Piece of me

12:10 AM / Posted by Marcus / comments (0)

In ultima vreme, printr-o coincidenta sau nu, am avut parte de o serie de intrebari variate grupate in jurul unei singure teme: conditia mea de single. Cred ca daca n-ar fi fost aceste intrebari insistente si ingrijorate ale celor din jur nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap ca este o problema atat de importanta incat sa merite un post. Dar ... cand lumea incepe sa te intrebe: "Da' tu n-ai nici o prietena?", "Da' de ce stai singur?", "Da' nu ti-e urat, nu esti deprimat?", "Da' tu cand te insori?"(Da-da, am primit si o astfel de intrebare!) incepi sa te gandesti ca poate fi si o problema importanta.

N-o sa incep acum sa povestesc cat de bine mi-e mie singur, sa ma laud cat de independent si fericit sunt, pe principiul "I don't need a g/f". Nici vorba de asa ceva. Este o situatie fireasca, pe care o accept ca atare. Ca orice alta perioada din viata mea, uneori e frumoasa, alteori nu. Am momente cand sunt multumit, fericit, ma simt bine langa familie si prieteni si, bineinteles, am momente cand simt nevoia sa impartasesc ceva cuiva mai special. Si atunci ma intristez, dar nu cat sa cad in depresie. Mi-e dor sa simt fluturasi in stomac, sa ma inrosesc cand o privesc sau sa ma comport ca un adolescent indragostit.

Desi vremurile alea s-au cam dus. A fost o perioada cand relatiile erau pe primul loc, cand reuseam sa traiesc si sa simt doar prin altele. Si asta a fost cea mai mare greseala pe care am facut-o. Am depasit varsta cand te arunci cu capul inainte, cand ti se pare ca totul e alb (daca te iubeste) sau negru (daca nu te vrea), cand ti se pare ca lumea s-a sfarsit cu o despartire. Asta nu inseamna ca n-am suferit si n-o sa sufar la o despartire, e si firesc. Dar nu mai am atitudinea aia extremista de "totul s-a sfarsit pentru mine" sau "sunt singur, ceva e in neregula cu mine".

Marturisesc ca mai am momente cand imi revine gustul amaraciunii provocate de dezamagire, dar timpul le vindeca pe toate, nu? Important e sa stii cand se incheie o etapa din viata ta si sa nu mai insisti asupra ei, pentru ca iti faci singur rau. A trecut ceva timp, si pe masura ce durerea s-a atenuat, am ramas cu lectiile pe care le-am invatat treptat. Am ramas o persoana mai puternica, mai echilibrata. Un om mai sigur pe mine, care se iubeste pe el insusi, care isi iubeste viata asa cum este. Imi place ceea ce fac, am planuri si vise, am prieteni, petrec clipe frumoase langa ei si mai ales am speranta si putere.
Stiu ca la momentul potrivit, va aparea si persoana potrivita, pentru ca nimic nu e intamplator. Si cand va aparea se va incadra perfect in peisajul unei vieti reusite. Nu va face decat sa o completeze. Continui sa cred in iubirea pe care o intalnesti o data in viata, dar si in iubirile marunte si frumoase. Raman un romantic, dar unul pragmatic, daca nu e prea paradoxala exprimarea.

Da, exista o persoana mai speciala, dar atat. Nu intentionez sa despic firul in patru, sa analizez problema, sa-mi pun intrebari sau sa-mi fac planuri. Nici macar nu stiu ce forma as putea sa dau sentimentelor mele, ce gen de afectiune imi provoaca. Dar nu cred ca asta e cel mai important. Stiu ca totul va veni de la sine, atunci cand va veni momentul.

Labels: ,

Moment si trairi

2:03 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Sunt un visator intr-un corp hidos.

Nu stiu sa ma exprim sau sa explic ceea ce simt, niciodata nu am stiut, chiar daca mi-am dorit sa o pot face…

Uneori zbor, alteori sunt invizibil, dar mai presus de toate traiesc si fiecare atom din fiinta mea e infometat de cunoastere, tanjeste spre mai mult si spera sa gaseasca fantana propie a satietatii.

Cum as putea sa-mi explic sentimentele cand nici un cuvant nu este de ajuns, cand toate vorbele rostite pana in prezent devin doar o forma de comunicare primitiva… Sunt viu, mai viu decat tine si intr-o zi iti voi demonstra acest lucru. Am evoluat si sunt doar la inceput, universe intregi asteapta sa fie descoperite, culmi inalte de atins si suflete de incatusat…

Mi-as dori sa pot absorbi suferinta care ma inconjoara pt ca eu am cunoscut-o si i-am supravietuit si asta ma face mai puternic decat cei care se lupta zi de zi cu ea…, si totusi nu sunt indeajuns de puternic, cel putin nu intr-atat cat mi-as dori sa fiu.

Sunt fericit cand descopar bunatatea din jur, e uimitor cum cineva, chiar si fara sa-si dea seama te poate convinge pt o clipa ca lumea nu este gri, ca surprizele vietii sunt ceea ce ne tin in picioare zi de zi.

Labels:

Despre ingeri

12:28 PM / Posted by Marcus / comments (0)

... si oameni care vin si pleaca

Se spune că, atunci când pierzi un lucru, înseamnă că acel lucru nu îţi mai e de folos şi trebuia să plece de la tine. Se spune că, atunci când pleacă un om, înseamnă că acel om trebuia să nu mai stea lângă tine. Să nu îţi pară rău de lucrurile pe care le pierzi sau care se strică. Să nu îţi pară rău atunci când pleacă un om drag ţie. E pentru că tu, în calea ta, nu mai ai nevoie de acel lucru, de acel om. Oamenii pleacă mereu, iar aceia care trebuie să se întoarcă, vor reveni cândva. Nu trăi pentru ziua aceea, când ei vor reveni. Trăieşte fiecare pas făcut pe cale. Trăieşte pentru prezent, nu pentru trecut şi nici pentru viitor. Respiră fiecare clipă făcută pe cale.

Aminteşte-ţi de trecut şi zâmbeşte tandru. Priveşte spre viitor şi zâmbeşte curios.

Prieteniile sunt contextuale, îmi spunea cândva, tot un prieten. Când vei ieşi dintr-un cerc, prietenii vor fi alţii. Aceia care nu îţi mai sunt prieteni au păşit în afara cercului. Lasă-i pe calea lor.

Nu înseamnă că nu ţi-au fost niciodată prieteni, ci doar că, pentru moment, aţi evoluat diferit.

Preţuieşte-i la fel ca atunci când îi aveai aproape. Stai în cerc şi stai şi în afara cercului.

Simte cum e în cerc şi simte cum e în afara lui. Caută spiralele. Ele îţi vor purta mai uşor paşii pe cale.

Păstrează-ţi lacrimile pentru bucurii, nu pentru tristeţi. Alege culoarea albă însă nu uita de celelalte nuanţe şi nici de scările de griuri. Ele îţi vor arăta paşii lipsă, pixelii pe care privirea ta îi percepe altfel. Vorbeşte cu îngerii tăi. Roagă-i să vină în oglindă sau peste umărul drept, să îi vezi atunci când întorci uşor capul.

Uneori îngerii iau chipuri de oameni, de fiinţe, de pisici, de păsări. Alteori îşi strâng aripile într-un cristal de stâncă. Ai să le simţi mângâierea când cristalul ţi se lipeşte de podul palmei,

o atingere ca un puf: să ştii că acolo e ascuns un înger.

Ai pierdut un lucru drag ţie? Un înger ţi l-a ascuns, pentru că el ştie mai bine decât tine că nu vei mai fi avut nevoie de acel lucru. A plecat un om drag ţie? E pentru că îngerii l-au luat de mână şi l-au îndreptat pe calea sa, iar alteori e pentru că îngerii te-au luat pe tine de mână şi te-au aşezat frumos pe calea ta. Ai încredere în îngeri, ei ştiu mai bine ca tine ce trebuie să facă aşa încât drumul spre fericire să îţi fie mai uşor şi mai sigur.

Când iubeşti un om, e pentru că îngerii tăi şi îngerii săi se iubesc. Le simţi aripile cum se prind în spatele sternului, de inimă, şi e pentru că ele cresc mereu de acolo. Fluturii cresc din coşul pieptului, însă fluturii sunt efemeri. Nu te încrede în fluturi. Ei sunt doar frumos coloraţi, dar zborul lor e în zig-zag. Zborul îngerilor e lin şi alb, aproape translucid, cât să vezi cum aerul prinde contur de chipuri.

Crede în iubirea albă, caută spiralele şi zâmbeşte la fiecare pas pe care îl faci pe cale: curând vei găsi fericirea.

Labels: ,

... depresie

9:02 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Singura depresie din viaţa mea s-a terminat într-o sâmbătă seara în timp ce ascultam o melodie. Nu-mi amintesc exact titlul sau versurile dar aş putea să ţi-o fredonez încet, la ureche, chiar dacă nu m-am pricept nicioadată. Atunci am ştiut că nu se mai poate întâmpla nimic rău, că orice, oricât, oricum va fi mai bine. Mult mai bine. Am zâmbit cum n-o mai făcusem niciodată şi nu mi-a păsat de ora, de data şi implicit de timp, nu mi-a păsat de nimic fiindcă ştiam că se terminase. O ştiam cu fiecarte fâşie din sufletul meu, cu fiecare arteră, cu fiecare părticică din mintea mea. O simţeam. Ca atunci cand ţi se întâmplă pur şi simplu fără să şti de ce şi in fond fără măcar să-ţi pese. Să conteze doar ce a fost.
O schimbare... am oftat. O schimbare placută care m-a făcut să redevin eu deşi nu sunt încă sigur ce înseamnă asta.
Singura depresie din viaţa mea s-a terminat într-o sâmbătă seara ... ce amuzant sună acum. Parca ar fi trecut prea mult timp care mă face să-mi amintesc aşa de greu. Poate nici nu mai merită să-mi amintesc... ca atunci când uiţi minciunile doar că de această dată era adevarat.

Labels:

2 new friends

11:52 PM / Posted by Marcus / comments (0)

I am ridiculously happy, excited, and giddy today. I think it’s a combination of things, but it’s mostly because I’ve made two new friends who are just freaking AWESOME!

Bart and Gregor are two of the coolest people I have ever met and we’ve bonded very quickly.

Bart is outrageous, bold, funny, confident, and has a total potty mouth, which, for some reason, cracks me up. He is also loyal and protective and the kind of person that will speak whatever is on his mind and screw what anybody else thinks.

Gregor is quiet, kind, with just enough temper and stubbornness to keep him at the passive-aggressive level. He’s also loyal and protective and the kind of person who will go out of his way to help anyone in need, especially a friend.

I already loved my job because of what I’m doing, but it hasn’t been a huge secret that I’ve been lonely. And most of the time, I’ve kept to myself, with the exception of a few times when my natural attitude got the best of me and I’ve opened up and chatted with everybody. But I’m not really into the whole “gossip scene” and there’s a lot of that shit going on in a small dorm that is mostly females. Hence why I just do my job and then go home.

But Bart and Gregor have made living fun and they never fail to put a smile on my face when I walk in the dorm or am stressed out because there’s a million things going on all at once and they all need my IMMEDIATE ATTENTION!

I didn’t realize how much making friends meant to me and how lonely I’ve been without my own social circle. I mean, I have friends but when I used to live in a small town doing my practical placement and not knowing many people ... was kind of sad. All my other friends were back to school, socializing and throwing parties ... we didn’t really made time for one another, especially when living in different places. Going down different roads. The only time we really get together wass during couple of short visits and International day.

And then there’s Peo, who is also one of my best friends… but that situation there is kind of… sticky, I guess. Even though we do spend a lot of time together, there’s just something about having gal pals, you know?

So I was contemplating a bleak weekend with nothing to do except sleep, read, clean house, etc. But NOW, my entire weekend is full and I’m so EXCITED!

Friday night we’re going to this place where you can bring your own food and beverages and make pottery, then paint it. We’re bringing a bottle of wine and going to make some pretty, pretty, pottery… something! Then Saturday night, we’re going out to the movies to see a “chick flick” — 27 Dresses. Which I’ve been wanting to see since I seen the previews for it on tv. Midnight we will attend the "Official Valentine's day party". Sunday, Bart and I are going to church in the morning and then out to lunch, where we’ll sit and talk for probably hours.

Then I have Monday off and that will be my day to clean, do laundry, catch up on sleep, etc.

I kind of feel like a kid in a candy store. It’s like I had so much of my life put together, but there were some empty spots. Namely, a church to call my own and friends to make up my social circle. And now, those things are, or already have, been taken care of!

(p.s. Bart and Gregor are both from Poland, Peo is bulgarian)

Labels: ,

Despre tine

7:48 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Nu m-am putut sa nu postez acest fragment. Cata inocenta!!!!!!!!!!!



Si o dedicatie speciala pentru printesa mea :) I love you
Later edit:
Te agiti iar. Probabil ca te-a cuprins acea senzatie ce de fiecare data iti spune ca trebuie sa faci ceva, sa spui ceva. Insa, ti-e oarecum frica de ceea ce urmeaza sa primesti inapoi, si ma lasi sa vad asta. Te gandesti la ce este si la ce-ar putea fi... in acelasi timp si parca nu stii ce sa alegi. Pana la urma ai ales ce trebuia...crede-ma pe cuvant!


Iubesti viata dar inca nu ai invatat sa profiti de ea. Mai incearca si pana la urma o sa reusesti!

Deseori privesti in sufletul meu si vezi ca ma doare. Te straduiesti sa ma faci sa rad, sa uit si... intotdeauna castigi! Ma calmezi de fiecare data cand vorbim noaptea, tu ma ajuti sa nu ma simt niciodata singur. Iubesti lumea mea si asta imi place. La fel cum imi place cand ma privesti de parca as fi unica fiinta din jurul tau, cand faci o poza si te gandesti la mine, cand ma suni pentru ca ti-e dor de de vocea mea.

Ramai asa cum esti, pentru ca eu voi avea mereu nevoie de un prieten ca tine. Restul cuvintelor nu isi mai au rostul.

Labels:

Cuvinte despre mine

12:13 AM / Posted by Marcus / comments (2)

Ma trezesc adesea razand pentru ca visez frumos, sau cel putin in dimineata asta asa mi s-a intamplat.
Incerc sa fiu tot timpul fericit pentru ca nu stiu cum... dar am observat ca pot sa transmit fericirea mea si altora, facandu-i pe acestia sa ma iubeasca.
Cel mai mult imi place sa merg cu bicicleta si sa ascult muzica tare in casti... in timp ce ma opresc la semafor.
Mereu ma indragostesc de o melodie, insa la scurt timp o las pentru alta. Nu se pune asta si in cazul fetelor :P
Manac multe dulciuri si nu mi-e frica de calorii, pentru ca le ard in sesiune. Nu, nu cea de la facultate, ci in aia de shopping :P
Consider ca o seara reusita in club nu poate fi de cat alaturi de cei mai buni prieteni, insa daca zambesti frumos si dansezi bine, poti sa ni te alaturi.
Imi usuc mainile la aerul conditionat si.... nu plec niciodata de acasa fara chei, bani, iPod si telefon! Obisnuiesc sa imi pun o dorinta in cap cu gandul ca o sa se indeplineasca daca vine mai intai trenul pe care il astept eu, nu cel din sens opus.

Aaa si era sa uit, mai nou am facut o pasiune pentru ochelarii de soare. Abia astept sa mai imi iau o pereche!

Labels:

a 2 a promisiune

11:35 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Esti cea mai frumoasa greseala a mea.. si promit sa nu te mai iubesc niciodata.. dar stai linistita ... te voi saruta cu aceeasi pasiune, te voi alinta la fel, te voi hrani in continuare cu zambete... Voi fi cu tine dar nu si langa tine ...

"Do you think I’m such a fool..
To believe everything you say is true?!
Well that just goes to show,
That you really don’t know..
While you’re out painting the town
Do you think I’m home just sitting around
Waiting on you?!
Now who’s really the fool?

Don’t be surprised to find that
The angel in your arms this morning
Is gonna be the devil in someone else’s arms
tonight"
(Reba Mcentire-Angel in your arms)

Labels:

Just do it

11:27 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Hey you.. wake up! Ai adormit in lumea cenusie, plina de griji si praf, plina de framantari si reguli, plina de plictiseala si principii, plina de fixatii si migala...

Gandesti prea mult, te consumi prea mult, analizezi prea mult..... PIERZI PREA MULT!

O viata ai, traieste-o... dar traieste-o cu cap!
O varsta ai, simte-o... ce poti face acum, la 20 de ani, nu mai poti sa faci la 40 si timpul nu se mai intoarce pentru tine.. Acum ai lumea la picioare, mai tarziu nu se stie daca o vei mai avea, acum ai tot ce vrei, tinerete, prieteni si TIMP! mai ales timp... de lipsa lui vei suferi mai tarziu si acesta este crudul adevar..

Viata e ca o mancare... cu cat are mai multe condimente, cu atat e mai gustoasa, daca are numai zahar e prea dulce si devine gretoasa, prea multa sare te face sa nu o poti manca.. totul sta in arta de a combina.. piper, ardei iute.. trebuia sa contina de toate... Condimenteaza-ti viata dupa placul tau si profita de tot ce iti ofera ea.. Nu te priva de toate placerile varstei, traieste la maxxxxim, traieste clipa, este momentul nostru sa ne distram, sa descoperim lumea care ne inconjoara, oamenii si cel mai important.. sa ne descoperim pe noi! Rupe lanturile grijilor, escaladeaza muntele nelinistilor, sterge praful de rutina care s-a asternul confortabil in viata ta si infrange-ti gandirea de om batran, incatusat de norme, convingeri exagerate, prejudecati...

Labels:

Living in a dream

11:55 PM / Posted by Marcus / comments (2)

Sleep less, do more, live more, write about it all!

Ştii de ce sunt atât de dement şi înfometat de viaţă? N-am timp să-ţi explic, mi se zbat prea multe vise între aripi! Am obosit? Nici pe departe! N-am timp să mă dezmeticesc, cânt şi mă împiedic pe scări, îmi răsfoiesc cărţile şi amintirile proaspete prin metrouri. Nu dorm niciodată când am lucruri mai bune de făcut. Nici măcar o cafea tare nu mă poate ţine treaz ca un moment intens. De aceea nici nu beau cafea...

Fast forward to all my wishes, I’ll be careful what I wish for!

Am o listă lungă de motive pentru care ar trebui să scriu. A fost dimineaţa aceea în care, cu obrazul lipit de microfon, mâzgâleam pe un A4 versuri despre fericire… şi ora în care am înregistrat cuvintele şi notele pe care le aşteptam… a fost sâmbăta aceea în care mă simţeam atât de plin de muzică şi de energie pozitivă încât atrăgeam neliniştile cele mai frumoase ca un magnet.

It’s all new again: the music, the mornings, the emotion.

A început cu un sărut la finalul unei melodii, demult. Ceva îmi spunea “fugi” şi în acelaşi timp “nu o lăsa să-ţi scape”. Şi timpul a trecut fără să ştiu cum ar fi fost mai bine. Povestea a început din nou, cu un sărut într-o ceainărie. Ce puteam să fac, aveam mâinile reci şi sufletul plin de cântece… credeam din nou în coincidenţe fericite. A început frumos, ca orice poveste despre care aş putea scrie volume întregi. Dar sunt atât de prins de tot ce mi se întâmplă acum, încât nu sunt în stare să aştern nici măcar un rând! Las povestea să se scrie singură. După cum spuneam…

It’s just perfect when I have you near, walking with you on a crowded street…

Am obosit? Poate puţin… dar nu pot lăsa timpul să treacă pe lângă mine! În februarie vreau să-mi gust din plin dimineţile, să-mi fac si mai multi prieteni, sa ascult radio şi să văd marea. Nu cer mult, nu-i aşa?

Labels:

eu nu mai plang

11:47 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Se spune ca n-a murit nimeni din dragoste. Sau din lipsa ei. Eu nu cred asta. Cred ca durerea pe care ti-o da iubirea, sau mai grav, lipsa ei, este una dintre cele mai insuportabile dureri posibile. Poti sa te anestezieze si sa te spintece pe bucatele, chiar si sa iti scoata inima din piept si tu sa nu simti nicio durere, dar oricate anestezii ai face, oricate medicamente ai lua, daca te doare sufletul, simti in fiecare bucatica din corp.

m-am trezit azi dimineata cu o durere acuta dupa ultima interventie. Era fizica, o simteam. Dar nici macar asta nu putea sa imi distraga atentia de la durerea ce o simteam in tot corpul. Ca un gol in tot trupul, cu furnicaturi pe sira spinarii si cu ace in calcaie. Ma durea sufletul. Am oftat si mi-am urmat ritualul de dimineata.

conduceam cu ochelarii de soare la ochi ca sa nu imi vad ochii inlacrimati in oglinda. Nu ma gandeam la nimic si daca m-ar fi intrebat cineva de ce plang, n-as fi stiut sa ii spun de ce. Dar plangeam. Simteam o durere groznica undeva in tot corpul si credeam cu tarie ca am o mie de motive sa plang. Imi zaresc mobilul si vad ca are lumina aprinsa. Raspund surprins si vocea unui om care ma cunoaste foarte bine imi spune: tocmai am trecut pe langa tine, ai doua motive sa conduci cu ochelarii la ochi pe vremea asta: ori plangi, ori plangi cu adevarat!

Si m-a trosnit si mai tare plansul. Nu mai plange dragul meu, esti tot ce si-ar dori o femeie esti tot ce imi doresc si eu, si tu pierzi timpul cu toti prostii! E pacat de ochii aia negri sa ii inlacrimezi de fiecare data cand te enerveaza vreo fata.

Nu m-a enervat nimeni. De jumatate de an nimeni nu m-a facut sa plang. De asta plang. Pentru ca trec prin viata fara sa mai simt. Ce rezolv ca am parte de senzatii tari atunci cand iubirea mi-e interzisa, daca acum cand poate fi a mea, bat in retragere??! Stii... eu cred ca nu mai am suflet.

Ba ai. Dar e in pauza sufletul tau, scumpul meu. L-ai epuizat, ai iubit pana l-ai terminat. Si acum se incarca si el. Nu mai plange. Hai facem o intrecere pana in Germania? Ne descarcam nervii?

Nu pot. Am o intalnire.

Si te duci plans?

Nu. Nu mai am suflet. O sa imi sterg lacrimile si zambetul meu stralucitor o sa le distraga atentia de la ochii mei tristi si de la buzele mele uscate. Nu vrei sa ne intalnim diseara?

Nu. Nu mai pot fi amanta ta. Nu pot fi scaparea ta de fiecare data cand ti-e frica. Te iubesc, enorm chiar, dar nu pot sa te sarut si sa stiu ca esti al meu doar pentru 5 minute.

Doar 5 minute!? Ai dreptate iubire... pentru 5 minute, nici nu ma dau jos din masina!

Te iubesc nebunuuuuulee sa ai o zi superba! Si nu mai plange!

Nu mai plang. Si chiar nu am mai plans. Mi-am sters lacrimile si mi-am tras suflul la fel cum o faceam pe terenul de fotbal. Mi-am exersat zambetul fals si fatal in oglinda si am coborat. Am intrat in birou plina de mine si ti-am vazut ochii aia care m-au mintit atata timp.

Buna dimineata. pentru inceput...

Eu nu mai plang. Sufletul meu e in pauza. Are nevoie sa se incarce. Cu iubire probabil. Caci acum e plin cu sarcasm si cinism. Eu nu mai plang, pentru ca lacrimile sunt sarate si imi usuca tenul. Eu nu mai plang, pentru ca imi afecteaza ochii. Eu nu mai plang! Pentru ca nu mai am pentru cine...

Labels: ,

New Year - year of the rat

1:04 PM / Posted by Marcus / comments (0)


Ani de zile am purtat verde in disperare. Era culoarea mea preferata. In timp, ca sa nu fiu mereu monocolor, am inceput sa-mi cumpar lucruri portocalii - se asortau cu verde. Iar portocaliu a devenit pe nesimtite noua mea culoare preferata. Dupa cativa ani, albastrul ii ia incet locul portocaliului. (Auzisem ca daca esti obsedat de o culoare - adica te imbraci in acea culoare, mananci lucruri de acea culoare, vrei sa fii de acea culoare… - esti schizofrenic. Hm. Ma pune pe ganduri asta.) Va dedic melodie cu albastru, melodie draguta de dansat dimineata pentru dezmeticire la realitate. La mine merge. si un blog cu o tema si un design nou. Sper sa va placa :)



Labels: ,

Cine nu sunt eu?

8:03 PM / Posted by Marcus / comments (3)

Contează? Mereu sunt întrebat "tu cine crezi că eşti?" şi "niciodată cine crezi că nu eşti?"
Am zeci de eseuri cu "cine sunt eu ?"... am zeci de eseuri pe care le schimb de la clipă la clipă, pe care le mototolesc şi le arunc la coşul de gunoi, pe care le îndosariez în albastru sau arămiu, le modific, le recunosc sau le neg şi toate acestea doar în mintea mea.
Am zeci de eseuri cu "cine sunt eu" şi nici macar unul cu "cine nu sunt". E logic! Suntem, existăm, trăim, respirăm... am mai interesa pe cineva dacă n-am fi? Aş smulge vreo lacrimă sau vreun surâs, vreo vorbă bună dacă în locul zecilor de eseuri aş avea unul singur cu "nu sunt".
L-ar citi cineva? L-ar adora cineva? L-ar păstra cineva? Poate nici chiar eu...
Cine nu sunt eu? Grea întrebare. Cine nu vreau să fiu? Poate şi mai grea. Chiar mă gândeam că negaţile sunt dificile.
Poate în final nici nu conteaza cine sunt acum sau cine nu sunt ci doar ce voi rămâne în amintirea celorlalti că am fost sau că n-am fost. Daca ştiu răspunsul? Vă spun că nu... şi nici nu mai încerc să-l aflu.

Labels: ,

... pentru ca m-ai invatat ca ploaia e minunata.

2:46 PM / Posted by Marcus / comments (1)

Ce ai spune daca ti-as propune sa stam pur si simplu, fara sa ne gandim la nimic, sa uitam ce am fost, ce suntem si sa nu ne mai facem probleme intrebandu-ne ce vom fi? Sunt sigur ca ai accepta pentru ca asta am visat mereu in zilele innorate de septembrie, cand nu ploua dar picura, in noptile senine de octombrie cand, in locul ploii ne jucam cu amintiri si cum ai adauga tu, cu vise sau in diminetile de noiembrie cand incercam sa iubim fiecare nor, fiecare raza de soare... Intr-adevar. Am visat asta. Mi-am dorit. Ne-am dorit impreuna dar azi am sa recunosc, intr-o zi speciala ca te-am tradat pentru ca oricat de boem ar parea eu nu vreau sa uit... Prefer sa-mi amintesc pur si simplu, spontan decat sa uit voluntar. Iti amintesti cand frigul ne facea sa visam impreuna, in statie la gara? Cand te-am vazut plangand si nu am putut sa te las pana nu te-am vazut in trenul pe care-l urasc asa de mult fiindca ne desparte intodeauna? Sunt doar intrebari retorice, desigur, fiindca stiu ca stii...
Valorile, obiceiurile, amintirile, visele noastre prostesti imi formeaza viata iar eu, ti-am mai spus, imi iubesc viata. Stii la ce m-am gandit mai demult? Ca daca in momentul acesta m-as trezi si mi-as da seama ca tot ce am trait pana acum e un vis iar eu sunt un inger mi-ar parea rau...
Atunci hai sa nu ne para rau! Sa nu uitam nici impreuna, nici separat, nici macar pentru un moment! Sa ne amintim mereu ca pastram in suflet o viata... pentru tine, pentru noi, pentru ploaie...

Labels: ,

C

5:06 PM / Posted by Marcus / comments (0)

..el mai frumos lucru este să ştii că undeva, pe lumea asta, există o persoană ce nutreşte sentimente frumoase doar pentru tine.


Always on my mind

11:36 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Mi-ar placea extrem de mult sa am talent la pictat ... sa pictez o lume a mea, o lume plina de culoare, de lumina, de caldura, de flori, de parfum, de cantec, de liniste, de forfota vesela, de tandrete, de iubire, de soapte, de saruturi, de vise, de sperante, de optimism ... de oameni frumosi, calzi, fericiti, care se iubesc, se ocrotesc, se tin de mana si viseaza acelasi vis. Sa pictez o mare cu apa limpede, linistita ... un mal cu nisip fin, caldut ... apoi m-as amesteca printre culori ai as picta ultimele detalii cu mine, as pune cate o particica din mine in fiecare colt din pictura mea. Ma intreb ce culoare au sentimentele? Sunt atat de sigur ca au niste culori atat de frumoase si atat de greu de reprodus... stiu insa sigur ca daca as putea sa pictez, as reusi sa le pictez asa cum sunt. As picta cu fircare bataie a inimii mele, as picta cu fiecare pulsatie a gandului meu, as picta cu tot ce insemn eu.

Labels: