Felicitari, promotia 2007 - FJSC

8:19 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Felicitari Andressa, ai reusit :)

Sa va spun ce sfat le-a dat decanul lor la ceremonie. Le-a spus ca la reuniunile dupa 10 ani de la absolvire, oamenii vin mereu cu povesti de succes. Au cariere de invidiat, dar de obicei spun ca nu au avut timp sa-si intemeieze o familie, au muncit foarte mult. Se gandesc abia acum la asta. Iar decanul lor le-a spus ca meseria le va oferi multe satisfactii, dar ca nu le va oferi niciodata o a doua tinerete. Si sa nu se lase furati de mirajul succesului pana ce trec cei mai frumosi ani. Le-a spus sa gaseasca echilibru intre toate bucuriile pe care ni le poate da viata.

Pe mine m-a impresionat mesajul. Si ca sa nu va intristez de tot, o sa va spun ca exact aceeasi idee mi-a fost impartasita de un exchange student aici in Danemarca in semestrul trecut ... deci sunt un norocos, datorita tie! Thank U, buddy :) pt k nu numai l-am aflat putin mai devreme dar l-am si aplicat. Asa ca la fel va spun si voua: munciti dar relaxativa din plin cand aveti posibilitatea. That's basically it :))

Vă poop şi felicitări Andressa :D

Labels: ,

Ole, ole, vin femeile!

12:37 AM / Posted by Marcus / comments (1)

Intalnirile in grup organizate prin agentii, bucuria burlacilor spanioli.


Burlacii dintr-un sat spaniol s-au saturat sa aiba o viata searbada, astfel ca s-au hotarat sa ia masuri pentru a simti din nou placerea de a trai. Burlacii din La Vinuela s-au inghesuit sa se inscrie la o intalnire in grup, sperand ca-si vor gasi sufletul pereche.

In La Vinuela si in imprejurimi traiesc foarte putine femei, pentru ca in anii ‘60-’70 cele mai multe au luat calea oraselor, in cautarea unei vieti mai bune.

Dar cum si in orase exista doamne singure, satule de agitatia urbana, aglomeratie si poluare, exista o sansa si pentru fermieri. Iar Asociatia Caravanelor Femeilor, infiintata in 1995 de un spaniol pe nume Manuel Gozalo, este solutia ideala pentru ambele categorii.

De curand, 66 de barbati celibatari au platit fiecare 50 de euro pentru a participa la intalnirea in grup. Nu a trecut mult si caravana femeilor a ajuns in regiunea lor. 62 de doamne au venit deodata, la bordul unui autocar.

Fermierii, majoritatea de varsta mijlocie, cu o constitutie robusta, altii cu mai putini dinti in gura sau mai adusi de spate, s-au imbracat cat au putut de frumos, au cumparat cosuri de garoafe si le-au facut doamnelor o primire de zile mari.

Cand autocarul ticsit de femei, care, indiferent de silueta, purtau haine stramte si pantofi cu tocuri inalte, a intrat in localitate, babatii s-au intrecut in chiuituri si aplauze.

Intalnirea in grup s-a desfasurat intr-un cort special amenajat, plin de ornamente viu colorate. Dupa masa si conversatie, fermierii si doamnele din caravana au dansat pe saturate si, chiar daca nu toti au avut noroc, s-au infiripat deja cateva idile.

Labels:

Au trecut ani si viata s-a schimbat...

12:27 AM / Posted by Marcus / comments (0)

A trecut mult timp de cand nu m-am mai gandit la primii ani de scoala, la drumul de jumatate de ora pana acolo, la Cristina scumpa mea colega de banca pe care n-am mai vazut-o de ani de zile, la doamna invatatoare si clasa cu numarul 4 de la parter."Esti un adevarat gentleman!" spune mama cu nostalgie gandindu-se la anii aceia si la felul in care am uimit-o inca din prima zi de scoala cand am trimis-o acasa de la usa salii de clasa asigurand-o ca de-acum sunt baiat mare si ma descurc si singur. Se vede in ochii ei ca si-ar mai dori sa traiasca putin clipele cand simtea ca mai am nevoie de ea...chiar daca adevarul e ca mereu voi simti nevoie sa o am aproape...

Ce mi-a adus in minte aceste momente??Am fost azi in vizita la o scoala primara de aici din cartier, sarbatoareau ziua dascalului... si mi-am amintit de un fost coleg, din clasele primare si partenerul meu de drum inspre si dinspre scoala in fiecare dimineata timp de 4 ani... e ciudat cum un om poate sa ti se para asa cunoscut dupa ce nu l-ai mai vazut de la 11 ani. A fost chiar o senzatie placuta sa ma simt din nou copil, o placere de copii care mai credeau in mos craciun si spiridusii lui, mi-am amintit cat de nedreapta a fost nota mea de 4 la caligrafie...sau 2-ul lui la purtare. "Pana la urma nu te-ai facut politist?" m-a intrebase el serios in urma cu ceva timp... si am izbucnit in ras... visul meu de copil tocmai se stinsese definitiv. Nu credeam ca mai era cineva care sa-si aminteasca de copilaria mea zbuciumata si visele de "comisar Catani" ...

Ne-am schimbat amandoi atat de mult dar in "punctele esentiale" tot la fel am ramas...eu tot guraliv si el tot ironic si acid... A fost o vizita foarte placuta si sincer regret ca poate pe Cristina, pe Andreea, pe Mada , Anca, Razvan, Iulian, Andrei, Vlad Agotici si altii de care nu-mi amintesc acum n-o sa-i mai revad poate niciodata... dar de cate ori o astfel de reintalnire se va intampla ma voi simti din nou copil macar pentru cateva clipe...imi voi dori din nou sa ma fac politist, sa fac inconjurul lumii impreuna cu Cristina in vechiul fotoliu cu roti din sufragerie, sa-mi pun papucii magici care ma fac invizibil, sa traiesc si eu aventurile din Ciresarii si cartile lui Jules Vernes, sa vad macar odata in viata un vampir, sa am aripi sa zbor asa ca in visele copilariei sau pur si simplu sa fug ca un nebun crezand cu ardoare ca intr-o zi o sa ajung si eu la olimpiada ca intr-un film pe care-l vazusem la tv si-n care actorul principal avea o replica atat de kitschoasa azi dar care atunci imi dadea aripi "Poti face orice daca-ti doresti cu adevarat"... si cu siguranta imi doream toate aceste lucruri...

Labels:

Post aniversar

11:30 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Doar eu

Am inceput sa scriu un blog prin martie sau aprilie 2007. Practic, pentru mine e ca un jurnal, scriu despre calatorii, despre jobul meu, despre apropiati. Cateodata am chef sa scriu, alte ori nu am, dar oricum am fost perseverent si am ajuns la postul 100.

Unora le place, altora nu, dar asta e si ma reprezinta doar pe mine. Imi pare rau, nu stiu retete, nu am jucarii pe care sa le imortalizez, nu am chestiuni arzatoare , de viata sau de moarte, pe care sa le supun dezbaterii publice, nu ma ascund sub un pseudonim, iar sub pavaza anonimatului sa postez diverse.

Sunt doar eu, Marcus ......

Ma fac blogger profesionist, ca fotbalistii. Pot sa fac asta. Pot sa fiu dedicat 120% profesiei mele. Sa-mi ascut simturile. Sa vad locurile, oamenii, viata numai prin filtrul "merita un post sau nu". Sa ma las acaparat, sa ma afund pana la ultimul fir de par in lumea virtuala a ideilor sprintare, observatiilor profunde, subiectelor de interes tratate istet si revigorant. Sa-mi exorcizez toate sentimentele si sa-mi pun inima pe masa.
Tastatura mai exact.

Adica m-as face un fel de mascariciul curtii varianta virtuala. Nu pe casa si masa, boieri dumneavoastra, un fee lunar ar fi suficient....

Hm... Tre' sa lucrez la campania de promovare... Idei?

Labels:

Quote of the day

2:33 PM / Posted by Marcus / comments (1)

Sometimes on the way to your dream, you get lost and you find a better one.

...dragostea poti sa o cersesti, sa o cumperi, sa o primesti in dar, sa o gasesti pe strada, dar nu o poti fura.

Labels:

Cred ...

5:13 PM / Posted by Marcus / comments (0)

... ca un om poate sa o ia mereu si mereu de la capat si poate accepta orice aproape: pierderea unei averi, a unei case, a locului de munca, poti sa pierzi orice, toate se fac pana la urma sau chiar daca nu se fac, oricum nu pleci cu ele. Singurul lucru pe care nu-l poti accepta usor e pierderea celor dragi. Asta e dureroasa si extrem de greu de suportat, iar o parte din tine, pleaca cu ei, de fiecare data, dupa fiecare plecare, se mai rupe ceva din tine .........

Labels: , ,

25 iunie 1923 - 25 iunie 2007

10:51 PM / Posted by Marcus / comments (2)


fericirea e ceva care NU se atinge niciodata, dar in cautarea ei MERITA SA ALERGI TOATA VIATA!

In zi, in noapte, departe si totusi mereu aproape, dincolo de rezultate seci si patroni obtuzi, doar pentru cei care stiu sa iubeasca neconditionat, se aude atit de melodios "glasul rotilor de tren!"

LA MULTI ANI TUTUROR RAPIDISTILOR SI RAPIDISTELOR DIN TOATA LUMEA !!!





Labels:

Despre stud-life abroad si prietenii

2:01 PM / Posted by Marcus / comments (1)

By popular demand, adica mai mult pentru prietenii mei pe care ii distreaza chestiile pe care le scriu pe tema asta,voi incepe sa dezvolt mai mult situatii/diferente legate de subiectul Romania vs Danemarca.

M-am vazut de multe ori nevoit sa raspund la intrebarea cum e mai bine, sa faci o facultate in afara, sau in Romania? Conteaza pe care din ele le faci? Cum e mai bine? Meditez de multe ori la asta si tocmai mi-am dat seama de o diferenta pe care toata lumea pare sa o ignore: prietenii.

Pe de o parte, in Romania, datorita felului in care este gandit sistemul de invatamant, cei mai buni prieteni ai nostri sunt colegii de grupa sau colegii de an. Ei sunt cei cu care petreci cel mai mult timp, cei cu care copiezi la examene, cei care te ajuta cu teme. Ei sunt cei cu care faci seminarii si laboratoare impreuna, pe care ii cunosti in pauze si cu care incerci sa intelegi tampeniile spuse de laborant. Ai nevoie de ei ca sa supravietuiesti sistemului roman de invatamant. Ai nevoie de ei ca sa treci peste materiile imposibile, plictisitoare si predate uneori de profesori care nu stiu sa le predea. Cu ei te duci la Sighisoara sau la mare in vacanta, cu ei chiulesti de la cursuri ca sa te duci la munte.

Si pentru ca imparti atatea nevoi cu ei, iti devin prietenii cei mai buni, cei pe care simti ca te poti baza la bine si la rau, cei care ti-au dovedit si carora le-ai dovedit afectiunea.

De cealalta parte, in Danemarca sau in alte universitati, iti alegi cursurile. Sistemul intrasigent si incoruptibil promoveaza individualitatea, trebuie sa faci totul singur, sa te descurci, cel mult sa te sfatuiesti cu altii (dar de preferat cu supervisor-ul). Copierea se sanctioneaza cu excludere, atat la teme cat si la examene. Colegii se schimba de la semestru la semestru sau chiar de la curs la curs. Viata individualista incepe mult mai devreme pentru ca, dintr-o data, esti fortat sa te descurci singur, sa inveti singur, sa traiesti singur.

Prietenii pe care ti-i faci in universitatile europene sunt colegii de camin. Cei de pe acelasi etaj cu tine, care dau petreceri. Cu ei imparti mai putine necazuri si poate chiar nu aveti interese comune. Iti sunt mai putin apropiati pentru ca nu ei sunt cei carora le dai parazapezile atunci cand va duceti nepregatiti in Bucegi. Nu ei sunt cei pe care ii ajuti facandu-le rost de teme copiate de la studentii din ani mai mari. Nu mituiti impreuna pe administratora de camin si nici nu va duceti impreuna la 6am sa ocupati locurile ‘bune’ in sala de examen.

Ganditi-va bine la voi, la prietenii vostri, la prietenii prietenilor vostri. Ganditi-va ce anume va leaga de ei, cand v-ati imprietenit, care este prima voastra amintire impreuna. Daca nu sunt colegi de facultate, atunci inseamna ca probabil sunt colegi de liceu sau ca ati facut facultatea in strainatate. :-)


Labels:

Ganduri la ore tarzii (despre Gothia Cup 13-19 iulie '97)

12:31 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Începusem o numaratoare, dar mi-am dat seama ca nu e bine. Nu mai vreau sa numar, cand numar am impresia ca incep sa inchei ceva, incep sa cred ca urmeaza sa pun capat unor lucruri. Nu vreau sa se termine ... nimic sa inchei ... chiar daca asta ar suna cat se poate de extremist. Cu totii imbatranim, cu totii trecem prin examene, teste, experiente si stari care ne intaresc, ne schimba si vreau sa cred ca ne fac mai buni ...


Acum zece ani, intr-o noapte friguroasa de vara, eram la Gotheborg si remarcam probabil cel mai instelat si frumos cer de noapte pe care l-am vazut vreodata. Noptile de vara foarte scurte din emisfera nordica, il faceau sa para si mai ascutit decat era. In noaptea asta, in Horsens, pot sa numar pe degete cele cateva stele care se vad din oras, cu luna cu tot, iar caldura comoda de vara le fac sa para aproape inexistente. Eram foarte tanar, aveam exact 12 ani si eu eram tot plecat de-acasa.

Daca cineva mi-ar fi spus atunci unde voi fi peste 10 ani l-as fi privit cu mult scepticism. Ma intreb daca peste 10 ani imi voi aminti de momentul asta si voi gandi acelasi gand. Sper ca da.

Ce bine ca nu stim ce ne rezerva viitorul ...

Labels:

7 - Despre my Swedeheart

7:23 PM / Posted by Marcus / comments (0)

First off...ABBA has been a guilty pleasure of mine for years. I've always been wowed by Agnetha's voice, and there are a few points in this video where she's just singing ... and scared ... and then seemingly "WOW...I *can* still do this!".

She can still do this.

Agnetha is what most Ambient singers these days endeavour to be. 30 years later, and she still can do it...and do it better than most.

Extraordinary voice, soul, everything !!! phenomenal voice... 6 STARS FROM ME! love you Agnetha, since I was a young boy! to this day, when I hear this, I just stop and listen and get chills. agnetha is incredible. Still as beautiful as ever.



Sometimes When I'm Dreaming. Agnetha's voice makes my feelings glide through the calm and peaceful sea of solitude; her heavenly voice takes me through my inner and deepest thoghts and reminds me that I am still alive. She is a wonderful human being.

So fragile, so beautiful and so real! Words can't express the feeling of hearing her again!

Agnetha's voice can make you feel happy when your sad, she is beautiful, I love her ..."Thank YOU Agnetha for the music ...





She's a timeless beauty, as beautiful today as she always was, she looks great bless her.
I can't decide what's more pleasing to the senses; Agnetha's timeless beauty or her undeniably gorgeous voice???? At 53 here, she hadn't aged a second! The legend has returned. Beautiful! Time can't touch her.

Labels:

8 - Despre fuga de-acasă

11:00 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Vine iarăşi vara. Mama e deja tristă şi îngrijorată că nu vin vara asta acasă, îmi spune ca de fiecare dată să fiu cuminte, să am grijă de mine... de parcă n-aş fi fost plecat şi vara trecută şi acum două veri şi de fiecare dată când Aradul mă sufoca. "Vara e altfel" spune ea. Sunt departe, atât de departe încât nu mai are siguranţa că orice s-ar întâmpla în câteva ore poate ajunge la mine. E adevărat Dk e puţin mai departe decât Someşul Rece unde mi-am petrecut câteva veri în liceu în tabere pentru puştani de gimnaziu ...

Eu în schimb abia aştept... dar am parcă mustrări de conştiinţă când mă gândesc cât de mult suferă ea şi căt de bine o să mă simt eu toată vara uitând câteodata chiar şi de telefonul pe care o să-l aştepte cu atâta nerăbdare în fiecare săptămână. Dacă ar fi după ea n-aş pune nici un picior înafara Aradului... dacă ar fi după mine mi-aş face bagajele mâine şi-aş pleca câţiva ani încotro aş vedea cu ochii. Diferenţe majore în felul în care vedem viaţa... în special a mea, ea plânge când mă conduce la aeroport... eu abia aştept să plec de fiecare dată, ea abia aşteaptă să o sun... eu sun şi-i zic "Nu pot vorbi decât 5 minute... mă grăbesc!". Dacă n-aş iubi-o, dacă n-ar fi cel mai scump lucru de pe lumea asta aş înţelege, şi cu toate astea când sunt plecat undeva mă adaptez atât de bine încât parcă nu-mi mai lipseşte nimic... nici măcar ea.

De fapt nici măcar n-am fugit vreodată cu adevărat de acasă. E doar punctul ei de vedere. Aşa mi-a spus odată "Eşti tot timpul cu bagajele făcute. Parcă aştepţi să întorc spatele ca să fugi de acasă". A râs dar nu cu prea multă convingere ...

Labels:

9

11:50 PM / Posted by Marcus / comments (0)

voi reveni cu amanunte ... momentan friday night celebration :)

Later edit

titlul postului: alegeri, decizii, direcţii, oportunităţi ...

Trecem pe lăngă viaţă şi avem impresia că o trăim, ne amăgim cu gadget-uri, zorzoane şi decoruri frumoase, ne măndrim cu ceea ce au realizat alţii şi uităm să ne bucurăm de cele mai simple momente. Uităm să apreciem un sărut, să râdem cu gura până la urechi, să umblăm prin ploaie fără să ne gândim la firma hainelor pe care le purtăm, să mulţumim şi să zâmbim unui necunoscut, apreciem ceea ce avem şi să nu ne mai plângem...De ce? Poate pentru că avem prea mult sau pentru că nimic nu ni se pare suficient, pentru că adunăm multe dar nimic pentru suflet, pentru că suntem comozi şi ne-am pierdut de mult "tinereţea", pentru că întotdeauna găsim motive, pentru că uităm. În final decizia ne aparţine...îţi faci singur norocul alegând ceea ce crezi că ţi se potriveşte , ceea ce crezi că te reprezintă... păcat că nu poţi da înapoi nu?




Labels:

Despre pasiune ...

1:14 AM / Posted by Marcus / comments (3)

Cred ca una din diferentele la care ma gandesc cel mai des intre tinerii de varsta mea din Romania si cei de aici este pasiunea. Entuziasmul pentru ceea ce fac, interesul, placerea cu care cei pe care ii intalnesc sau ii cunosc lucreaza, muncesc sau incearca sa treaca prin viata.

Stereotipic, majoritatea celor pe care ii cunosc in tara sunt blazati. Cu un job pentru a avea job, muncind de pe o zi pe alta si injurand faptul ca nu le place ceea ce fac, de multe ori intrebandu-se de ce anume au ajuns sa faca asta, fara sa gaseasca satisfactii in jobul de zi cu zi. Ii numar pe degetele de la o mana pe cei carora le place ceea ce fac si pe degetele de la cealalta mana pe cei care fac ceea ce isi doreau dintotdeauna sa faca.

Ca intotdeauna, exista trade-offs. Pasionati si interesati de ceea ce fac, de multe ori tinerii de aici au invatat sa fie independenti si un pic straini, toleranti cu pasiunile celorlalti si in acelasi timp distanti.

E doar o constatare si nu stiu exact ce mi-a venit sa scriu despre asta. Este unul din lucrurile care ma preocupa atunci cand ma gandesc daca sa ma intorc in tara sau nu. Evident, intotdeauna exista exceptii. Intrebarea este unde anume le cauti si ce anume este important pentru fiecare dintre noi.

Inainte sa ma contrazici, gandeste-te bine la toti oamenii pe care ii cunosti. :-) Cati dintre ei sunt pasionati de jobul pe care il fac?

Labels: , ,

Rumania vamos que si se puede

5:08 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Melodie perfectă pentru o zi în care mă simt parcă mai optimist...pentru sufletul pe care toţi ar trebui să-l păstrăm acasă oriunde în lume ne-am afla şi pentru că deşi curiozitatea mă face să-mi doresc să cutreier lumea România va fi mereu locul la care-mi voi dori să mă întorc ... Nu din naţionalism sau din dorinţa de a părea "cool" ci pur şi simplu pentru că asta simt ... şi pentru că nici scandalurile politice şi nici mocirla în care cu toţii avem impresia că ne scufundăm uneori nu trebuie să ne facă să ne pierdem speranţa.Pentru că aici sunt locurile şi oamenii pe care-i iubesc cel mai mult şi pentru că am decenţa de a-mi asuma o naţionalitate şi de-a fi mândru de asta oricât de ruşinos ar părea pentru unii...


Melodia poate fi urmărită în my channel ... şi se numeşte "Mexico Mexico" interpretată de RBD :) doar şi ei sunt latini - exact pe stilul nostru

great to party to after a great game of football

Labels:

despre lacrimi ...

11:43 PM / Posted by Marcus / comments (1)

…stau cu picioarele răsfirate printre cearşafuri, petrecute unul peste celălalt, cu corpul răsucit, spatele arcuit şi capul întors înapoi. Le cam place pielea mea. Cearşafurilor.

Mă uit prin perete şi nu mă gândesc la nimic. Din neatenţie, o lacrimă evadează din colţul ochiului şi se aruncă în gol ca o tâmpă. Se sparge pe cearşaf. Undeva aproape se aude foarte încet o melodie pe care o am de la tine. Ce bine e să nu te gândeşti la nimic, mă gândesc. Am corpul foarte uşor. Nu mai ştiu unde e. Nu-l mai simt acum. Peretele e atât de transparent. Şi dincolo - nimic. Ce bine e să nu te gândeşti la nimic. Of, n-au astupat ăia bine breşa şi a mai evadat una. Li s-o fi urât şi lor acolo de atâta vreme. Mi le înghit de prea mult timp. Ştii când îţi înghiţi lacrimile? Când refuzi să accepţi durerea şi-o împingi în tine cât mai jos s-o uiţi, să n-o simţi, s-o faci pierdută, de parcă n-ar fi existat niciodată.

Şi-apoi, într-o noapte, când nu eşti atent şi stai pierdut printre cearşafuri pe jumătate dezbrăcat, gândindu-te cu nesaţ la nimic, ele prind momentul şi evadează.

Prin lacrimi, ştim cu toţii, spunem replicile pe care n-am avut ocazia să le spunem pentru că am fost laşi sau tâmpi într-un moment anume, spunem ce nu am avut ocazia să spunem şi nici nu vom mai avea vreodată, spunem ce am vrea să spunem, dar nu putem pentru că unii acţionează anonim şi iresponsabil de tip hit and run. Gândeşti sau nu replicile, presiunea speech-ului eliberator dispare. Şi ce dacă nu am mai spus? Ştiu eu mai bine…

Prin lacrimi, rescrii momente din trecut. Le trăieşti actuale, ca şi cum ai fi parte dintr-o piesă de teatru şi înţelegi mai bine, ştii mai bine, te porţi mai bine sau la fel sau mai urat. Dar te cureţi de durerea din amintire. Prin lacrimi ştii cum a fost, afli despre tine, mergi mai departe.

Prin lacrimi oboseşti. Adrenalina care te ţinea vertical şi invincibil se scurge din tine şi rămâi bleg şi inofensiv. Şi poţi să adormi. Să înţelegi şi să accepţi. Dar să adormi, asta e cel mai important, poţi în sfârşit. Fiind obosit, dormi excelent.

Prin lacrimi recuperezi. Recâştigi resurse pierdute din neatenţie. Te aduni. Pierzi din tine elementele care îţi distrăgeau atenţia de la ce vrei cu adevărat. Spălat de lacrimi, vezi mult mai clar înainte. Era evident, dar nu vedeai din cauza paraziţilor acumulaţi.

Prin lacrimi, eu sper ca toţi cei care fac sau spun un lucru să se întrebe cum ar fi să se afle ei la capătul lamei pe care o învârt - să acţioneze în cunoştinţă de cauză şi să fie de acord cu ce provoacă. Iar acum o să dorm excelent.

Labels:

"U know I'll give U all of me"

3:54 PM / Posted by Marcus / comments (1)

întreg videoclipul poate fi vizionat & ascultat pe my channel :D

"FECIOARA este probabil cea mai onesta si mai profunda zodie. Atunci cand iubeste, nu se joaca cu sentimentele celuilalt. In plus, nu se arunca intr-o relatie cu capul inainte avand foarte multa grija pe cine iubeste. Fiind atat de precaut are mari sanse sa isi intalneasca marea iubirea “din prima incercare”, dar, din pacate, din pricina acestei exigente se poate simti de multe ori foarte singur."

E trist...e nedrept...e cumplit de nedrept! dar, ca să te pot iubi o viaţă, iubita mea...ascunde-te, uneori, de dragostea mea...căci ea nu ştie să se hrănească decît cu căutări. Şi ca să mă iubeşti veşnic, dulce motiv al existenţei mele, învaţă-mă să-mi mint sufletul...să mor puţin...din cînd în cînd...ca tu să vrei să mă strigi din nou...să mă reînvii...să mă păstrezi...

Labels: , ,

Intrebari

1:36 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Stiu, prietenii or sa spuna ca am obsesii cu subiecte de genual asta, ca periodic dezbatem... Dar am vazut un episod din Sex & the city in seara asta si povestile mi-au trezit doua zone de intrebari d-alea grele...

1. Chiar e musai ca intr-o relatie unul sa fie "masculul alfa"? Unul conduce, celalalt e condus, somebody wins, somebody looses? De ce nu se poate cu egalitate? Echilibrul e dat de unul da/celalalt primeste? (si imi spunea cu naduf un amic despre cum toata viata a avut parte numai de Takers, iar el primea tot timpul rolul de Giver. Cand am ajuns la concluzia ca asta e, ar trebui sa ne ferim de Takers, a oftat "But they're so hot! Cannot resist..."). Famiile traditionale au un echilibru mai subtil, intre "ce pare" si "ce este": pare ca barbatul "da tonul, dar femeia "face de fapt muzica". Eu nu inteleg baletul asta... Si ce e cel mai simpatic: Miranda, cu cel mai puternic spirit de "mascul alfa" (career woman we all know, pretentioasa si foarte foarte cinica), isi asuma o relatie. Ce face? Se apuca de cumparaturi, incearca sa gateasca, sa-si descopere zeita ascunsa, se impiedica in voaluri, plange ca un copilas. Adica se neaga pe ea insasi! Da' de ce?!?

2. Cat de sinceri si cat de deschisi cu adevarat suntem in fata celuilalt? Carrie isi explica incapacitatea de a accepta bisexualitatea unui partener prin diferenta de varsta, el fiind mai tanar. Really? Adica i-ar fi fost mai usor sa accepte daca el avea 39 de ani? De unde pana unde? De ce nu se deschide si nu deschide subiectul direct, ci prefera intrebari absolut cretine de genul "sarut mai bine ca un tip"? De ce isi explica propria limita prin apartanenta la o alta generatie? Chiar exista "generatii"? Sau le trasam noi pentru a ne defini o zona de confort? "Cei mai tineri" sunt mult mai dispusi sa asculte, sa accepte, sa daruiasca decat cei din "generatia mea". De ce ne e frica? De ce incetam sa mai iesim, de ce nu ne mai e dor de discutiile interminabile pe conceptul de fericire, de ce avem tot mai putin timp pentru prieteni si pentru noi... toate sub motivul ca a trecut vremea lor?!?!

Labels:

Perceptia subiectiva a timpului in interpretarea Groove

9:59 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Cand esti tanar, zilele trec repede si anii greu. Intensitatea cu care traiesti fiecare moment, lista lunga de dorinte si importanta pe care o dai lucrurilor - toate astea fac ca cele 24 de ore sa para putine. Vrei sa ai 25 de ani, nu 18, vrei sa ai bani si sa faci ce vrei tu. Vrei sa fie maine. Si uiti repede de ieri.

Cand esti batran, zilele trec greu si anii prea repede. Lista zilnica de "to do's" se subtiaza, lucrurile nu mai au demult urgenta si se desprind de calendar, dar anii se simt in lentoarea reactiilor, se vad in pielea patata. Ai vrea sa ai iar 20, 25, caci tu ti-i amintesti ca pe anii fara griji, in care doar "prostiile" contau. Vrei sa fie ieri. Si ti-e teama de maine.

Ce faci insa cand treci de jumatate? (si vestea proasta este ca da, dupa 30 ai cam trecut in a doua jumatate, oricat te-ai da tu leopard viguros). Pe punct de inflexiune, curba vietii tale devine relativa, conceptele sunt tulburi. Pentru unii zilele trec repede si anii la fel de repede. Motoarele lor sunt la turatie maxima, sunt innebuniti de gustul banilor si al succesului, toate reperele lor se construiesc sub forma de obiective "smart", au planuri, obligatii, multe planuri, achizitii de facut, lucruri de strans. "A avea" e definitoriu. Vor confort si fac orice sa-l aiba, nu conteaza nimic altceva. Pentru ceilalti zilele trec incet si anii la fel de incet. Motoarele lor tusesc si dau rateuri - ori si-au consumat prea timpuriu combustibilul, ori n-au stiu de fapt niciodata sa si-l foloseasca. Sunt disperati, dezamagiti de cursa lor de pana acum, se simt nedreptatiti, ghinionisti. Au senzatia ca lor nu li se mai intampla nimic, vor doar sa treaca mai repede etapa asta, sa dea pe fast forward si sa vada daca filmul vietii lor devine mai interesant pe final.

Primii sunt castigatorii. Isi vor petrece pensia in statiuni cu nume exotice si-si vor rasfata reumatismul cu masini luxoase platite din actiunile destept adunate cand erau mai tineri. Nu vor regreta nimic, niciodata. Vor fi castigat privilegiul de a trai pentru azi. Din a doua categorie se nasc inteleptii. Si nebunii.

Labels:

Cum a început totul 2

12:08 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Nu are legătura cu postul anterior ... aşa că am să scriu aici o chestie foarte drăguţă ... intimă a părinţilor mei :D

M-a sunat mama acum câteva zile şi mi-a zis că a avut o discuţie mai aprinsă cu tata[kre e la sebiş-orasul lui natal] şi nu au vorbit deloc toată ziua. În ziua următoare pe la 9 dimineaţa primeşte mama un mesaj..”Bună dimineaţa te iubesc..zi de zi de tine…” and so on…Şi mama glumeaţă din fire…”Ce faci măh ai stat toată noaptea să îmi compui versuri ca să mă împaci” :) ) Şi tata i-a răspuns “Au compus-o cei de la Hi-q pt noi doi”
Mi s-a părut o scenă drăguţă între părinţii mei[tata e înnebunit după melodie.mi-o cântă şi mie la telefon când îşi mai aminteşte că are un băiat ..departe] Ce am vrut sa evidenţiez este că oamenii ascultă melodia asta…în orice fel de împrejurere. E o melodie de mulţumire, de împăcare, de amintire…! Acum când o reascult îmi aduc aminte de ei, amândoi :) Miss them much

Labels:

Cum a început totul

1:00 AM / Posted by Marcus / comments (0)

El se uită cam de mult în ochii ei.

- Eşti frumoasă. Şi n-o spun pentru că aşa trebuie…Îmi plac sprâncenele tale.
Trece cu degetul peste una din ele.
- Îmi place nasul tău.
Îi desenează conturul cu degetul. O pauză scurtă. Privirea coboară.
- Îmi place buza de jos.
Se apleacă şi o muşcă uşor. Încheie cu un sărut scurt. Apoi se retrage. Ceva de pe chipul ei îl împinge să revină repede:
- Şi asta.
O sărută şi pe cealaltă. Ea zâmbeşte.
- Şi-mi place cum faci gropiţa asta aici când râzi.
Pune degetul pe ea şi o pupă ca un copil de grădiniţă, cu toata candoarea şi extazul de care e capabil numai un băieţel de 3 anişori. Un extaz care te înnebuneşte.

A word of advice: don’t tell her she’s beautiful unless you mean it.

Labels: ,

Get to know many people, they don’t have to be perfect

11:00 PM / Posted by Marcus / comments (0)

M-am săturat de primele întâlniri. Hai să trecem la a doua direct!

Aşa NU
La prima întâlnire, el e stresat că tre’ să facă impresie. Îi tremură vocea, mâna, nu ştie dacă el trebuie să intre primul (DA! Tu trebuie să intri primul, ca să deschizi uşa, ca să se uite toată lumea la tine, ca să cauţi tu o masă liberă. INTRĂ LINIŞTIT!), nu ştie cu ce să înceapă conversaţia, e atent să nu se mire prea tare de decor, îşi aduce aminte într-un târziu că trebuie să zâmbească şi începe tremurat.

Pe ea o amuză că el e timid şi trece repede la deducţii logice: dacă vrea să mă impresioneze rezultă că e interesat. NU! Rezultă că are un ego cât casa şi că tocmai performează operaţiunea de întreţinere.

El e extrem de atent la ce spui şi se chinuie să fie întru totul de acord.

- Ei i se pare că portocalele sunt albastre?
- DA! Clar! Portocalele sunt cele mai albastre fructe de pe Pământ! Ai dreptate!
- Ciudat. Mie mi se pare că portocalele sunt portocalii.

Shit! se gândeşte el. Am ratat răspunsul corect.

De la o vreme, ea se cam prinde că el a cam sărit calul în tentativa asta de impresionare a femelei şi începe să se plictisească. Atunci el spune nişte chestii amuzante care i s-au întâmplat. Pentru că e stresat să facă impresie, chestiile nu rezultă tocmai atât de amuzante pe cât spera. Ea zâmbeşte de complezenţă şi flirtează cu ceasul din ce în ce mai des.

E fals. E stresat. Se straduieşte prea tare. De ce nu se poate comporta firesc? Mă plictiseşte. E penibil. Când o să se termine? A, acum trebuie să zâmbesc. Tocmai are impresia că a făcut o glumă bună şi o repetă, că poate n-am priceput. Amabil băiat.

Aşa DA
Best first date ever:
Lui nu i-a păsat ce o să creadă despre el. Nu asta era prioritatea. Voia ca ea să vorbească, o asculta, făcea mişto de ea fără să se gândească de două ori, a avut curaj chiar să nu fie de acord cu ea despre ceva! I-a povestit, a fost amuzant, s-au plimbat, se priveau unul pe altul (în ochi! E o artă să priveşti decolteul unei fete doar când nu e atentă. Ele ştiu şi apreciază asta). Era un tip dezgheţat, inteligent, cu bun-simţ şi 7 ani de acasă, răspundea la telefon numai după ce termina fraza şi nu înainte de a-şi cere scuze că o face, era extrem de atent, dădea semne că e sincer în general, nu numai în momentele alea, era fermecător, era…ceva ce ea n-ar fi crezut niciodată că se poate transforma într-un zid.

Labels: ,

Deaia

3:19 AM / Posted by Marcus / comments (1)

Sa-ti ceri scuze inseamna ca ai gresit. Daca ai gresit, esti inferior. Daca esti inferior cum sa se uite femeile la tine?
Nu multi sunt in stare sa isi dea seama ca nu e inferioritate sa recunosti ca ai gresit, ci dovada de superioritate si siguranta pe tine…. ceea ce conteaza in aprecierile unei femei.

Labels:

Quote of the day

1:12 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Everything happens for a reason ...

12:43 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Sometimes people come into your life and you know right away that they were meant to be there, to serve some sort of purpose, teach you a lesson, or to help you figure out who you are or who you want to become. You never know who these people may be (possibly your roommate, neighbour, teacher, fraternal brother or sister, long lost friend, lover, or even a complete stranger), but when you lock eyes with them, you know that at that very moment they will affect your life in some profound way.

And sometimes things happen to you that may seem horrible, painful, and unfair at first, but in reflection you find that without overcoming those obstacles you would have never realized your potential, strength, willpower, or heart.

Everything happens for a reason. Nothing happens by chance or by means of good luck. Illness, injury, love, lost moments of true greatness, and sheer stupidity all occur to test the limits of your soul. Without the small tests, whatever they may be, life would be like a smoothly paved, straight flat road to nowhere. It would be safe and comfortable, but dull and utterly pointless.

The people you meet who affect your life, and the success and downfalls you experience, help to create who you are and who you become. Even the bad experiences can be learned from. In fact, they are probably the most poignant and important ones. If someone hurts you, betrays you, or breaks your heart, forgive them, for they have helped you learn about trust and the importance of being cautious to when you open your heart. If someone loves you, love them back unconditionally, not only because they love you, but because in a way, they are teaching you to love and how to open your heart and eyes to things. Make every day count.

Appreciate every moment and take from those moments everything that you possibly can for you may never be able to experience it again. Talk to people that you have never talked to before, and actually listen. Let yourself fall in love, break free, and set your sights high. Hold your head up because you have every right to. Tell yourself you are a great individual and believe in yourself, for if you don’t believe in yourself, it will be hard for others to believe in you. You can make your life anything you wish. Create your own life and then go out and live it with absolutely no regrets. Most importantly, if you love someone tell them, for you never know what tomorrow may have in store. And finally, enjoy looking forward to learning a new lesson each day and enjoying the journey.

Labels:

Simti ca traiesti

11:01 AM / Posted by Marcus / comments (0)


Descoperi adevarata stralucire a soarelui, uiti de timp cand privesti stelele, te pierzi ascultand cadenta picaturilor de ploaie, ti se pare ca orice zgomot e cantec, crezi ca poti zbura si ai aripi...

Te schimbi radical devenind mai bun, mai frumos, mai optimist, vezi totul in culori si realizezi ca viata e frumoasa...

Totul e plin de speranta, veselie, entuziasm, vis ... ne simtim stapani peste tot, nimeni si nimic nu ne poate clinti hotararile, credem ca putem muta muntii din loc...

Inveti sa traiesti si sa visezi in intregime, descoperindu`te altfel decat te cunosteai.

Copilul din mine :)

3:16 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Imi place moda si cateodata chiar imi permit sa corectez stilul altora de a potrivi culorile dar eu nu am un aspect forte ingrijit si ma intreb oare unde se afla problema si cum de sunt asa impertinent incat sa dau sfaturi. Stilul meu de a cumpara haine: Intru in magazin; merg cateva clipe in recunoastere; Invariabil apare langa mine o fata sa ma intrebe daca doresc sa cumpar ceva. Poate din cauza aspectului neangrijit, se intreaba daca nu cumva am venit sa fur. Cine poate stii ce gandesc? Si pentru ca stiu ca majoritatea clientilor refuza ajutorul, eu am ales alta tactica, ca sa am macar activitate spirituala cat stau in magazin. Eu o intreb pe respectiva in ce haine m-ar imbraca ea. Vedeti voi...in clipa urmatoare este exact momentul cand apesi tasta RESET la computer; fata zice "Poftim?" cu o fizionomie pierduta; eu repet ce am spus si urmeaza un drum extraordinar prin frumoasa lume a modei. Celalalte vanzatoare se uita nedumerite la colega lor, pentru ca o vad intr-o ipostaza in care nu au mai vazut-o pana atunci. Fata este vesela si chiar ii face placere sa munceasca si bineinteles a scapat de scarbirea cu care serveste deobicei clientii. Bineinteles dupa ce imi gaseste hainele care ma asteptau pe umerase, ma duc sa platesc. Sa fiti foarte atenti cum o abordati pe fata cand intrati in magazin, pentru ca s-ar putea sa creada ca flirtati cu ea! Si ajungem la subiect! Mi-am luat haine noi, am cunoscut oameni, am recompensat pe cineva pentru o treaba bine facuta, dar nu mai am placerea pe care o aveam cand eram mic si imi cumpara mama ceva. Unii spun ca se numeste maturitate. Eu zic ca numai un imatur ar putea sa stie ce e maturitatea, pentru ca maturitatea nu exista. Parerea mea. Asa ca nu o sa mai dau sfaturi vestimentare si o sa stau linistit in locsorul meu si o sa accept orice, oricand, pentru ca mi-am adus aminte ca nici eu nu sunt perfect.

Labels:

Socant, oribil ...

9:56 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Uf, waw ce mă fac ??? ... sunt în panică stând şi citind aceste lucruri ...

Pur şi simplu nu îmi vine să cred :( How was this possible, dar în ziua de azi nimic nu mă mai miră.

Păcat, foarte mare tragedie petrecută din vina părinţilor, în primul rând ... şi al profesoarei mai
ales după declaraţiile pe care le-a făcut ... cică: "Îi înţeleg pe părinţi că şi-au pierdut băiatul, însă
e problema dumnealor dacă nu ştiu să diferenţieze adevărul de minciună" ... păi care adevăr
d-na Profesoară ??? Că v-aţi înşelat soţul, aţi înşelat aşteptările unei familii şi aţi amăgit un tânăr ?!

Păcat d-na Profesoară că profesaţi într-o meserie în care ar trebui să daţi sfaturi, să oferiţi îndrumări, să fiţi modele de urmat în viaţă ... pentru elevii dumneavoastră. D-voastră nu v-aţi făcut treaba profesional, şi în plus de asta vă consideraţi nevinovată. Sau în opinia d-voastră e devină numai familia !? după declaraţiile pe care le-aţi făcut. Sunteţi la fel de vinovată cât este şi
familia ... iar pentru toate greşelile a plătit Bogdan :-( And this isn't fair

Labels:

Sa ma inveTZi sa Rad!!

1:46 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Next on my list would be to ...




If U could, what would U add? apart of what is already on the list :))