Dear,

10:12 PM / Posted by Marcus /

Am fugit intotdeauna de ridicol ca de dracu; de cand ma stiu eu... Uite de pilda cand eram la gradinita, mama imi cumparase o salopeta de blugi care imi era scurta si statea deasupra gleznelor. O uram (pe salopeta) si n-am vrut s-o port deloc deloc pt ca mie mi se parea ca e ridicola. (si mama poa sa confirme, cand mai trece pe-aici :D)
Bine sau rau, am un simt al rusinii foarte ridicat. Cu toate astea, am avut deseori momente de picat in ridicol... si inca mi-e rusine numai cand ma gandesc la ele.
O data, cand eram prin clasele primare, ca sa scap de la o ora de mate, am mintit crunt si nerusinat la doamna invatatoare, care s-a prins din prima, dar m-a lasat totusi. Mi-a fost rusine imediat si inca mi-e rusine cand ma gandesc ce gogoasa am putut sa spun si ca doamna a fost ea cu mine si n-a zis nimic. Porcaria mea. In fine, asta e una si e mica mica.

Sigur, ridicolul meu nu e si ridicolul altora, si fiecare are un prag de sensibilitate la ridicol propriu - adaptat pt supravietuire.

PS. Povestile n-au neaparat o legatura directa, insa nu vreau sa umplu cosul cu fructe din familia "ridicolis rusinae". Suport mai bine sa fiu antipatic decat ridicol.
Imi cer scuze fata de cei care s-au straduit sa scrie ceva interesant, cei care au facut eforul de a-si curata textele de omisiuni gramaticale si/sau semantice, cei care vor continua sa scrie dupa ce notele vor fi fost impartite.

Labels: ,

0 comments:

Post a Comment