Funny cats

10:27 AM / Posted by Marcus / comments (0)


translation of kittylish? interesting:D cats are so interesting to watch.

Labels:

Cabernet

12:07 PM / Posted by Marcus / comments (1)

A fost amuzant să-i văd reacţia prietenei mele când i-am zis că prefer Cabernet-ul în loc de Chardonnay şi că ştiu că berea Pilsner Urquell are un gust mai bun decât altele. A fost o premieră să beau la masă cu ea Martini alb şi vin roşu. Deşi vedeam privirile pe furiş pe care le aruncă paharului meu de vin ce se golea treptat şi auzeam glumele ei gen "Ştii, au şi suc la restaurantul ăsta, nu trebuie să te sacrifici bând vin!", m-am simţit bine să pot să fac un lucru pe care nu-l mai făcusem până acum de faţă cu ea. A fost ... o uşoară relaxare pe care o simţi când nu trebuie să te mai ascunzi.

În realitate, nu sunt un băutor... nu cunosc numele băuturilor (Merlot-ul îmi place pt că e singurul pe care l-am băut pentru că realmente am vrut, într-un context care mi-a făcut plăcere şi cu care-l asociez, normal)... nu ştiu să fac diferenţă între ele... nu-mi place berea, ba chiar îi urăsc gustul amar şi acidul... Nu-mi place în general gustul alcoolului, dar beau ceva numai acolo unde mă simt bine şi numai în cadru social, dar nu pentru că simt nevoia. Nu am nevoie de stimulenţi fizici ca să mă pot distra, cred eu.

Până acum ceva timp refuzam din principiu să pun gura pe alcool şi nu puteam (nu pot nici acum) să-i înţeleg pe cei care au nevoie să se îmbete ca să se poată simţi bine la o petrecere sau o întâlnire. De curând am descoperit că poţi să bei alcool fără să se întâmple mare lucru şi fără să pierzi controlul acţiunilor tale. Nu pot să pricep cum unii dau vine pe alcool pentru o aşa-zisă amnezie: "Nu-mi aduc aminte ce am făcut, eram prea beat!" - ei nu mai spune tu, ca să vezi! Sau poate că n-am eu idee despre ce înseamnă să fii atât de slab încât să te laşi pradă alcoolului, dar nici nu vreau să aflu, mi se pare o idioţenie.

Labels:

Viata,

7:29 PM / Posted by Marcus / comments (0)

ca o zi de florii...

Exista destin ? Cum e mai bine oare, sa astepti ca lucrurile sa-si urmeze cursul sau sa actionezi in nestire, aiurea ? Ca urmare a gandurilor nesabuite si alandala....

Sa fii victima impulsului de moment, al capriciului de a iti dori ca ,,acum'' si ,,asa'' sa se intample fara doar si poate ( adeseori avantul mi-a fost spulberat si am simtit ca si cum o palma grea se lasa peste toata nonsalanta si bucuria cu care am pornit inainte) ?!

Sau sa traiesti cum o fi , sa accepti viata cu nimicuri ori zile lalaite si trase de par?

Habar n-am si chiar de-as sti, n-as putea grabi lucrurile cu o secunda macar!

Labels:

Viata dimineata

10:25 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Forfotesc intr-un mod mult mai placut decat in restul zilei, mai putin obositor, mai proaspat dar si mai somnoros. La iesirea din casa iti apar in fata floraresele care te indeamna sa cumperi de la ele si te lasa sa-ti alegi ce vrei tu din gramezile de lalele asezate unele peste altele sau din vasele pline de narcise albe sau galbene. Toata lumea se grabeste sa ajunga la birou dar au timp sa intre in cafenele sa agate o cafea in fuga lor catre serviciu. Unii isi iau micul dejun in restaurantele de tip fast-food, altii deja dau telefoane si aranjeaza intalniri. Unii sunt prinsi in trafic. Pe strazi sunt si cersetori: batrane care aproape plang atunci cand cer un banut si betivi ordinari care, cu fata rosie si duhnind a bautura ieftina, iti fac semn cu mana pe stomac sa le dai ceva de mancare.

Si toate astea sunt prinse in racoarea placuta a diminetii, intr-o graba catre, intr-un inceput de zi... La colt e acelasi nene care in fiecare dimineata te roaga sa cumperi flori de la el. Azi ca si ieri avea lalele rosii, luni avea narcise si marti avea cateva buchetele de toporasi. Mereu il refuz, nu cumpar flori in drum spre serviciu. Nu ma grabesc sa ajung la serviciu, nu inca... Trebuie sa invat sa nu ma mai agit. Dimineata e prea frumoasa, azi am vazut asta. Cati dintre noi mai vad? Prea putini din pacate, avem altele pe cap.

Labels: ,

Rapidist 100 %

12:27 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Mandru de voi :)
Tocmai mi-am luat bilet mergem 1 saptamana la Valencia (27 mai - 3 iunie) cine vrea sa vina cu noi ? Suntem 30 momentan ...

Labels:

Oamenii slabi se plang

8:30 PM / Posted by Marcus / comments (2)

Între zâmbetul aerian al unui copil de gradiniţă şi zâmbetul îngheţat al unui om trecut prin viaţă se deschide un infinit rastel de posibilităţi. De la un nivel anume mai departe, în principiu toată lumea trebuie să zâmbească. Ceea ce e bine. Încrâncenarea este primul reflex, cel mai periculos, cel mai răspândit şi cel mai păgubos. Dacă pierzi şansa zâmbetului, atunci când vrei să fii ameninţător, când faci figuri complicate, ai multe şanse să te împiedici, să te bâlbâi, să-ţi tremure privirea, să te scarpini la nas şi să te dai de gol când minţi şi spui că ăsta e adevărul. Cele mai multe reacţii ne îndreaptă colţurile gurii în jos, ne obligă la o depresie apriorică, la un conflict inevitabil şi subînţeles, pentru că asta e calea nervilor. Şi de aici poate începe un stil de viaţă.

Mă gândeam la toate conflictele pe care le-am avut sau la care am asistat şi care în mod evident nu se sprijineau pe mii de focoase nucleare. Era mereu vorba despre cât de repede îţi cedează nervii, despre cât de repede începe o avalanşă de replici între oameni echilibraţi doar de furie. Cele mai stupide întâmplări îi separă pe unii pe viaţă, îi fac să nu se mai salute, să se sfâşie în gând for ever şi să se tot caute pentru un deznodământ mereu amânat, dar mereu anunţat. Mă supără uneori încruntarea mea ca răspuns la încruntarea unor oameni pe care dacă nu-i dispreţuiesc, măcar mă umplu de milă, dacă mă gândesc mai bine.
Întotdeauna, toate conflictele astea sunt previzibile, sunt fireşti, toate privirile sunt de câini care pot primi cu aceeaşi bucurie un şut sau o mângâiere. Doar că această păcătoasă nevoie de a avea dreptate aşa cum crezi tu că trebuie să sune dreptatea, adică umilitoare pentru cel cu care o împărtăşeşti, te ajută să obţii infinit mai multe atacuri la gleznă decât s-ar fi întâmplat dacă ai fi păstrat un zâmbet în colţul gurii şi undeva în rotunjimea minţii. Iar lipsa relaxării nu are cum să atragă altceva decât încrâncenare. Un cuvânt apăsat, o privire şuie, atunci când spui ceva neplăcut, pot să dinamiteze un uriaş porumbel al păcii cu care crezi că defilezi pentru că ştii că reprezinţi măcar normalitatea, ca să nu atingem alte cauze mai complicate.

Puterea stă mereu în zâmbet, chiar şi atunci când seamănă cu cinismul sau iresponsabilitatea. Şi e infinit mai greu de realizat, de asimilat şi practicat decât orice formă de furie. E mai greu să-ţi iasă ochii din cap de râs decât de nervi. Şi asta rămâne mereu o lecţie despre forţele care locuiesc în tine. De la un moment dat ar trebui să începi să faci exerciţii de râs, de zâmbit, măcar, de îndreptare a spatelui sau a comisurilor, ar trebui să încerci să-ţi surprinzi inamicii de care îţi pasă cu daruri sau cu gesturi largi.

Era o poveste despre un poet foarte simpatic, care întâlnindu-se la o recepţie cu un tip care jurase că o să-l sfâşie, un duşman neîmpăcat şi nemilos, nu a făcut decât să-şi deschidă larg braţele, să-şi manifeste scurt şi intens bucuria de a-l revedea, cu continuarea unei intense şi pacificatoare strângeri în braţe, ca între nişte bărbaţi care, în ciuda tuturor chestiilor ce îi despart, găsesc umorul şi celelalte resurse care îi fac să încheie prieteni acea incredibilă îmbrăţişare.

Dacă ne gândim că acea îmbrăţişare poate fi mai mult decât o formă superioară de apărare, atunci poate că şi puterea de a înţelege uşurătatea lucrurilor şi greutatea cuvintelor, acest joc infinit de subtil în care nimeni nu pierde definitiv, devine un punct de concentrare pentru toate credinţele noastre în formele exterioare de manifestare a puterii. Întotdeauna există o voce bine stăpânită, o privire subtil-pătrunzătoare, un scop bine definit, un zâmbet care revine chiar şi în momentele delicate şi peste toate acea senzaţie a puterii pe care trebuie doar să-ţi doreşti să o stăpâneşti.

Labels:

calitati

11:50 PM / Posted by Marcus / comments (0)

"mai mult lapte, mai multa fericire." Mmmbine

Labels:

Quote of the month

3:01 PM / Posted by Marcus / comments (0)

My house says to me, “Do not leave me, for here dwells your past.”
And the road says to me, “Come and follow me, for I am your future.”
And I say to both my house and the road, “I have no past, nor have I a future. If I stay here, there is a going in my staying; and if I go there is a staying in my going. Only love and death will change all things.”

Khalil Gibran, “Sand and Foam”, 1926



Labels: