eu ma simt destul de bine si stand la masa, having a glass of Baileys' si discutand sau glumind pe diferite teme. Eu am vorbit mult in seara aia, poate si din cauza ca stiam pe toata lumea . . . poate si de la lichiorul cu lapte si gheata, dar ce sa fac daca Sana-maja lucra in tinerete bartender :D si e experta la cockteil-uri .... iar eu mai nou expert la bauturi. Uf UF UFFFF
Ideea e, ca m-am uitat la cipri, la clau, la alex si ma vedeam pe mine. Asa eram eu acum 2 ani jumate. A fost ca si cum m-as fi intalnit pe mine mai tanar cu 2 ani... iar am realizat ca acum parca as fi mai rau. Si imi parea rau intr-un fel, nu pentru ceea ce faceam ci pentru ceea ce am devenit. Cand eram la inceput, adica inocent si cu lectia invatata de-acasa ... ziceam ca EU nu voi fi niciodata asa. Dar nu stiu cum si nu stiu unde sau cand am devenit persoana care sunt acum.
Nu va speriati ca nu e nothing wrong with me. And things will change better, I promise. Intotdeauna am incercat sa nu uit de unde am plecat si ce am fost odata. Si faptul ca " Momentan sunt Dl. Problema dar mi-ar face placere sa redevin Dl. Solutie... stiu ca pot. si asta vreau acum." . . . e inca o dovada.


Labels:

Ce este libertatea? Este o notiune relativa in functie de zona geografică ?

12:09 PM / Posted by Marcus / comments (2)

Libertatea este cea mai frumoasa iluzie.Iti doresti sa faci ce vrei , dar cine este acel “eu” care vrea sa fie liber?Instinctele, educatia parintilor sau a societatii,personalitatea ta cu diferitele posibilitati virtuale dar inscrise intr-un tipar dat?Dar totuşi fără iluzii nu am putea trăi!

nu chiar…libertatea e ceve ce te face sa te rupi intr-un fel e lumea reala, si libertatea e de mai multe feluri, poti sa fii liber de multe lucruri da in alte sensuri…libertatea e o notiune relativa in functie de persoana si ce isi doreste ea de la libertate

libertatea este cu siguranta relativa dar nu cred ca depinde de pozitia geografica.fiecare dintre noi vedem altfel notiunea,fiecare dintre noi ne punem piedici in calea libertatii noastre.libertatea incepe si se termina acolo unde vrei tu:D

Libertatea e limita pe care o poti “atinge” cu unul din “organele” de perceptie functie de “dorintele” sau “necesitatile” temporale. Printre organele de perceptie cunoscute pot mentiona in mod special visul. Despre cele inca necunoscute las altora libertatea de a le descoperi.

De ce temporale? Pentru ca uneori libertatea de a avea ce manca e mai mare decit libertatea de a iubi.
Pozitia geografica conteaza deci pentru acele libertati care implica dimensiunea de mediu. Exemplu: la Polul Nord libertatea e mai “calda”.

cred ca libertatea tine de latura interioara a fiecarui individ , dac est nefericit nu ai cum sa fii liber ,mereu te macina ceva , viata are multe prapastii , in viata vom fii multumiti dar niciodata fericiti , treb s aavem incredere in noi si s aramanem totusi oameni chiar dac altii sunt cruzi. asta e parerea mea

se intampla ca eu am nevoie de mai putina libertate ca unii, dar sa ma simt totusi mai liber ca ei.
se intampla si invers.
deci nu stim.
libertate=proprietate. de materiale, de imateriale, de idei, de emotii, de dorinte, de realizari, de oooorice.
deci stim?

Iata ce intrebare pune Larry David (co-creator Seinfeld): Cine este mai liber? Barbatul insurat din America sau barbatul single din China comunista?
:)

Libertatea e un fapt personal, după mine,care îl priveşte pe cel conştient de ea; de aceea nu cred că ţine de poziţia geografică, cît mai ales de deschiderea celui în cauză(care poate călători, cunoaşte îndeaproape alte culturi).

libertatea este o dorinta arzzatoare care nu multi o au. Dar totusi ca sa traiesti in viatza trebuie sa muncesti. Trebuie sa vezi mult mai departe decat ce pot sa vada alti oameni.

Miile de definitii si idei despre Libertate spun fie ca e universala ca idee (traiasca domnu Platon cu ideile lui cu I mare, aici L mare) altii ca e relativa…whatever

Eu cred ca libertatea inseamna sa nu faci rau altora si nici altii sa nu -ti faca tie

Mi se pare ca libertatea tine de pozitia geografica in aceeasi masura in care pozitia geografica tine de puterea financiara.

Culmea e ca esti mai liber sa gandesti daca nu-ti sta gandul la bani si in acelasi timp mai putin liber in actiune.Parerea mea…

Libertatea ta (de acţiune) se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi. Geografic vorbind

Atata vreme cat va exista un excrement arogant care sa se creada mai bun decat altul pt ca el are bani sau pentru ca pozitia lui pe scara sociala ii acorda avantaje asupra ta pe care el le foloseste spre satisfactia proprie, atata vreme cat nu vei putea sa vorbesti sincer despre o problema pentru ca te temi ca statul iti va pune un pumn in gura, nu vei fi liber. Momentan - nu suntem liberi. Libertatea in societatea noastra e o chestie legata de democratie si cum democratia e o utopie, notiunea de libertate in societatea actuala e o utopie.

Conform definitiei libertatea este posibilitatea de a actiona dupa propria vointa,dorinta sau credinta dar automat ca ea este strict determinata de societatea in care traiesti.Nu poti fi liber in totalitate,si nu pentru ca ti se ingradeste libertatea fortat dar pentru ca viata intr-o societate impune respect fata de cei din jur.Astfel ca,da,ajunge sa fie o notiune relativa in functie de “pozitia geografica”.

Normal. Exista diferente mari intre libertatea de campie, libertatea de deal si libertatea de podis.
:)
Seriously speaking now, nu stiu sa se fi descoperit vreo corelatie statistica intre gradul de libertate de care se bucura populatia globului si distanta fata de Greenwich… Mai studiez problema.
Acum, probabil intrebarea era daca libertatea trebuie evaluata diferit in functie de gradul de dezvoltare economica si de regimul politic al tarii. Daca pe spaniol tre’ sa-l lasam liber ca deh, neam latin, in timp ce chinezul trebuie tinut din scurt, ce-i trebuie lui libertate, n-are decat sa se revolte ca-l aranjam noi, un chinez in plus sau in minus tot acolo e.
Deci nu.
Idealul de libertate spre care tindem e unul: sa nu decida altul in locul tau. Nu vad ce treaba ar avea geografia in chestiunea in discutie. Faptul ca, in practica, libertatea din unele tari e ingradita tine de regimul politic si e condamnabil.

Vreau să cred că libertatea nu are legătură cu poziţia geografică. Vreau să cred că se numeşte om liber nu acela care nu este închis, ci acela care îndrăzneşte să vadă mai departe de ceea ce i se arată.

Apologize

9:53 AM / Posted by Marcus / comments (11)



"i cant get enough of this"



"One day you meet someone that matters so much to you. You meet a person that you thought that he or she was the one and that you could not believe how lucky you are. You always believed that you only love once and that this is your chance to happiness. Everything is so right and perfect when you are with each other. This person has everything you ever wanted and you love even his/her little imperfections. This person brings the best out of you and your heart beats faster whenever you meet. It is more than falling in love; it’s a feeling profound and stable over time.

One day this relationship ends and it wasn’t because ... must ended...You have to move on, to go on with your life and this is what all around you tells you... They tell you that this passed, you have to... They tell you that you are stuck in the past and that this love is destroying you... But you know in your heart will never be a person who you loved so much. You want to stay in the past with your memories that are so real. Days go by, and you stand still cherishing the memory of the lost love. You believe that you had your chance in love and you just live knowing that you will never feel the same way again."


Do you believe that you only get one chance in happiness? Have you ever loved someone so much that you were never really able to go on?
I have my own views on this but first I want to hear yours!

Today's Love Quotes

5:17 PM / Posted by Marcus / comments (0)

"I'd rather take the risk to love you than to lose you with regrets." --Angellove

"You may be disappointed if you fail, but you are doomed if you don't try." --Beverly Sills

"If you can dream it, you can do it." --Walt Disney

"If you want her tell her; because she can wait, but she cant wait forever." --submitted by Jenny

"Don't ever let someone forget how you love them. The things I regret the most are the things I didn't say."
--submitted by Marc




Later edit:

Cand n-am probleme existentiale , nu-s capabil sa scriu un rand. Si-mi lipseste, parca.

Imi sunt dragi oamenii activi, ma amuz cand vad agitatie pe chip si in gesturi, ma luminez tot cand aud pe cineva care povesteste despre viata-i, cu patima si stiu ca, asa si traieste.

Nuş' ce se întampla cu mine latelly, parca zac intr-un cub de sticla. Vad dar nimic nu m-atinge, ca de simţit sau incercat....la ani lumina parca-s toate....


Labels:

de ziua bărbatului

10:20 PM / Posted by Marcus / comments (6)


Un bărbat adevărat vrea 2 lucruri: pericol şi joacă. De aceea îşi alege o jucărie periculoasă :D


5 mai 2007 - Horsens, Dk

De ziua barbatului jucam fotbal :D (ne mentinem in forma)



Am luat scooter-ul şi am plecat la plajă, Peo vine şi el ... (cu mingea)

Ne-am îmbrăcat la fel, fiindcă suntem aproape fraţi ;o)




A prins bine un pic de mişcare după o săptămână plinăăă ... ai Danemarca ce multe vrei de la noi :-(


După o oră de fotbal am luat o pauză să ne bucurăm de peisaj, de mare, de plajă ... de tot în general, şi mai ales să râdem de noi :D

2 pasiuni: fotbalul şi marea

In timp ce luam pauza ne-a venit o idee, să o vizităm pe Eva, doar stătea prin preajmă...

Nu era acasă, era la plimbare cu câinele, ne-am întâlnit pe drum :D

Îmi plac blugii ei :D :D :D (very fashion)



Dinner's ready ;o) Ne-am pus toţi la masă doar era momentul să sărbătorim . . .

Şi uite aşa am avut şi noi o zi a noastră :D plăcută

Am mai stat de povestit seara dar nu am baut nimic, pt ca maine incepem munca . . .

Mmmm, da .. a fost superb azi


Voi cum aţi petrecut ???

(Click on the pics to enlarge them)


Later edit:
Culoarea verde din acest blog şi poze nu sugerează absolut nimic. E pură întâmplare faptul că purtăm verde. Nu are legătură cu nimeni şi nimic... Sau poate reprezintă doar starea noastră de spirit :D


Pregatiri de ziua barbatului cu carcotasii



Despre pauzele in blogging

12:52 AM / Posted by Marcus / comments (6)

Un comentariu la mesajul meu anterior ma face sa scriu asta.

A tine un blog este ca orice alt lucru din viata mea, un lucru pe care il fac pentru ca imi place. Este ca mersul la film, jobul, plimbatul, statul cu prietenii sau cititul. Este o ocupatie care are propriile satisfactii si motive, pe care din cand in cand simt nevoia sa o fac pentru ca imi place.

Si bloggingul, la fel ca si celelalte preocupari insirate mai sus, au uneori prioritate si alteori nu in functie de vreme, stare de spirit, job sau orice altceva. Uneori am mai mult timp pentru asta, alteori nu. Uneori citesc mai mult, uneori ma duc la filme mai mult, alteori scriu pe blog mai mult. Pentru toate exista urcusuri si coborasuri.

Si bloggingul, ca si celelalte preocupari, poate sa dispara la un moment din viata mea pentru ca si eu, ca toti ceilalti, ma schimb (ma maturizez sau nu, intalnesc oameni, prioritatile mi se schimba, felul de a gandi la fel). In liceu imi placea teatrul, in primii ani de facultate ma duceam la munte, in ultimii ani de facultate distribuiam ziare, in liceu citeam multa literatura engleza si eram pasionat de ziare si reviste. Nu mai fac nici una din astea din diverse motive.


Nu, nu a venit inca momentul sa renunt la blog si cine stie cand si daca va veni. :-) Tot ce incerc sa spun este ca e un timp pentru toate si este foarte important sa faci in viata ceea ce iti place, ceea ce te face sa te simti bine, atunci cand te face sa te simti bine.



Cu bine,

Marcus


Ce faci ?

11:20 AM / Posted by Marcus / comments (21)



Ce faci cand simti ca nu poti lucra, iar deadline-urile vin peste tine ca niste caramizi uriase?

Ce faci cand esti atat de suparat ca te doare stomacul? Cand nu poti sa accepti ca nu e cum vrei tu? Ca unele lucruri nu depind de tine?

Ce faci cand ai vrea sa fii incurajat si te cearta ? Cand astepti o imbratisare si iti cere sa fii puternic ?

Ce faci cand iti vine sa fugi in lume, dar nu ai cu cine?

Ce faci daca nu se poate? Ce faci daca nu poti da timpul inapoi oricat ai vrea?

Iti permiti luxul de a iesi din circuit cateva zile? Iti petreci timpul cu dulciuri, reviste si jocuri de computer? Asculti muzica trista ?

Fugi la prieteni si te faci ca nu s-a intamplat nimic? Ascunzi ca pisica in nisip si nu te gandesti ca te doare pana cand nu va mai durea? Asculti muzica vesela ?

Vorbesti despre asta sau strangi din dinti si intrebi care e scorul?

Eu ascund ca pisica… Tu ce faci?


Later edit:

Earlier today I was talking with my friend, Peycho.


Peycho: You should start putting down these toughts. Write about what you feel, draw if U can.
Me: But I can´t put it into words...
Peycho: You have to try. You can start with simple drawings or just random words. It will get easier in time to express the state of mind.
Me: Nice ... Can´t I just write on my blog about how I feel ?
Peycho: No.
Me (luaghing): Why ?
Peycho: Because you can hurt other people

I am on sale

1:23 PM / Posted by Marcus / comments (2)

"Forgive, sounds good - Forget, I´m not sure I could - They say time heals everything, But I am still waiting . . . "


Credits to Helli


Parfume, parfume, what have you done to me???!!!! :) Vreau ceas, vreau parfum, vreau bijoux! Mă opresc să mă uit la un nou parfum, într-o vitrină (nu contează care) şi mă iau gândurile ... gust dulce, proaspăt, tandru, senzual, captivant, aromă fină de vară fierbinte, ce bine mi-ar prinde ;) mirosul, ce ar putea reprezenta pentru mine. adevărata putere ce stă în spatele încrederii în sine şi a independenţei ... Am palpitaţii :)))

Păi şi ce are dacă am şi eu, na, o obsesie?!! Asta e! E o boală fără leac, ştiu, dar pe care am încercat totuşi să o ameliorez, dar ... Măcar ştiu că parfumul îl folosesc întotdeauna cu extrem de multă plăcere şi satisfacţie :) şi rămâne al meu !



Credits to Ana