Noi prieteni

1:29 AM / Posted by Marcus / comments (0)

A trecut un an de cand am activitate pe blogspot. Imi place. Ma rog, recunosc, sunt dependent. M-am inrebat mereu de unde vine aceasta dependenta. De la faptul ca iti faci noi prieteni, cunostinte, devi cineva cunoscut, chiar daca in realitate esti un nobody? Nu stiu. Poate ca fiecare are motivele lui. Eu sunt fascinat de faptul ca nu a trecut decat un an de cand sunt aici si deja am cunoscut multi oameni interesanti.

Tragand linie la "sfarsit de an":

-am cunoscut personal 5 persoane noi. 2 imi sunt acum foarte buni prieteni si tin la ei enorm.
-am devenit mai apropiat de cineva care la un moment dar a jucat un rol important in viata mea.
-am reluat legatura cu mai multi colegi/amici vechi.
-am invatat ca viata bate filmul si ca lumea e mult mai mica decat pare.
-am invatat sa ma cunosc pe mine mai bine.


Va imbratisez pe toti cu mult drag - mai puitn pe ala care a votat ca ma uraste :)))

it may be true

5:21 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Love changes, Love Changes Everything Every time - so so true



Later edit:
The first time I heard the song I liked it, now many years later I understand the truth of the lyrics ... does love change everything? Of course, it does, and that is the lesson to be learned, it's a bitter sweet-realization, anyone who loves should be prepared to lose "loves breaks your wings" - life is not a video :(

Labels: ,

Cum să

12:29 AM / Posted by Marcus / comments (0)

găsim oameni interesanţi?

După unele teorii, oamenii interesanţi s-au dus odată cu zăpezile de altădată. Nu sunt de acord. Dintre toţi oamenii pe care i-am întâlnit în afara şcolii, nu a fost unul să nu fie interesant. Ciudat, oamenii pe care îi întâlnesc în şcoală mi se par mai puţin interesanţi, şi nu e din cauză că n-aş vrea eu să îi cunosc mai bine.

Am stat niţel să mă gândesc de ce e aşa. Cred că am înţeles. În afara şcolii, din motive evidente, mă străduiesc să fiu obiectiv. Efortul obiectivităţii este important, pentru că este o specie de altruism. O specie săracă, dar autentică. Nu mă gândesc la mine însumi în discuţia din timpul liber, ci doar la interlocutor. În timp ce, în timpul şcolii, când întîlnesc un coleg, egoismul natural intervine, şi primul fel în care îl consider e în relaţie cu mine însumi.

Cu alte cuvinte, dacă aş căuta oameni interesanţi, i-aş căuta ca să îmi facă mie plăcere, şi acest lucru mă va împiedica definitv să mai fiu interesat de altul, din moment ce sunt de fapt interesat doar de mine însumi. Să cauţi oameni interesanţi e din start sortit eşecului. E ca la principiul incertitudinii, când nu poţi să determini şi poziţia şi energia unei particule, pentru că simpla încercare ar modifica fie poziţia, fie energia particulei. Putem afirma fără să ne înşelăm că există un principiu al incertitudinii umane, conform căruia nici un om nu poate fi cunoscut cu adevărat, în toate aspectele sale.

Aşadar, dragii moşului, atâta timp cât căutaţi oameni interesanţi, nu o să-i găsiţi. Poate doar, dacă aveţi noroc foarte mare, exact acolo unde nu-i căutaţi. Încetaţi să-i căutaţi, ăsta e primul pas. Fără el nu se poate, dar după el sunt mulţi, şi io nu-i ştiu. Ştiu doar că trebuie să îl asculţi pe celălalt, de adevăratelea, şi să simţi ce simte şi celălalt, dar nu punându-te în locul lui, imaginându-te sau asemănându-te lui, fiindcă şi asta e un soi de egoism.

Oamenii sunt nişte marginali. Perspectiva ne face să ne imaginăm în centrul lumii, dar nu suntem acolo, pentru că acolo am vedea mai uşor altceva decât pe noi înşine. E probabil ca fiecare, oricare punct din Univers să fie centrul Universului, cu excepţia punctelor noastre de vedere.

Labels: ,

Foame de viata

6:31 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Asta ar trebui sa fie o boala, codificata in DSM-V, ICD-10 si alte manuale de psihiatrie. Foamea de viata ar trebui prezentata in scoli la orele de educatie civica, pusa la panoul ”Cautati de politie”, lipita pe cutiile de lapte din filmele americane... Dar si in manualul de dirigentie la ”mari seducatori” sau in psihanaliza viselor sau...

Serios. Astazi seara ne-am intalnit cu niste cunoscuti pe care-i ador, ii respect, ii admir. Pana acum admiratia mea se concentra inspre el - o persoana educata, rafinata, calatorita, extrem de temeinica, riguroasa, talentata, savuroasa etc. Astazi m-a cucerit ea. Cu foamea ei de viata, de a sti, de spune, de a se devoala... Intr-un fel m-am recunoscut printre afirmatiile ei legate de chemari in viata, de capacitatea de a face lucruri, multe lucruri din multe domenii, setea de a cunoaste, seductia fata de psihologie, inclinatia pentru rigoarea stiintifica, energia debordanta, gustul pentru ocuparea timpul, teama de plictiseala, pendularea intre ocupatii. Nu m-am recunoscut in capacitatea ei de a se deschide total, siguranta de a afirma ca stie, curajul de a-si recunoaste defectele, expansivitate, intuitie, franchete.

Da, domnule, umbla prin orasul asta cativa oameni narcisici (cred ca o conditie sine qua non ca sa-ti placa viata e sa-ti placa personajul asta prin intermediul caruia o experimentezi - propria-ti persoana), entuziasti, energetici, insetati de viata, de cunoastere, de inovatie, de experimente, un pic inconstanti, un pic ciclotimici (ambele din cauza ca vor sa ”deguste” cat mai multe si in trecere risca sa mai faca cate-o despresie sau cate-un episod de hipertimie), cam workaholici, cam antropofili, cam dornici de scriitura, cam... Asta e, s-o spunem deschis, cam infometati de viata...

Labels: ,

Love

3:49 PM / Posted by Marcus / comments (0)

I have found almost everything ever written about love... to be true. Shakespeare said, "Journeys end in lovers meeting." What an extraordinary thought. Personally, I have not experienced anything remotely close to that... but I'm more than willing to believe Shakespeare had. I suppose I think about love more than anyone really should. I'm constantly amazed by its sheer power to alter and define our lives. It was Shakespeare who also said, "Love is blind." Now, that is something I know to be true. For some, quite inexplicably... love fades. For others... love is simply lost. But then, of course, love can also be found. Even if just for one night. And then there's another kind of love. The cruelest kind. The one that almost kills its victims. It' called unrequited love. Of that, I am an expert. Most love stories are about people who fall in love with each other. But what about the rest of us? What about our stories? Those of us who fall in love alone. We are the victims of the one-sided affair. We are the cursed of the loved ones. We are the unloved ones. The walking wounded. The handicapped without the advantage of a great parking space. Yes, you are looking at one such individual. And I have willingly loved... that woman for over three miserable years. The absolute worst period of my life. The worst Christmases, the worst birthdays. New Year' Eves brought in by tears and Valium. These years I've been in love have been the darkest days of my life... all because I'm cursed by being in love with a woman who does not... and will not love me back. Oh, God, just the sight of her. Heart pounding, throat thickening, absolutely can't swallow. All the usual symptoms. But this is me and I can’t change that. It will happen to me again and again for the rest of my life. I can’t stop loving her.

sursa: "The Holiday"

Labels:

Breath

12:27 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Toti oamenii, au avut cel putin o data inima franta. Multi dintre noi si-au spus chiar, la un moment dat, ca nu vor mai iubi pe nimeni, niciodata. Dupa un esec sentimental este bine sa te tratezi si o inima franta se poate trata in doua feluri:

1. Incetand sa mai iubesti
2. Iubind mai mult

Chiar daca ti s-a frant inima, n-o inchide. Nu folosi despartirea sau tradarea in dragoste ca pe un pretext pt a te inchide in tine. Dimpotriva, iubeste mai mult.

Apreciaza-ti partenera pt binele facut, in loc sa o detesti pt ca te-a parasit. Ea nu poate sa-ti faca rau, dar te poti chinui singur daca te lasi coplesit de frica.

Si tot tu te poti salva, dandu-ti dragostea pe care credeai ca trebuie s-o primesti din alta parte.

Pe mine, fosta partenera m-a ajutat sa vad un aspect foarte important al dragostei:

Nu-ti Poti Permite Sa Te Opresti. Transforma fiecare experienta intr-o treapta care sa te duca acolo unde vrei sa ajungi. Dragostea pt celalalt e un dar pe care ti-l poti oferi. Dragostea adevarata nici nu are nevoie de raspuns iar daca te simti frustrat ca nu esti iubit, inseamna ca nu iubesti cu adevarat. Indragoste-te si vei gasi toata dragostea pe care o cauti, sau cum spunea Lawrence:

Cei ce cauta dragostea nu-si gasesc decat propria nedragoste.

Nedragostea insa nu gaseste nicicand dragoste ,

O gasesc doar cei care se iubesc

Iar acestia nu trebuie sa o caute.

Labels: ,

Despre frica

12:51 PM / Posted by Marcus / comments (0)

de angajamente ...

Cu toţii visăm la iubirea perfectă, aceea care să rămână vie şi pasională ca în prima clipă. Ne căutăm jumătate, uneori cu atâta interes, încât oferim şanse chiar şi persoanelor care ştim că nu le merită şi nu vor şti ce să facă cu ele. Acceptăm o dezamăgire doar ca să avem conştiinţa împăcată - n-am fost noi cei reticenţi sau cei orbi.

Căutări peste căutări, şi printre ele momente în care suntem hotărâţi să renunţăm, să ne umplem mintea cu alte nimicuri, pentru a lăsa marea iubire să ne pună o piedică şi să cădem cu nasul în euforie atunci când va considera ea de cuviinţă.

Şi vine apoi momentul când găsim ceea ce am căutat atâta timp: acel cineva care ne uimeşte prin felul său de a se apropia şi de a spune fără cuvinte că „she’s the one”. Timpul trece pe nesimţite, legătura devine din ce în ce mai strânsă, despărţirile, fie ele şi de câteva ore, sunt un adevărat calvar.

Se zice că de obicei unul iubeşte mai mult. Acela nu se va mulţumi cu momentul, ci va dori „forever after”. Iar celălalt, deja copleşit de toate lucrurile noi care se întâmplă, se va opri şi va începe să se gândească: „Ce fac?, unde sunt?, unde duce asta?”. Oricum, opţiunile sunt întotdeauna două: va apuca mâna întinsă şi va merge mai departe sau va face un pas înapoi. Şi asta nu pentru că nu şi-ar dori să rămână mereu în braţele acelea, ci pentru că îi e frică de angajamente.

Obişnuit cu o viaţă fără planuri, fără obligaţii, condimentată de plăceri hazlii şi extrem de diverse, va percepe viitorul drept o schimbare mult prea mare. În tot acest timp, celălalt va avea răbdarea să aştepte sau va trece mai departe...; că bine zicea cineva: „Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se întâmple!”.

Labels: ,

Me

1:24 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Eşti un om trecut prin viaţă“, îmi spune A..

Eu nu ştiu dacă să zâmbesc cu privirea sau s-o plec în podea. Pentru că nu ştiu cât de mult din mine e în cuvintele astea. De când mă ştiu, mi-am dorit să fiu bărbat, să am libertatea de-a imi asuma responsabilităţi - altfel, nu m-aş fi urcat la 19 ani într-un avion de Copenhaga, hotărât să mă iau în piept cu lumea! Un pic din teribilismul vârstei, desigur, atunci toate erau absolute: libertatea, evadarea, iubirea, speranţele. Acum ştiu că fiecare greşeală atrage după sine un ghem de temeri. Sau lecţii învăţate? Că nu există libertate fără responsabilităţi. Poate e vina ratelor de la bancă?!

Cu cât am mai mult, cu atât îmi doresc mai mult. Mai multă libertate, mai multă fugă de realitate, direct proporţional mai multă toleranţă la consecinţe. Încă simt că am bariere de doborât, ziduri de sfărâmat, prejudecăţi de călcat în picioare. Îmi place să fiu privit cu curiozitate, îndoială, fascinaţie, sete de contrarii. Încă mă lupt să mă ridic la înălţimea celui care vreau să fiu. Învăţ să nu-mi mai răsfrâng esenţa în orice oglindă.

And I’ve lived so many lives, though I’m not old

Munţii şi valurile şi ţările, străzile, acoperişurile, cântecele, sărutările, covoarele, covoarele de frunze, oraşul primăvara, trenurile, şoaptele, concertele în cluburi mici, lecţiile pe fugă, cărţile, mansardele, praful, armoniile improvizate… lungul meu drum spre mine. 20 şi-un pic de ani de lucruri frumoase care nu-mi sunt niciodată de ajuns. Şi depresiile, şi lacrimile uscate în ochii mei obositii, şi clipele în care mi s-a spus “nu contezi” şi “din cauza atitudinii nu vei face nimic”, criticile inutile, minciunile, dezamăgirile, discuţiile repetitive despre nimic, tăcerile care au durut… toate îmi par acceptabile, necesare, frumoase acum - pentru că m-au făcut ceea ce sunt. Până la urmă, va trebui să recunosc: devin încet, încet ceea ce-mi doream. Devin bărbat

Labels:

Umilinta suprema

2:24 AM / Posted by Marcus / comments (3)

trist moment nu numai ca am pierdut dar jocul echipei catastrofal......ne bat adversari care joaca fara sa forteze si pierdem pe greseli impardonabile cu bistrita (balan-bumbac-tudor) cu galatiul(mihut) cu poli (tudor care nu stie sa respinga in corner) de pregatirea meciului de catre barbu ce sa mai zic......insa a fost ultimul lui meci la UTA........PACAT... de traditia acestui club si oras de suporterii patimasi si de banii aruncati degeaba....
NIMIC!!! acesta este cuvantul potrivit pentru tot cea ce se intampla la echipa la ora actuala. 1.tactica 0
2.vointa 0
3.bun simt fata de cei care au sustinut echipa la fata locului 0
4.TODEA 10
Nimic domnilor!Ce facem? E UTA noastra, trebuie schimbat ceva, macar in al 12-lea ceas! Nu jucam nimic, tactica... ioc!Patru meciuri, 1 punct. Pentru ce ne facem nocturna? Cand o sa o aprindem? Cand o sa avem echipa de liga 1? Intrebari fara raspuns, nu-i asa? Ce pacat! Off, s-a terminat. 2-0 Ne-au umilit!
si inca ceva , cel deal 12 jucator,shi aici nu ma refer la arbitru :), ci la suporteri, o determinare dusa la extrem... nu ne place cum joaca zaharia ii scandam numele shil inbarbatam, nu ne plac cum joaca baietzii... nu-i nimic ii incurajam ii imbarbatam... e doi zero pt ei? nu-i nimic... vom canta shi vom scanda numele UTA-ei in continuare cu lacrimii pe obrazul unor oamenii cu inimi de lei.... FORZA UTA NEVER ALONE

Labels:

Meciul suprem

4:17 PM / Posted by Marcus / comments (2)

Vreau sa visez frumos astazi ca ii vom bate maine pe Poli. Noi aradenii iubim UTA, iubim ce simbolizeaza ea, din pacate jucatorii si antrenorii, nu o vad pe UTA cu ochii nostrii ... Timisoara porneste favorita de data asta, dar chiar daca zic ca sunt pesimist, inimii nu-i pot dicta, astfel ca la orice meci al UTA-ei cred in victorie.

Sambata trebuie sa fim al-12-lea, al-13-lea, al-14-lea jucator pentru echipa!

Desigur meciul cu timisoara conteaza mai mult decat orice alt meci pentru UTA si pentru suporterii ei. desigur trebuie sa castigam. desigur ca ne va fi greu. desigur ca ii vom incuraja pe baieti in orice moment. desigur voi sarbatori pana dimineata victoria. desigur, voi striga indiferent de rezultat...

HAI UTA! La bine, la rau - impreuna mereu

Labels: ,

Morning meal

3:58 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Peo: "Thanks for making us breakfast, Marcus. Well, you didn't actually make us breakfast."


Me: "What do you mean?"

Peo: "I mean, if you made us breakfast, that would make you a cannibal."

Labels: , ,

In a rush

9:01 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Cuvant inainte:

Nu-l lasa sa simta. Sa-ti simta cuvintele oprite in gatlejul uscat. Nu-l lasa sa-ti vada ochii…nu-i da voie sa stie ca astepti privirea lui. Nu-l lasa sa-ti atinga mainile, sa-ti inconjoare talia cu bratele, nu-l lasa sa-ti sopteasca ganduri la ureche. Nu te lasa ademenita de sarutarea lui si nu-i da voie sa intre in lumea ta. N-ai timp de povesti, de vise sau ganduri rasfirate …n-ai timp sa nu stii, sa te intrebi sau sa vrei mai mult….Si totusi, lasa trecutul deoparte si urmeaza prezentul in ritmul lui, chiar daca te ineaca gandurile stranii… Chiar daca ti se pare ca lucrurile sunt previzibile, chiar daca ti se pare ca citesti aceleasi file de poveste prafuita cu personaje diferite….



Vorbeam zilele trecute cu Jurga, a dear dear friend , de faptul ca lumea asta se invarte parca muuult prea repede. Nu mai avem rabdare, suntem mereu pe fuga, vrem mai mult, mai repede….Nu mai avem rabdare nici cu noi insine, nici cu cei care ne inconjoara. Ardem etape peste tot, si in viata profesionala si in cea personala. Si de multe ori o facem inconstient, din instinct… pentru ca asta e noua stare a lucrurilor si noi ne-am insusit-o cu brio….

Mi se pare ca acum 5-6 ani era altfel. Eram si mai mic, ce e drept, dar totusi, lumea parca se misca cu o alta viteza. Pana si eu eram mai rabdator… cu mine, cu ea, cu toti. Cred ca viata ne perverteste pe masura ce inaintam in varsta si in responsabilitati. Intri intr-un altfel de mecanism. Al deadline-urilor presante de « am nevoie pana ieri », al sefilor cu cerinte de rezultate cat mai rapid si cu costuri cat mai mici. Pe langa asta, nu mai ai rabdare si nici timp sa te joci…cu nimeni. Nu mai ai timp sa te vezi cu prietenii si, in loc sa le dedici macar 30 de minute la o cafea, le promiti diverse le telefon, negociind parca, desi stii dinainte ca o sa-ti calci cuvantul. Nu am sufletul sa le spun ca nu pot sa merg cu ei la bazin pentru ca ma simt obosit sau ca nu pot sa ies in oras la 18.00 pentru ca am un meeting, nu pot sa te vad la pranz pentru ca am nush ce de facut… poate seara dupa 22.00…poate.…

E ciudat…..mie nu-mi place sa ma plang, dar am momente cand parca as vrea sa opresc timpul in loc si sa do it the slow way…din pacate, ma cuprinde agitatia si uit iar…si iar…si iar…ca trebuie sa slow down…

Profesional, n-am rezistat nici macar un an intr-un loc. Bine, motivele plecarii mele au fost mai mult decat intemeiate, dar… totusi, unul din lucrurile care m-au determinat sa-mi fac bagajele si sa go a fost faptul ca m-am trezit la un moment dat ca imi doresc altceva. Ceva care sa-mi dea mai multa satisfactie, sa simt ca ma dezvolta mai mult atat ca om, cat si profesional….N-am mai avut rabdare sa mai castig experienta si relatii acolo unde eram…Am vrut altceva….Iar personal…ei bine, aici e un mare oftat. N-am stiut niciodata sa am rabdare si de cele mai multe ori a venit vantul si mi-a imprastiat gandurile lasandu-ma precum literele pierdute pe o foaie uitata pe fundul marii ….si de multe ori, poate chiar mai repede decat m-as fi asteptat…..

The sun is so nice if u find the time to notice it...

Labels: ,

O zi deosebita

11:44 AM / Posted by Marcus / comments (2)

Ziua de 8 Martie imi ofera prilejul potrivit pentru a-ti spune cat de mult insemni pentru mine. Vreau sa-ti multumesc pentru tot ceea ce am invatat de la tine: cum sa daruiesc neconditionat, cum sa am increde in mine si in faptul ca viata va aduce mereu ceva mai bun si cel mai important lucru pentru care trebuie sa-ti multumesc: am invatat sa iubesc de la tine.
Tu ai fost cea care m-a iubit fara a cere nimic in schimb, tu esti cea care mi-a oferit sprijin si incurajari cand aveam nevoie, tu ai fost mereu alaturi de mine cand viata parea impotriva mea.
Ai fost prietena mea cea mai buna de-a lungul anilor si nu vreau ca lucrul asta sa se schimbe.
Desi acum viata ne-a indepartat mai mult decat as fi vrut, vreau sa-ti reamintesc ca esti mereu prezenta in gandurile mele si ca pretuiesc clipele pe care le petrecem impreuna.
Am cautat sa gasesc un cadou potrivit pentru tine... si cred ca l-am gasit. Sper sa-ti umple ziua de bucurie atunci cand il vei primi.
Stiu ca nu ti-am aratat mereu ca am apreciat ceea ce ai facut pentru mine. Iti sunt recunoscator ca exist – tie iti datorez omul care sunt astazi, datorita tie sunt un om mai bun. Tu m-ai invat sa ma respect si sa respect pe altii, tu esti cea care m-a invatat sa fiu tolerant, tu esti cea care m-a ascultat intotdeauna si care a fost alturi de mine mereu.
Iti sunt recunoscator pentru faptul ca m-ai iubit neconditionat si ca ai avut grija de mine toata viata, iti sunt recunoscator pentru ca iti pasa de viata mea, pentru ca ai mereu o vorba buna pentru mine cand lucrurile merg rau. Iti urez o zi plina de voie buna si sper ca dragostea mea sa iti umple viata la fel cum dragostea pe care mi-ai purtat-o tu a umplut-o pe a mea.

Cu multa dragoste, eu fiul tau

Labels: , ,

1 Martie

12:47 AM / Posted by Marcus / comments (1)

Vreau ca o dată cu începutul primăverii să dau uitării toate relele . . . să învăţ să zâmbesc, să lupt, să trăiesc fiecare clipă la maxim . . . nu ştiu dacă o să şi reuşesc, pentru că trec printr-o perioadă foarte grea din toate punctele de vedere . . . dar incă sper
Nu îmi doresc decât să am o primăvară plină de iubire . . . putere . . . şi bucuria de a trăi fiecare clipă a vieţii . . . şi asta vă doresc şi vouă . . . Noroc :)

Labels: