Posts
After several months of waiting and many promises that one day this would be made (!), hereby I present you the long awaited (at least for one person:)) video from Europeade, on July 18th until 22nd, 2007 in Horsens, Denmark. Four days of great fun, great memories, many friendships and a great summer. I am glad I met all of you.
Mulţumiri celor care au contribuit cu materiale şi au ajutat la selectarea pozelor. Se ştiu ele :) Mulţumim la toţi, la toate şi mulţumiri nouă ... Florile :)
Hope U will like it.
Hai, facem o cheta ceva ca sa nu se intoarca infractorii in tara?
Eu zic sa strangem bani sa le platim infractorilor cazarea cat mai departe de noi. Ca italienii deja s-au gandit sa dea 1000 de euro fiecarei persoane care se intoarce acasa. Licitam? Hai, serios, cine vrea sa se intoarca salbaticii aia?
Aflasem acum cateva saptamani de patru indivizi cu cetatenie romana ce faceau de luni de zile urmatoarea chestie: intr-un oras italian, urmareau cupluri dupa lasarea intunericului si il bateau mar pe baiat pana spunea pin-urile de la card-uri, iar pe fata o violau. De multe ori, victimele mureau. Dupa ce au facut aceste lucruri de mai multe ori au fost prinsi. Eu sunt impotriva pedepsei cu moartea, si totusi…
75% din infractiunile din Italia (sau din nu stiu ce oras, oricum situatia e albastra) sunt facute de cetateni romani. Sigur, romanii sunt cei mai numerosi dintre minoritari. Interesant ar fi de vazut cati dintre rezidentii romani in Italia sunt infractori. Dar, la naiba cu statisticile, e clar ca e nasol.
Mi-e o rusine cand aud stirile alea de innebunesc. Vai de capul italienilor, zic. Si totusi, sa-i tina acolo. Sa-i aresteze, nu stiu. Dar sa nu-i trimita inapoi!!! La bulgari nu se pot duce? (Ca-n bancul cu “sa vina chinezii!” :))) cate bancuri stiu, ma ingrijorez…)
Cel mai tare (sunt ironic, de fapt cred ca a fost cel mai jenant) raspuns la intrebarea “Care sunt cauzele fenomenului?” vine de la ministrul de externe, Adrian Cioroianu. El a zis ca romanii sunt mai fraieri daca sunt atat de multi prinsi (statistica cu 75% era facuta cu numarul de infractori prinsi). Foarte tare, domnu’ ministru! Si nu glumesc, l-am auzit eu spunand asta in direct la Realitatea TV de curand. Deci “infractori fraieri”, o combinatie nefericita.
Ce sa faca italienii cu infractorii nostri? Eu le transmit: integrati-vi-i voi, na! Ma refer la infractori in general. Mi se pare irelevanta etnia omului care imi da in cap. Dar, bine zicea patricul, spalati-va pe cap cu multiculturalitatea voastra. Cand era “multiculturalitate” in gradina altuia, cand infractionalitatea era ridicata la nivelul comunitatii rome in Romania, occidentalii ne dadeau indicatii, ne bateau obrazul ca nu-i lasam la scoala si la munca si ne dadeau bani de simpozioane. Acum ca sunt si ei “multiculturali”, i-a lovit extremismul. Vor sa le dea foc. Ipocritii naibii.
Asa e occidentalul asta, nene, da din cap din stanga in dreapta si viceversa, scarbit si socat totodata, cand se uita la documentare, la filme cu nedreptati sociale, face “Ntz ntz ntz”, dar la o adica pune de-un ghetou cat ai clipi!
Ei comedie, numai vorba e de ei. Pai asa rezolva ei o problema cu o categorie sociala defavorizata? Baga vize? Ce rusine! Ce urat! Ntz, ntz. Ce exemplu dau ei francezilor, aia de-si smulg parul din cap din cauza arabilor de vin valuri, valuri dans leur pays? Vaaaai, pai ar trebui sa faca o campanie sociala, sa invete infractorul sa picteze, sa-i imblanzeasca sufletul de talhar neinteles.
Muahahaha, imi vine sa mor de ras, pe fond nervos. Ca de-a lungul timpului mi s-a furat mobilul de 2 ori. Asa ca pot sa fac misto de infractionalitatea exportata de noi. Infractorspirit! Daportofeluspirit!
Asadar, va bagati la o cheta? Ma gandesc asa: fie - oricat le dau italieni - noi plusam cu niste sute de euro sa-i convingem sa ramana in noua patrie a lui Mutu, fie ii asteptam la granita cu o suta de euro de persoana (iesim si mai ieftin) si le asiguram transportul pana la bulgari. Chit ca dupa o tura pe la sud-dunareni se intorc acasa, macar sa apuce sa le distruga turismul ca prea le merge bine, fir-ar ei sa fie! :)))))
Apropo, ca tot mi-am adus aminte, am auzit ca dupa SIAB baietii care au adus masinile s-au plans ca vizitoatorii au lasat gunoaie in torpedouri si au furat brichetele din Loganuri. Credeam ca le-am vazut si auzit pe toate! :))))) Vai, ce trist. Ntz, ntz, ntz. Traim in Romania si asta le intrece pe toate ... nu-i asa ?!
Cina. Gazdele, un cuplu recent. El iubeste, ea inca nu stie sau ... falseaza. Subsemnatul si o prietena. Mancare buna, vin, discutii, fum de tigara, rasete, intamplari de la birou puse pe tapet.
El, se pricepe la gatit, are scoala multa la activ, experiente vaste si ... insomnii.
Situatia usor nelalocul ei, cand ea pleaca, movtivand o vizita intarziata la o amica. Ramanem noi trei si povestim, si povestim ...
Fiecare cu istoria lui. El are mai multe pt ca si ani sunt mai multi dar inca e complet innebunit dupa tot ceea ce tine de sentimente. Si incercam sa explicam ...
Obsesia Louisei, dupa tot ce a fost pasiune istovitoare, amintirile lui cu cea care i-a fost vreme de ani de zile iubita si toata dragostea mea pentru cea care nu mai e langa mine.
Mi se motiveaza pasiunea si faptul ca nu pot renunta la ea, drept moft - doar am avut-o, de ce nu am tinut-o langa mine - apoi incapatanare, infantilism, samd ... numai ce este nu!
Le-am spus, eu cred ca e dragoste, doar nu am retinut vreodata in minte si in suflet atat, pe cineva. Si asa cum simt pentru ea ...
Mi se sugereaza sa mai meditez, sa las timpul sa-si faca treaba, ca doar de asta au existat filozofi si doctori care au afirmat ca timpul le sterge pe toate si ca toate se uita.
Nu sunt de accord! Nu accept sa irosesc timpul ca si cum as fi vreun habib bogat. E limita pe care mi-am fixat-o mereu. Traieste la maxim, foloseste fiecare secunda. De ce-as fi dispus acum sa arunc zile si nopti doar ca sa astept ceva atat de banal ?! Adica uitarea. Un fel de blazare ieftina, pt fraieri. Un - Las' c-o sa treaca !!!
Imi apar cauza si ascult alte pasuri, vorbim de-a valma, contrazicem.
Ma agit cu nerabdare ... as pleca acasa. Am un land line ... what if ? Ca poate nu mai are nr de la mobil. Patetic(a) ...
Concluzia generala? Poate ca suntem toti trei niste fraieri, dar vorbim, traim, radem, simtim, suferim. Ca mare putere la cantar e faptul ca simtim. Cu tot ce implica ...
Sigur ca o dam in bara, devenim agasanti, ne plictisim unii pe altii cu aceleasi povesti despre iubirile noastre dar ne framantam si suntem plini de pasiune.
Stiati ca exista oameni care ies, se intalnesc, au relatii dar calculate, meschine, monotone, pe motive obscure si fara sa simta ?! Stiu sigur ca da. Ei sunt inhibati, crispati si atat de formali ca singura lor intrebare e poate referitoare la urmatoarea etapa. Viata parca le-ar fi un job si nu un dans.
Si de-acum, desi stiu ca mobilul tau nu a sunat ... Louise, sleep well. Your day will come. Danielle, ia-ti foile si-un pix si apuca-te de scris. Eventual take a long walk outside.
Moi ? Stapaneste-ti zambetul tamp de pe fata, de bucurie ca finally land-line-ul a sunat si dincolo era vocea draga ...
Maine e o alta zi, poate cu o alta asteptare dar, cate senzatii pana atunci ...
Labels: chill, love, my life
Partea I - Imi plac tipele cu prieten
Ma inteleg extraordinar de bine cu tipele-care-au-prieten. Flirtam fara sa vrem consecinte (na, le aleg si eu pe cele care eventual flirteaza, nu care nu sunt dispuse sa si insele, dooh!), stam si povestim nopti sexuale si pasiuni pe care le-am dat dracu' de dragul actualelor (deci, ele le-au dat dracu, eu ma tot plimb cu pluta la Balaceanca si inapoi) ... imi plac tipelecuprieten pentru ca sunt deschise la propuneri gen "hai la o bere", si le fac chiar ele! (eu... nush... abia's genul care sa accepte o invitatie, d-apoi sa mai si fac...) si mi se pare de neinteles cum ma duc intotdeauna "la o bere", eu care nu vad in bere nimic fantastic (brings peopele together, right ...) vorba Camilla-ei.
Imi plac tipele cu prieten pentru ca au masini si apartament sit totusi, nu stau acolo cu iubitul, iar cand urca in masina, ea - pe bancheta din spate, iremediabil ... ei bine dragilor, nici sa nu va schimbati stilul de viata ... imi plac caci au mereu o constiinta a orei, si nu stam chiar pana dimineata, sa ne punem problema la care din noi acasa sa mergem ...
Imi plac tipelecuprieten pentru ca desi au parte de sex "legal", de funduri indraznete in dormitor (nu al lor, cum ziceam mai sus..), niciodata nu inceteaza sa se uite la al meu... NU sex, ci fund ...
Inchei repede, o sa urmeze si o parte a doua, sau urmati-o voi.
Cel putin, eu am si voi avea intotdeauna onoarea propriului meu cuvant, cand va spun ca nu voi fi niciodata UNTIPCUPRIETENA.
(acum ceva timp, si tatal meu facea asa..)Tatal meu e "avocat". "avocatul" lui in primul rand, apoi "avocatul" mamei, apoi al tuturor intereselor prietenilor lui. apoi, tatal meu a iubit o femeie, si inca una si inca una, pana cand a iubit-o pe mama pana nu a mai iubit-o.
(...)
si in sfarsit, tatal meu imi este Tata.
oare stie cat de des ma gandesc la el? oare de ce nu ma mai suna? oare el se gandeste la mine?
-Domnu, dai si mie sase mii de lei, zice kinderu’ cu surprize neplacute (oare cum se intituleaza copiii strazii dupa ce fac 40 de ani, adolescentii strazii?)
Ma ui’ la el si nu-nteleg ni’ca: tenisi Lacoste (n-am avut in viata mea), look a la Kurt Cobain (n-am avut in viata mea), bicepsi perfect conturati (n-am avut in viata mea), voce calma (n-am avut in viata mea), privire ferma (n-am avut in viata mea), blugi prea spalati (am avut toata viata).
-Numa’ 6 mii? Esti un om fericit, eu am nevoie de cel putin sase sute de mii de zeci de miliarde.
E ora 7 (sapte) dimineata. La ora asta au sunat la usa- nu stiu cum, findca am smuls soneria din perete de ceva vreme- probabil au o sonerie portabila (nu vi se pare ca ala care apasa pe sonerie iti da un bip? Cum ar veni, io am ceva f. important sa-ti spun, treaba ta ca nu esti pe faza, acuma, na, mingea e in terenul tau, faci cum crezi, io nu vreau sa te influentez, dar…).
Abia ce reusisem sa adorm, de vreo ora. Visam singurul meu vis placut, ala in care sint un cu totul alt om, sint sotul Agelinei Jolie iar ea e lezbiana, are 84 de ani si ma insala cu Brad Pitt. Sau nu, asta-i altu, ala fericit il uit imediat dupa ce ma trezesc: ala in care visez numerele cistigatoare la loto 6 din 49.
-Deci imi dati?
-Deci de ce?
-De ce ce? imi raspunde, iliescian, printr-o intrebare
-De ce sa-ti dau 6 mii de lei?
-Pentru ca n-am bani! (logic, bou' de mine, ce intrebare am putut sa-i pun)
-Ok, si mie ce-mi iese la chestia asta? (ca oricare roman, am si eu un set de raspunsuri-incuietoare la cererile stradale de finantare)
-Pai sa va dea Dumnezeu...
-Nu cred in Dumnezeu!
-De ce? (asta-i o alta intrebare pentru care am pregatite jdemii de raspunsuri)
-Pentru ca n-am timp! (intre noi fie vorba, problema nu e daca exista sau nu Dumnezeu, ci ca, daca exista, trebuie sa facem rost urgent de cartea lui de munca si sa-i intocmim dosarul de pensie, ca-i depasit de situatie de vreo 2000 de ani si sint o gramada de tineri competenti care i-ar putea lua locul, Bill Gates, de exemplu; ce Liber Arbitru e ala care n-a putut sa aplece turnurile gemene daca nu sa rateze, macar cit sa ramina in ofsaid atacantii echipei adverse?)
-Hai, bey, Mariuse, iti da sau nu-ti da? l-au strigat colegii de munca din coltul strazii
-Nu stiu bey, ca n-am inteles nimic! le-a zis Marius scirbit; deci imi dai domnu’ sau nu-mi dai, CA MA GRABESC!
-Ce sa-ti dau?
-Bani!
-Pina cind? (asta-i un alt raspuns incuietor; celelalte ar fi "sint zgircit", "sint numismat si nu vreau sa-mi stric colectia de bani noi", “ai sa-mi dai rest de la 100.000”, “zi o poezie”- da, recunosc, vreau sa fiu Mos Craciun, da’ unu’ egoist, care sa tina toate jucariile numa’ pentru el)
-Pina cind ce?
-Cind mi-i dai inapoi?
-Haide, dom’le, te caci pe matale pentru 6 mii de lei?
-Nu ma cac pe mine deloc, i-am spus in gind, la vreo ora dupa ce a plecat (nu reuseam sa ma calmez nici dupa al patrulea cola); dar as putea sa ma cac pe tine, cu putin efort, daca vrei…ca sa nu mai spun ca, daca e sa-l credem pe Freud, care era convins ca exista o legatura strinsa intre fecale si bani, ar insemna ca, de fapt, ti-am acordat o finantare…(cred ca o sa intocmesc o lista de replici adecvate pentru situatii conflictuale: viol in grupuri de cite doi, coada la pasapoarte, bodygard impertinent, accident mortal, taximetrist manelar, coleg de liceu fericit ca m-am ingrasat, dinamovisti, cersetori, maidanezi care nu realizeaza decit dupa ce te musca de cur ca esti un om bun- altfel o sa ajung frustrat si o sa fac diabet de ciuda si o sa orbesc si poate inventeaza astia pastila de nemurit si o sa orbecai toata vesnicia, baga-mi-as picioarele-n ea de viata- de fapt piciorul, ca la diabet se taie si-un picior, parca)
-V-am crezut om serios, spune Marius, dezamagit
-Sa le spui asta si vecinilor mei, ei inca nu s-au convins!
-Domnu’…
-Da?
-IO LA MATALE NU MAI CER BANI IN VIATA MEA! imi inchide gura Marius
Labels: umor
Fie ca suntem la 20,30, 40,50 sau si mai mult, niciodata nu trebuie sa ne simtim singuri(e), urati(e), plictisiti(e). Viata ne da atatea sanse... in fiecare zi ne deschide noi porti spre fericire si ne lasa sa alegem intre bine si rau. Depinde de noi si de cat de mult ne dorim sa ajunem la un happy-ending. Am invatat ca fiecare lucru urat oricat de mare ar fi, are o samanta de fericire, de optimism... fiecare greseala si fiecare experienta neplacuta, inclusiv cea mai ingrozitoare mi-a deschis ochii spre lumina unor noi drumuri mai bune, unor cai presarate cu oameni buni si sinceri: trebuie doar ca uneori sa te speli pe ochi si sa vrei sa vezi partea buna a lucrurilor... inclusiv daca ai cazut... sa te ridici si sa-ti doresti sa mergi. Sigur, dupa o cazatura zdravana, niciodata n-ai sa mai alergi si ai sa fii mult mai atent pe ce calci... ceea ce conteaza e ca ai reusit si foarte important e ca la sfarsitul drumului sa-ti aduci aminte de unde ai plecat.
Cu bune, cu rele, viata are gust... multumeste-i lui Dumnezeu ca te poti tine! Bucura-te de oamenii de langa tine, bucura-te de tine si realizarile tale. Trebuie sa gandesti ca totul se rezolva... cu tact, rabdare si dorinta vei iesi din rutina, te vei schimba si vei gandi mai pozitiv.
Invata sa iubesti si sa daruiesti. Invata sa zambesti ....si fa-o dess!
Credits for this post to NARCISA
Uite-o, cat e de frumoasa ... si e aici :)
Nimic nu se compara cu amintirile... si mai ales cu amintirile frumoase. Atat de multe momente...
Postul asta e pentru prieteniile trecute.... pentru oamenii care au trecut o data prin viata noastra, pentru cei care s-au indepartat si pentru cei care au ales ...
Postul asta e pentru prieteniile trecute.... pentru oamenii care au trecut o data prin viata noastra, pentru cei care s-au indepartat si pentru cei care au ales ...
superba ca intotdeauna... just love the picture... the girl... the black and white theme
nu am icon-uri de frumusete, imi plac fotografiile si fetele frumoase si asta este una dintre ele... si sunt sigur ca nu sunt singurul 
To realize the value of a sister:
Ask someone who doesn’t have one.
To realize the value of ten years:
Ask a newly divorced couple.
To realize the value of four years:
Ask a graduate.
To realize the value of one year:
Ask a student who has failed a final exam.
To realize the value of nine months:
Ask a mother who gave birth to a still born.
To realize the value of one month:
Ask a mother who has given birth to a premature baby.
To realize the value of one week:
Ask an editor of a weekly newspaper.
To realize the value of one hour:
Ask the lovers who are waiting to meet.
To realize the value of one minute:
Ask a person who has missed the train, bus or plane.
To realize the value of one-second:
Ask a person who has survived an accident…
To realize the value of one millisecond:
Ask the person who has won a silver medal in the Olympics
To realize the value of a friend:
Lose one.
Am inca valize nedesfacute in jurul meu. Nu-i nimic. M-am obisnuit asa. Cred ca o sa le mai tin un timp.. Pana la urma, un an intreg am trait asa. Mai pastrez o vreme aroma diminetilor trecute si petrecute asa. Senzatia ciudata ca nu stiu unde ma aflu cand suna ceasul. Cateva secunde pana sa ma dezmeticesc si sa depanez rapid memoria recenta, sa-mi dau seama unde sunt si in ce limba ar trebui sa dau buna dimineata. La marginea patului: un gemantan pe jumatate nedesfacut, pe noptiera o carte careia nu i-am pus semn. Apoi brusc o senztie gadilitoare in spatele tamplei. Iar am dormit doar 4 ore, nu-i nimic, ma incapatanez sa nu beau cafea. N-am timp sa deschid laptopul si sa vorbesc cu mama. Mai tarziu. Maine.
Ies si se vorbeste daneza. Sau engleza. Cateodata, mai rar, germana. Asta-i mai greu, dar macar un buna dimineata cum ai dormit ce faci azi stiu si eu sa articulez.
Oameni, multi oameni, ah cati oameni, of nu credeam ca exista atatia oameni pe pamant. Si eu. Cu geamantanul meu. In care sunt haine si carti. Asa le spuneam la toti vamesii de avioane sau de autobuze si trenuri cand ma intrebau. Haine si carti. Nu, nu duc nimic periculos. Nu duc resentimente, nici uri, nici ganduri rele, nici amintiri urate. Pentru astea am alta cutie. Pe care o umplu si cel mai adesea o fac uitata prin gari.
Si uite-asa, m-am abatut iar de la ce as fi vrut sa scriu. Las' pe maine.
Labels:
my life
Ies si se vorbeste daneza. Sau engleza. Cateodata, mai rar, germana. Asta-i mai greu, dar macar un buna dimineata cum ai dormit ce faci azi stiu si eu sa articulez.
Oameni, multi oameni, ah cati oameni, of nu credeam ca exista atatia oameni pe pamant. Si eu. Cu geamantanul meu. In care sunt haine si carti. Asa le spuneam la toti vamesii de avioane sau de autobuze si trenuri cand ma intrebau. Haine si carti. Nu, nu duc nimic periculos. Nu duc resentimente, nici uri, nici ganduri rele, nici amintiri urate. Pentru astea am alta cutie. Pe care o umplu si cel mai adesea o fac uitata prin gari.
Si uite-asa, m-am abatut iar de la ce as fi vrut sa scriu. Las' pe maine.
Am fugit intotdeauna de ridicol ca de dracu; de cand ma stiu eu... Uite de pilda cand eram la gradinita, mama imi cumparase o salopeta de blugi care imi era scurta si statea deasupra gleznelor. O uram (pe salopeta) si n-am vrut s-o port deloc deloc pt ca mie mi se parea ca e ridicola. (si mama poa sa confirme, cand mai trece pe-aici :D)
Bine sau rau, am un simt al rusinii foarte ridicat. Cu toate astea, am avut deseori momente de picat in ridicol... si inca mi-e rusine numai cand ma gandesc la ele.
O data, cand eram prin clasele primare, ca sa scap de la o ora de mate, am mintit crunt si nerusinat la doamna invatatoare, care s-a prins din prima, dar m-a lasat totusi. Mi-a fost rusine imediat si inca mi-e rusine cand ma gandesc ce gogoasa am putut sa spun si ca doamna a fost ea cu mine si n-a zis nimic. Porcaria mea. In fine, asta e una si e mica mica.
Sigur, ridicolul meu nu e si ridicolul altora, si fiecare are un prag de sensibilitate la ridicol propriu - adaptat pt supravietuire.
PS. Povestile n-au neaparat o legatura directa, insa nu vreau sa umplu cosul cu fructe din familia "ridicolis rusinae". Suport mai bine sa fiu antipatic decat ridicol.
Imi cer scuze fata de cei care s-au straduit sa scrie ceva interesant, cei care au facut eforul de a-si curata textele de omisiuni gramaticale si/sau semantice, cei care vor continua sa scrie dupa ce notele vor fi fost impartite.
Labels:
chill,
evenimente
Bine sau rau, am un simt al rusinii foarte ridicat. Cu toate astea, am avut deseori momente de picat in ridicol... si inca mi-e rusine numai cand ma gandesc la ele.
O data, cand eram prin clasele primare, ca sa scap de la o ora de mate, am mintit crunt si nerusinat la doamna invatatoare, care s-a prins din prima, dar m-a lasat totusi. Mi-a fost rusine imediat si inca mi-e rusine cand ma gandesc ce gogoasa am putut sa spun si ca doamna a fost ea cu mine si n-a zis nimic. Porcaria mea. In fine, asta e una si e mica mica.
Sigur, ridicolul meu nu e si ridicolul altora, si fiecare are un prag de sensibilitate la ridicol propriu - adaptat pt supravietuire.
PS. Povestile n-au neaparat o legatura directa, insa nu vreau sa umplu cosul cu fructe din familia "ridicolis rusinae". Suport mai bine sa fiu antipatic decat ridicol.
Imi cer scuze fata de cei care s-au straduit sa scrie ceva interesant, cei care au facut eforul de a-si curata textele de omisiuni gramaticale si/sau semantice, cei care vor continua sa scrie dupa ce notele vor fi fost impartite.
Intr-o epoca a mentalitatii de tip " urmareste-ti propriul interes ", responsabilitatea a ajuns sa fie un cuvant urat. Ni se spune de fiecare data ca nu trebuie sa ne simtim vinovati atunci cand renuntam la responsabilitati in favoarea propriului nostru bine. Cata lipsa de sensibilitate. Adevarul e ca in conditiile in care cineva renunta la anumite responsabilitati, cata vreme omul de alaturi nu-i este indiferent, va resimti in mod necesar o oarecare vinovatie pentru starea de lucruri in care se ajunge...vinovatia nu trebuie sa ne impiedice de la a ne trai propria viata; ar trebui sa ne opreasca doar de la a-i face pe ceilalti sa sufere inutil.
Si mai sunt de parere ca, fara responsabilitate, unirea prin casatorie nu inseamna decat ca 2 persoane egoiste intra intr-o relatie egoista. Dragostea matura presupune raspundere si incredre. " Treburi incepute si neterminate, promisiuni netinute si bune intentii nepuse in practica sunt exemple de nevrednicie", scrie Strauss.
Intotdeauna cand am dat floarea prieteniei am dat-o din toata inima si nu de putine ori am fost talharit si am ramas cu durere, un gol de necuprins si dezamagirea ca niciodata n-o sa gasesti pe cineva sincer care sa dea si sa primeasca si punct.
Cel mai frica mi-a fost de singuratate...nu am suportat ideea de a exista in unicitate...doar tu...perfectiunea solitara...
Am dat tot... am invatat, desi nimeni nu mi-a aratat cum... sa joc totul pe o carte... de cele mai multe ori am pierdut.... dar am satisfactia jocului curat (fara carti in maneca- cu toate cartile pe masa)... mi s-a aratat ca in linistea camerei mele cand sunt doar eu si visele eu sunt cel invingator...
Nu e usor sa simti si sa vezi cum toti se uita ciudat fiindca tu ai ales drumul cel lung si nu vrei sa intri in turma si sa te apuci sa darami zidul cel mai puternic (caramizi de respect, sinceritate, prietenie, corectitudine, iubire).
Dar nu uit ca eu merg mai departe orice anotimp ar fi!
Labels: love, my life
nu-mi plac promisiunile, niciodata nu mi-au placut si mai mult de atat nu-mi plac promisiunile fara acoperire...facute doar pt a ma amagi sau doar pt a ma face sa tac pt cateva minute de conversatie... acum cateva saptamani m-am ales cu o promisiune, am crezut in ea si stiu ca voi mai crede, desi mi se pare departe... stii despre ce este vorba si vreau sa cred k nu imi vei insela asteptarile... macar de dragul a ceea ce a fost, pt ca imi e dor sa vb cu tine... pt ca imi e dor
si stii prea bine sunt ganduri... sunt amintiri dulci... si doar tu si cu mine stim asta pt ca a fost vara noastra
da' cred ca nu trebuia sa spun fire, poate tigaie, poate castron sau poate kiar minte! mintea d seara, tarziu, cand mi'era foame fiindca n'am avut vreme sa mananc nimic ieri, si mi'am amintit c'aveam o coasta marinata - nu a mea, bre! - luata d la netto sambata, cand tot foame imi era, dar n'am fost in stare sa gatesc nimica, deci am mancat 2 felii d sunca si asta a fost. dar aseara... am trantit coasta (cu multa carne pe dansa si mirodenita cu ce stiau aia, da' mirodenita bine) in teflon, c'asa s face cel mai repede, si n'aveam vreme d ceremonii culinare - d kef nu mai zic! - iara pe teflon l'am bagat la cuptor.
boon. alte mailuri, alte telefoane, intre timp, ma uit ce se petrece, coasta e bine-mersi, sfaraie nitel, miroase nu rau, ceva tv, si cand ma gandesc ca e gata, ma duc spare cuptor. o scot d'acolo, o'ntep nitel, zice s'o mai las vreo 5 minute, ok, ii spun. telfonul, ca de fiecare data, il tin in buzunar ca sa imi sune exact atunci cand sunt mai ocupat. rezem tigaia de usa cuptorului si ma uit sa vad cine este. Cand vezi ca esti apelat de cineva cu care n-ai mai vorbit si vazut de 1an jumate nu mai stii ce sa faci prima data... sa raspund mai intai, sau sa pun tigaia la loc? Well, eu am considerat ca daca am raspuns la telefon cu dreapta, cu stanga iau tigaia s'o bag in cuptor la loc.
asa cum orice om normal ar face in situatia mea, m'am ars. inainte sa iau carpa si sa pun totusi tigaia in cuptor. dupa asta, am stat vreo 20 d minute lipit d chiuveta, cu mana in apa rece, ca era sigurul fel in care nu ma ustura ca toti ardeii iuti din lume, nu's sigur daca nu ma si durea, cre ca, da' atuncea usturimea era preponderenta.
si cum ma desparteam nitel d jetu d apa, ceea ce a trebuit sa mai fac din cand in cand, cum ma ustura d numa. si pana la urma am luat un castron, l'am umplut cu apa si am reusit sa ma mut din bucatarie in sufragerie, unde am vazut hotel rwanda cu mana stanga in lighean, si cand m'am prins ca io cum dracu dorm, ca tot nu puteam sa scot, d usturime, mana din castron, am bagat o batista uda la congelator, mi'am aplicat'o ulterior pe palma, am prins'o c'un plastic si m'am culcat, c'azi am treaba.
cat despre urmari... ce sa zic. nu e prea grav. juma de cm mai incolo si cred ca'mi intrerupeam linia vietii cu arsura principala. dar nu, vezi, ca e o logica in toate, daca nu mori nici linia vietii nu ti se'ntrerupe. in skimb, intre linia vietii si linia amorului a mai aparut una, groasa, rosie. oare ce'o'nsemna asta in chiromantie?
whatever! d'aia nu mai puteam io sa iubesc, auzi!
Labels: my life, umor
De mult timp am vrut sa scriu cate un post pentru fiecare sintagma pe care o stiu sau o aud. Asta pentru ca vreau sa ii dau propriul meu inteles, the understanging coming prin filtrul mintii mele (citand-o pe o mai veche profesoara). Pentru inceput am ales citataul: Zambeste, maine va fi mai rau. Let the story flow :)
Nu ne plac oamenii tristi. Daca nu suntem sadici, preferam pe cineva zambitor, bun, cald si fara tendinte suicidale.
Nu ne plac oamenii tristi. Daca nu suntem sadici, preferam pe cineva zambitor, bun, cald si fara tendinte suicidale.
O fi o chestie darwinista sa ne dorim langa noi oameni care isi doresc sa traiasca. Nu stiu. Cert este ca majoritatea oamenilor vor semeni “vii”.
Chiar daca trec printr-o pasa proasta, de exemplu, recunosc, nu vreau sa fiu deprimat langa un om care plange cot la cot cu mine. Sa intelegi o persoana nu inseamna sa-i imprumuti lama dupa ce ai folosit-o pe propriile vene. Inseamna mai degraba sa asculti, sa simti ce simte celalalt, sa-i fii alaturi in mai multe feluri.
Poveste. Acum ceva timp, eu si un tip la o discutie in mall. Toate bune pana incepe sa-mi spuna ce trist e el, ce singur, ce disperat. Nu castiga destul, lucra prea mult, ultima prietena il parasise… Se stie ca fetele simt cand esti disperat din binecunoscuta reclama Sprite. Cand le mai si spui ca esti disperat ai o problema si mai mare.
L-am compatimit, l-am inteles, as fi vrut sa-l ajut pe omul ala, nu mi-a fost indiferent, dar nici nu l-as fi vrut in preajma mea prea des. Toti avem deja probleme, nu vrem sa devenim asistenti medicali sau psihologi pentru altii. (Mai ales pentru oamenii pe care nici nu ii cunoastem de fapt.)
Anul trecut imi spunea cineva, o cvasinecunoscuta de altfel, ca eu nu sunt sensibil. Ca daca eu ma uit la o comedie romantica si imi trece orice tristete. M-a durut atat de tare incat am fost trist saptamani intregi. Am luat-o de buna si ramas uimit de teoria asta: daca nu-ti manifesti latura sensibila esti un om al pesterilor. Si am devenit si eu mai “in touch with my negative feelings” si cred ca am privirea trista adesea. (Ce porcarie. Cum i-am lasat eu pe aia sa ma faca sa cred ca felul meu de a fi este gresit si al lor corect?!)
Am devenit cam dark. Treptat am ajuns sa cred ca daca nu-ti manifesti aceasta latura inseamna ca nu o ai. O prostie. Majoritatea oamenilor (poate chiar toti, nu stiu) sufera cand vad un porumbel ranit, nu toti izbucnesc in plans insa si chiar mai putini se tarasc pe jos de durere pentru saracul animal. Asta nu inseamna ca sunt o gloata de insensibili nenorociti care si-ar ucide cu sange rece propria pisica si propriii parinti dupa aia.
Mie imi plac oamenii veseli. Nu cred ca sunt niste bestii fara suflet. Mai degraba cred ca cei care se asteapta sa plang in hohote pe strada cand imi aduc aminte de o pisica pierduta in copilarie sau de vreun iubit idiot sunt… dusi. Lasati-ma in pace.
Eu admir mult stilul asiatic de a vedea viata, chiar daca dai de greutati, nu merita sa fii trist prea mult timp, lucrurile se intampla pur si simplu, dar e alegerea ta de a fi deprimat sau sa treci peste si sa incerci sa zambesti. Si asta nu te face insensibil deloc.
E drept ca e greu ca naiba sa adopti stilul asta de viata, dar dupa ce ai acceptat chestia asta poti trece mai usor peste multe lucruri care alta data te-ar fi doborat complet. Si da, de multe ori simti ca nu mai vrei decat sa fii si mai miserable, sa te scalzi in propria depresie, in neant. Dar trece, orice trece. Asta e ironia sortii. Oricat de mare pierderea, mai devreme sau mai tarziu tot uitam, asa ca atunci de ce sa pierdem vremea, daca tot acolo ajungem ? 
Life is too short to be sad and agry all the time
Oamenii veseli sunt sensibili pentru ca se bucura de tot ce e in jurul lor. Majoritatea depresiilor celor tristi nu isi au radacina in problemele celorlalti (gen porumbelul ranit) ci intr-un soi de egocentrism. Vad zilnic oameni simpli ce ar trebui sa fie nefericiti insa stiu sa se bucure de un zambet de o vorba frumoasa si tot zilnic vad persoane vesnic nemultumite de ce le ofera destinul de parca s-ar simti defavorizati pe nedrept de acesta.
Pana la urma eu cred ca invatam tot timpul sa traim. Si a te bucura se invata. Ne necajim pentru ce nu avem insa nu ne bucuram de ce avem. Eu vorbesc de optimism sau pesimism ca stari predominante de spirit. Sigur ca toti avem motive de tristete, uneori ele sunt coplesitoare, nimeni nu se asteapta sa sari intr-un picior cand ai o problema grava.
Eu vorbeam de a alege sa zambesti de cele mai multe ori, desi ai putea sa cazi victima tristetii.
Labels:
my life
Pana la urma eu cred ca invatam tot timpul sa traim. Si a te bucura se invata. Ne necajim pentru ce nu avem insa nu ne bucuram de ce avem. Eu vorbesc de optimism sau pesimism ca stari predominante de spirit. Sigur ca toti avem motive de tristete, uneori ele sunt coplesitoare, nimeni nu se asteapta sa sari intr-un picior cand ai o problema grava.
Eu vorbeam de a alege sa zambesti de cele mai multe ori, desi ai putea sa cazi victima tristetii.
azi...dragut program de pensionar. pe scaun, un drum doua pana la bucatarie, cateva plimbari de dezmortit oase prin vastele apartamente. stiu. suna cel putin calm si fara oboseala ori batai de cap. n-as putea nega placutul sentiment de "azi nu se intampla nimic", dar cu toate astea nu vreau sa repet minunata zi.
azi am descoperit lucruri noi. am aflat cu deosebit entuziasm de ce nu e bine sa te grabesti cand te pregatesti sa-ti speli hainele. sau de ce nu e bine sa fii un mare zapacit/a asa ca mine. concluzia e cat se poate de simpla: daca te grabesti/esti extrem de aerian, e posibil sa nu observi camasa roz (pe care o urasti profund si pe care acum o pandeste cosul de gunoi), inamic public, aparent ratacita printre hainele tale mai deschise la culoare (colorate si ele, ce-i drept, da' nu turbate asa ca si camasa cu pricina).
previzibil, nu? nici nu are rost sa mai povestesc, totul e cat se poate de clar. norocul meu, ca sa zic asa, acum pot spune ca mi-am schimbat sifonierul la fata. e un pic mai ... roz. are mai degraba niste pete, improscaturi roz din loc in loc. lucru care m-a dus cu gandul la dalmatieni cu pete roz. nu-i asa ca ar fi girly 
(pt cunoscatori)?
(pt cunoscatori)? a urmat apoi intrebarea: si eu acum ce fac?
ce sa faci? te certi un pic, iti privesti indelung hainele si-ti promiti ca ori nu te mai apropii de dracia aia care face un zgomot infernal, in care bagi rufe murdare si ea le scoate curate( cred ca e magica, murdaria dispare 
), ori pui pe cineva sa stea langa tine cand sortezi hainele. si in mod clar scapi de nenorocita de camasa.
), ori pui pe cineva sa stea langa tine cand sortezi hainele. si in mod clar scapi de nenorocita de camasa.vrea cineva o camasa fff roz?
Labels:
my life
despre asta este vorba? asta'i viata? cu a, nu cu ã, intreb. sexu e inclus, ca se poate si p birou, si p canapea si pe masa din bucatarie, si chiar si p scaunul ala d birou... mai greu, da' se poate!
am uneori problema asta. a ciclicitatii. nu, nu a ciclului, ce gluma, ha ha. a lui "ma trezesc, ma duc la birou, muncesc, plec d la birou, i get a life", si a doua zi la fel, weekendurile (libere sau mai putin), piata, supermarket, un concediu .. nush.. asta e tot? chiar tot?! nu e prea... liniar? nush ce'as vrea sa mai fie in afara d asta, nu mi se pare c'am o viata banala si plicticoasa, da' uneori, in liftul d la birou, ma gandesc c'ar fi cam aiurea daca asta ar fi tot.
si daca nu, ce mai e?
Labels:
my life
am uneori problema asta. a ciclicitatii. nu, nu a ciclului, ce gluma, ha ha. a lui "ma trezesc, ma duc la birou, muncesc, plec d la birou, i get a life", si a doua zi la fel, weekendurile (libere sau mai putin), piata, supermarket, un concediu .. nush.. asta e tot? chiar tot?! nu e prea... liniar? nush ce'as vrea sa mai fie in afara d asta, nu mi se pare c'am o viata banala si plicticoasa, da' uneori, in liftul d la birou, ma gandesc c'ar fi cam aiurea daca asta ar fi tot.
si daca nu, ce mai e?
pe biroul meu se afla doua turnuri gemene. nu kiar gemene, d fapt. ala din dreapta e mai pitic, da' e format din doua randuri. reviste, ziare, contracte, propuneri, mailuri, faxuri, memo-uri, uite si'un CD, brosura carlsberg, multe si marunte.
azi mi's terorist. o sa daram turnurile gemene intr'un moloz organizat, pe care sa'l pun (impart) fie in dulapul greu de accesat din pricina ca'n fata lui e un scaun, fie prin sertare sau direct la gunoi.
si in weekend, presimt, terorismul se muta in apartamentul d la etajul sase, sub privirile pofticioase ale pisicii care abia asteapta sa se fatzaie prin harmalaia vestimentara. primavara si toamna hainele se impart in ce pastrez, ce arunc, ce duc la biserica sau la ghena pe sistemul autoservire, ce fac xpo pentru pretini, sa'si aleaga. sunt haine p care le'am luat si nu le'am purtat mai deloc sau chiar deloc.
de ce? pai... nu stiu!
oricum, lichidare d stoc!
ma gandesc sa'ntreb si pretinele care mai au haine d genul "placut - cumparat - nu'l port - da' nici nu ma indur sa'l arunc", poate facem un fel de garage sale si cu banii stransi o punem de'o kestie caritabila, ceva. decat sa tinem banii in sifonier ...
anyone interested?
Labels:
umor
azi mi's terorist. o sa daram turnurile gemene intr'un moloz organizat, pe care sa'l pun (impart) fie in dulapul greu de accesat din pricina ca'n fata lui e un scaun, fie prin sertare sau direct la gunoi.
si in weekend, presimt, terorismul se muta in apartamentul d la etajul sase, sub privirile pofticioase ale pisicii care abia asteapta sa se fatzaie prin harmalaia vestimentara. primavara si toamna hainele se impart in ce pastrez, ce arunc, ce duc la biserica sau la ghena pe sistemul autoservire, ce fac xpo pentru pretini, sa'si aleaga. sunt haine p care le'am luat si nu le'am purtat mai deloc sau chiar deloc.
de ce? pai... nu stiu!
oricum, lichidare d stoc!
ma gandesc sa'ntreb si pretinele care mai au haine d genul "placut - cumparat - nu'l port - da' nici nu ma indur sa'l arunc", poate facem un fel de garage sale si cu banii stransi o punem de'o kestie caritabila, ceva. decat sa tinem banii in sifonier ...
anyone interested?
Acum in jur de un an am dedicat piesa asta unei necunoscute. speram ca ea sa poata... nu a putut. nici macar nu ne-am cunoscut personal. mi-am dat seama ca tot ce credeam ca astept de la ea imi fusese inoculat din nu stiu ce motive perverse de catre altcineva. acum ma simt din nou on the edge. de data asta nu mai am cui sa dedic piesa pentru ca cea care ar fi putut ... nu vrea.
asa ca o postez pur si simplu...o postez pentru ca voi sa va delectati cu ea si pentru ca printesa sa auda chemarea... daca nu cumva o fi ocupata cu someone else ... iar daca tu, care poti, acum vrei... stii unde ma gasesti... daca nu, atunci nu mai arunca frimituri care doar imi dau sperante ...
Labels:
my life
asa ca o postez pur si simplu...o postez pentru ca voi sa va delectati cu ea si pentru ca printesa sa auda chemarea... daca nu cumva o fi ocupata cu someone else ... iar daca tu, care poti, acum vrei... stii unde ma gasesti... daca nu, atunci nu mai arunca frimituri care doar imi dau sperante ...
Bine stiut ca munca ne ocupa un rol esential in viata. Petrecem, dupa caz in jur de 8, poate 10 ore la birou. Ne trezim dimineata si zile in sir, luni dupa luni(eu am 2 deja), ne indreptam spre locul unde vom sta cea mai mare parte din zi. Unii o fac cu placere, altii bifeaza zilele care au mai ramas pana la weekend-ul salvator.
Boshii pe care i-am avut de-a lungul anilor au fost in mare parte ok, altii au fost poate sub limita suportabilului , chestie de cultura ;-) insa de departe au batut cei din Denmark.
Manierati, isteti, cu gust fin, smart, poate cateodata moody dar in esenta de nota 10. Niste gentlemani. Cel de-acum, e un gentleman, de-aia ii dedic post entry-ul de pe blog. Ce are in plus? Faptul ca nu exista zi in care sa nu vin cu placere la office si sa plec late in the evening, just because of him.
Si-apoi , dupa fiecare meeting la care particip raman uimit de abilitatea de care da dovada, de felul in care vorbeste, de sarcasmul fin pe care il are, de modul in care dozeaza o informatie proasta cu un adaos de optimism si-mi place sa cred ca voi invata cat mai multe de la el.
Being a gentlemant is a thing you are born with , that's my opinion.
Congratulation Mr. Allan , love to work with you.
Labels: my lifeAm prins si eu ideea, ideea de baza : Cineva acolo sus ma iubeste !!!
No doubt about this, altfel nu ar fi cum sunt unele lucruri, nu as ranji cum ranjesc uneori , nu as accepta nici un cuvant din daneza sa mi-l repete cineva... dar il accept... aici apare tot farmecul
Labels:
umor
No doubt about this, altfel nu ar fi cum sunt unele lucruri, nu as ranji cum ranjesc uneori , nu as accepta nici un cuvant din daneza sa mi-l repete cineva... dar il accept... aici apare tot farmecul
Love is passion, obsession, someone you can't live without. If you don't start with that, what are you going to end up with? Fall head over heels. I say find someone you can love like crazy and who'll love you the same way back. And how do you find her? Forget your head and listen to your heart. I'm not hearing any heart. Run the risk, if you get hurt, you'll come back. Because, the truth is there is no sense living your life without this. To make the journey and not fall deeply in love - well, you haven't lived a life at all. You have to try. Because if you haven't tried, you haven't lived. You never know, lightning could strike.Trust, responsibility, taking the weight for your choices and feelings, and spending the rest of your life living up to them. And above all, not hurting the object of your love. That is what I've learned...
« De ce iubim femeilePentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii mele când le fixez ca un maniac. Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servituţile anatomiei lor delicate.
Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să ne arate cât ne iubesc. Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă. Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno. Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles.
Pentru că îşi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru sub-ţirime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că îşi ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără să le intereseze cine câştigă. Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scot din minţi. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi.
Pentru că îţi spun "te iubesc" exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează. Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii.
Pentru că le înebuneşte "Angie" al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că până şi cea mai dură business woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe.
Pentru că unei femei îi poţi spune că ai 2 fetiţe în viaţa ta şi ea îţi va răspunde: "It sounds perfect". Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme.
Pentru că îşi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru sub-ţirime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că îşi ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără să le intereseze cine câştigă. Pentru că şofează prudent în maşini lustruite ca nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţa lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scot din minţi. Pentru că au un fel de-a gândi care te scoate din minţi.
Pentru că îţi spun "te iubesc" exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează. Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proza lumii.
Pentru că le înebuneşte "Angie" al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că până şi cea mai dură business woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe.
Pentru că unei femei îi poţi spune că ai 2 fetiţe în viaţa ta şi ea îţi va răspunde: "It sounds perfect". Pentru că în filme nu fac duş niciodată înainte de-a face dragoste, dar numai în filme.
Pentru că niciodată n-ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat. Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate. Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru că ţin minte numele actriţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizări embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-l văd în troleibuz. Pentru că beau porcării ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund decât în reclame. Pentru că nu le excită ideea de viol decât în mintea bărbaţilor. Pentru că sunt blonde, brunete, roşcate, dulci, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă nu au orgasm nu îl mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă, când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale.
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor. I guess, n-am dat cu paru'
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele am ieşit şi-n ele ne-ntoarcem, şi mintea noastră se roteşte ca o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor. I guess, n-am dat cu paru'
M-am hotarat dupa o oarecare ezitare la titlul de mai sus; poate fi cu usurinta luat drept un soi de imbarbatare amabil-formata, o fraza aruncata consolator in vant, si parca vad si mana care bate, familiar si absent, umarul unei adolescente cu fata bantuita de o acnee juvenila, cu sufletul cutreierat de complexe, nitel bondoaca, nitel somnolenta, asigurand-o ca toate fetele sunt, printr-un decret divin si prin forta tineretii, dragute.
Nu e chiar asa si nu are rost sa ne mintim. Daca privim adevarul curajos in fata si daca aruncam si o privire in oglinda, putem destul de usor observa ca harurile fizice nu se impart cu prea multa dreptate pe fata pamantului si ca frumusetea desavarsita nu este chiar bunul de cea mai larga si mai democratica raspandire. O fata a crescut prea putin, tenul uneia este cam tulbure, iar ochii celeilalte sunt prea mici si prea apropiati; o alta fata are nasul prea lung, cealalta are un par ca niste taitei fierti, iar a treia e grasa rau. Am constatat impreuna toate acestea, le-am retinut pe retina si acum va pot spune linistit, fara teama ca voi fi acuzat de demagogie: nu exista fata urata! Exista numai fete care accepta sa fie urate. Exista fete lenese cu ele insele. Exista fete cu spiritul lent, care nu fac efortul de a se cunoaste si de a-si modela obrazul, trupul, mintea conform posibilitatilor si trasaturilor esentiale ale personalitatii lor. Exista fete care se lasa, cu spiritul flasc, in voia sortii. Ele, da, ele pot fi urate. O merita. Un scriitor francez, Paul Guth, preocupat de psihologia si de estetica feminina, remarca nu de mult, cu un soi de voluptate a pesimismului, ca " civilizatia secolului nostru a reusit a reusit sa starpeasca prostia omeneasca", dar se dadea batut si recunostea ca " in schimb a fost ucisa uratenia. Astazi nu se mai poate vorbi de femei iremediabil urate: ingrijirile estetice ii permit fiecareia sa-si descopere si sa-si sublinieze originalitatea. "
Ingrijirile estetice, desigur, adica cele de cosmetica, de alimentatie si de cultura fizica. Dar frumusetea nu vine numai din afara, desi aici se constata cel mai usor si are efectul de seductie cel mai prompt, ci si dinauntru, din farmecul inteligentei si al spiritului, din caldura si delicatetea inimii. Nu zambiti neincrezatori, gata sa credeti ca iar vin cu consolari prefabricate. Stralucirea interioara nu este o simpla vorba, un simplu pansament psihic aplicat peste un obraz imperfect. Ascultati-l pe Tudor Vianu: " Putem gasi frumos pe un om intai din pricina vitalitatii lui, care o stiumuleaza pe a noastra. Incantarea pe care prezenta unui astfel de exemplar ne-o inspira contine in sine ceva din increderea si siguranta pe care o trezeste in noi societatea cu orice fiinta robusta si optimista...Cineva ne poate parea frumoasa si din pricina valorilor intelectuale sau morale indicate de fizionomia ei. Gasim frumos ... pe femeia sau barbatul din ale caror trasaturi ne vorbesc bunavointa fata de oameni, blandetea si gingasia. Niciodata in aceste imprejurari nu recunoastem frumusetea omului din pricina unor calitati estetice. "
Gandurile acestea, adanci, armonioase, echilibrate, care vin odata cu intelepciunea varstei, le oferim spre meditatie tinerelor fete; dar in adolescenta, trebuie sa recunoastem, totul - si mai ales autocunoasterea - porneste de la oglinda ... right ?
- Motto-velo: “In ţara asta prost făcută, căcaţii f.. în loc să pută“
- “Vreme urîtă în toată ţara: va ploua pe arii extinse”
Ar trebui să dau în judecată institutul de meteorologie şi redacţiile meteo din televizuini. Pentru discriminare.
Mie mi se pare că e vreme frumoasă cînd plouă!
Cînd plouă, oamenii sînt mai puţini şi mai timizi, mai neîndemînateci, mai inocenţi (aţi văzut cum sar pe vîrfuri, cînd dau de-o baltă, ca nişte balerine, băeţaşii neînfricaţi cu gel în păr şi muşchi lucraţi la sală?).
Iar dacă oamenii sînt mai puţini, prostia şi agresivitatea se împuţinează şi ele.
Urît nu e că plouă, proastelor care behăiţi despre vreme la tv, ci că ploaia, în ţara asta, înseamnă noroi.
Corect ar fi “vreme în toată ţara asta urîtă”
Sau “oameni urîţi pe tot cuprinsul ţării”?
Sau “lene maximă în Oltenia şi Bărăgan”.
Sau “averse de prostie cu descărcări de manele pe malul Mării Negre de supărare”.
De mult nu am mai lucrat intr-un ritm asa alert ca acum si la atat de multe in acelasi timp… eu sunt o fire mai comoda sa zic asa…si mai mult imi place sa zic decat sa fac.. mai mult sa visez si sa analizez si sa ma gandesc la noi teorii decat sa actionez, sa implementez sa pun in practica… e mai dificil… tre sa fac lucrurile pas cu pas… sa fiu atent la feedback… sa formulez obiective SMART sa urmaresc fenomenul cauza efect… e multe… si e grele … J Vorba unui prieten : decat sa muncesc mai bine motivez pe altii sa o faca…e funny si nu prea ca imi amintesc de povestea unui om lenes caruia daca nu i-au fost muieti pesmegii… ati vazut si voi cum a sfarsit…
Si mai de voie mai – ales - de nevoie ca bate sfarsitul facultatii la usa, am zis sa incep si eu sa ma gandesc ce o sa fac, cum ma vad eu peste 5 ani, peste 10 ani ca tot e la moda acum sa-ti stabilesti obiectivele pe termen lung… Am fost in tratative pana acum cu Universul legat de ce o sa fac in continuare si l-am rugat sa-mi rezerve un loc unde crede el ca as fi mai util si as avea cele mai multe lucruri ff faine de invatat… eu am aflat ca lui - Universului ii place promtitudinea si daca simti ceva sa actionezi in consecinta.
M-am intalnit cu multi prieteni, cunostiinte si sincer ma asteptam ca deja intuiesc ce tip de oameni vin in functie de evenimentul la care particip, printre care si Cristi “de la araba” care s-a mirat ca sunt imbracat asa professional J… Explicatia mea a fost ca atunci cand esti sigur pe ce stii, faci, pe ce urmaresti, ce-ti doresti din punct de vedere profesional esti mai relaxat…nu mai pui atat accent pe ce esti imbracat…pentru ca iti formezi o atitudine , un stil , ai o siguranta specifica expertului intr-un domeniu…pe cand altfel trebuie sa incepi de undeva …si nah..poate chiar de la nivelul superficial al hainelor…parea multumit de explicatie mai ales ca el era imbracat casual ...cred si eu …cand esti un student cu note de 10 la Relatii Internationale, stii la nivel avansat :engleza , franceza , spaniola, japoneza si mai te-apuci si de araba si iti propui sa faci master in Japonia si sa te stabilesti in Tokio...si daca tot ii fac reclama J gateste si foarte bine si este si funny… nu este vreun “ciudat”…
Sunt uimit de asemenea persoane care stiu f clar ce vor si ce stiu pentru ca eu tocmai ce-am coborat (cred …nu zic sper ) de pe norisorii roz ai experientei care mi-a dat senzatia de fara limite si absolut orice e posibl f repede si fara prea mult stres incat inca ma simt ca un soricel intr-un colt cand trebuie sa rostesc “responsabilitate”, “dezvoltare profesionala”, “cariera”, “obiective” etc…si-mi vin in minte scene din desene animate cu personaje care fac haz de necaz de mine…sau imagini din Ally McBeal si cum isi percepea ea viata …
Dar ce rostesc asa rotund cu toata gura este ca vreau ca ceea ce fac sa fie ghidat de principiile Calitatii si Eficientei … si tot gandindu-ma si incercand sa aplic asta am ajuns la un nou (nou pentru mine ) concept si-anume de Disciplina …imhh suna bine asa in stilul japonez…dar practic mi-am dat seama ca are de a face cu lucrurile facute pasual , cu atentia la detalii, dar in acelasi timp sa am capacitate de sinteza , de concentrare , sa educ atentia si e greeeu … eu pornesc de la un subiect si ajung la 10 teme de discutii , ma apuc de treaba doar cand nu vorbesc cu nimeni pe messenger …cum sa fac eu acelasi lucru pentru o ora de exemplu sa-l incep si sa-l si termin si asta in timp util …???
Ideea de disciplina m-a dus cu gandul la a-mi lua saricinile in serios, de a le trata cu rigurozitate…si daca nu ma opresc aici din cuvinte mari exista sansa sa clachez…vorba aia: one step at a time !!!
M-am simtit astazi ca-n generala cand aveam de facut temele inainte sa ies pe-afara...
(cu toate ca in scoala generala nu au fost niciodata conditionate temele cu iesitul afara-poate asta este si problema ) numai ca ceea ce fac acum are aplicabilitate directa in viata mea, iar daca fac greseli nu mai primesc o nota mica, ci un feedback mai putin placut de la Realitatea in care traiesc. Ma bucur totusi ca mi-am terminat treaba cu bine chiar daca la 23.53.53 iar deadlineul era la miezul noptii J.Am facut primul pas constient in lumea dezvoltarii profesionale.
E mult de analizat legat de ce-anume am facut pana acum la ce urmeaza sa fac, de cum fac trecerea de la gandit-simtit la actionat , cum integrez disciplina dar sa pastrez si latura hedonista , la cum sa fac pentru a-mi tine capul in nori si totusi picioarele pe pamant !
Vorbeam azi dimineatza cu o prietena despre LoVe...si dintr-o data m-a lovit pe mine ideea asta... LoVe is so much like shopping!
Atunci cand pleci de acasa cu o idee in cap... vreau sa-mi cumpar chestia aia cu siguranta nu o sa gasesti ce cauti!!! Oricate magazine ai colinda, cu oricata minutiozitate ai cerceta fiecare raft... este aproape imposibil sa gasesti ceea ce iti doresti . Si ceea ce se intampla in aceste cazuri... ori faci un compromis... si iei ceva... numai ca sa nu zici ca ai umblat toata ziua... daca nu toata saptamana degeaba... dar realizezi cand ajungi acasa ca nu ai facut o alegere prea buna si arunci acel obiect undeva, in raftul cu chestiile inutile pe care de-a lungul anilor le-ai cumparat...sau.... te intorci acasa cu mana goala, singur/a, dezamagit/a, suparat/a, cu sperantele si visele tale naruite!!!
In schimb...mai sunt si acele zile... in care iesi cu fetele la un suc, tragi un chiul de la facultate sau pur si simplu se intampla sa fii in trecere pe langa un magazin, intri... arunci o privire... si deodata... ochii se deschid largi...stalucesc exact ca ai unui copil in fata magazinului cu dulciuri... inima iti bate mai repede... simti acei fluturasi in stomac...te indrepti grabit/a spre raft...si strangi acel obiect vestimentar la piept... te uiti in jur ca nu cumva cineva sa ti-l ia... fugi repede cu el la garderoba sa-l probezi (chiar daca nu iti vine ca turnat...unele mici, mici modificari intotdeauna se pot face)... cateodata chiar sari peste faza cu probatul... il cumperi direct!!!
De ce? Pentru ca este exact ce cautai... pentru ca acel lucru a fost special creat pentru tine... pentru ca ti se potriveste... pentru ca este al tau acum... si nu l-ai da pentru nimic in lume... nici macar nu intrevezi acasta altenativa... si il porti mereu... esti mandru/a de noua ta achizitie... vrei ca toata lumea sa te admire... sa iti laude bunul gust... alegerea facuta!!! Si tu te simti atat de fericit/a... in al noulea cer!!!
Dar...vine si sfarsitul... realizezi crunta realitate... nu poti sa porti acelasi obiect vestimentar la nesfarsit... apare monotonia... plictiseala... uzura fizica... nu te mai satisface!!! Dupa tot ce ai investit in el, dupa toate sperantele pe care ti le-ai facut... dupa ce te-ai visat si peste 50 de ani imbracat/a cu el (bineinteles daca te mai incape)... deschizi ochii intr-o zi...il privesti... si realizezi ca nu-ti mai trezeste nici un sentiment!Si incet incet... il elimini din garderoba ta... si cauti altceva... sau apare ceva nou care corespunde actualelor tale idealuri. Si ce se intampla cu cel vechi? Il pui bine in raft... alaturi de cele precedente... si-ti mai arunci din cand in cand privirea asupra lui... il mai porti cand esti melancolic/a sau cand vrei sa reinvii clipele frumoase din trecut!!! Dar cu siguranta nu-l(o) vei uita!!!
Si viata merge mai departe... De ce? Pentru ca esti intr-o permanenta schimbare... si un biet obiect vestimentar nu se poate adapta noilor tendinte, el ramane acelasi...
Si astepti totusi ziua in care vei gasi ceva ce ti se va potrivi si va fi al tau pentru totdeauna... ceva ce nu va trebui schimbat niciodata... ceva ce va putea fi asortat oricarei situatii... ceva ce va fi intruparea visului tau din copilarie... yours forever!!!
Vedeti? LoVe is shopping, but not for something to wear but for something to live your life next to it!!!
..."nu se stie daca viata este mai mare decat moartea dar se stie cu siguranta ca dragostea este mai mare decat amandoua"..
Cred ca dupa mine filmul trebuia sa se numeasca Isolda si Mark .. Este cel care i-a inteles alegerea, dragostea fata de o alta persoana "i-a redat libertatea" (give her wings - when she wants to fly) si i-a permis sa iubeasca pe altcineva..." asta inseamna dragostea in opinia mea..
.."cand iubesti o persoana o ajuti sa devina mai libera... ii permiti sa manifeste mai multa spontneitate si creativitate, sa fie mai intens originala si individuala. Ai incredere in modul ei de a intelege viata... ii respecti alegerile si capacitatea de a iubi... daca se indragosteste de altcineva, respecti si asta... ai incredre in intelegerea si luciditatea ei... iar daca suferi aceasta este problema ta si nu problema ei. pentru ca tu nu suferi din dragoste ci din gelozie..." dupa cum spunea o persoana pe care o admir prin capacitatea de a vedea lucrurile ...
I have to:
- Live life fully while I'm here
- Experience everything
- Take care of my friends and myself
- Have fun
- Be crazy
- Be weird
- Go out and screw up (I'm going anyway so I might as well enjoy the process)
- Take the opportunity to learn from my mistakes
- Find the cause of my problems and eliminate it
- Don't try to be perfect, but just an excellent example of human being
Subscribe to:
Posts (Atom)