tag:blogger.com,1999:blog-91995475309160134872024-02-20T02:11:12.871+01:00Live what you loveMarcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comBlogger346125tag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-59805876476408551542011-03-11T23:18:00.004+01:002011-03-11T23:24:04.295+01:00How do you know?<div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span">Do</span> </span><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(99, 32, 53); font-size: x-large; "><span class="Apple-style-span"><b>what</b></span></span><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(99, 32, 53); font-family: Helvetica, Arial, Verdana, 'Trebuchet MS', sans-serif; font-size: x-large; "> </span><span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span">you </span></span></div><div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span">can</span></span><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(99, 32, 53); font-family: Helvetica, Arial, Verdana, 'Trebuchet MS', sans-serif; font-size: x-large; "> </span></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span"></span><span class="Apple-style-span"><i><span class="Apple-style-span"><b>where </b></span></i></span><span class="Apple-style-span"><i><span class="Apple-style-span"><b><span class="Apple-style-span">you </span><span class="Apple-style-span">are</span></b></span></i><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(99, 32, 53); "> </span></span></span></div><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(99, 32, 53); "></span><span class="Apple-style-span"><b><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(99, 32, 53); ">with </span><span class="Apple-style-span">what</span></b></span><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(99, 32, 53); font-family: Helvetica, Arial, Verdana, 'Trebuchet MS', sans-serif; "> </span><span class="Apple-style-span">you</span><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(99, 32, 53); font-family: Helvetica, Arial, Verdana, 'Trebuchet MS', sans-serif; "> </span><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(99, 32, 53); "><span class="Apple-style-span"><b>have</b></span></span></span></div></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-72552210836556313652011-03-03T11:00:00.006+01:002011-03-11T23:25:19.624+01:00F***k Perfect<div style="text-align: justify;">Pink este una dintre eroii mei. Ma regasesc in melodiile ei poate si pentru ca ea canta deseori despre viata si despre deciziile pe care le luam. Versurile din aceasta melodie sunt inspirationale pentru mine si cred ca titlul piesei spune totul. Mama mea m-a invatat sa ma accept asa cum sunt si sa ma bucur de mine, iar cand aud versurile lui Pink, imi reamintesc de vorbele mamei si ma bucur vazand cata dreptate are mama, indiferent de ceea ce zic cei din jur despre mine!! Deasemenea cred ca acest cantec e potrivit pentru toti cei deprimati si lipsiti de speranta. Tuturor celor care sufera sau au suferit din dragoste. Tuturor celor care le lipseste indrazneala sau ezita. Acest cantec e pentru voi si niciodata nu trebuie sa uitam ca suntem pe aceasta planeta sa binedispunem pe altcineva in afara de noi insine :) </div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: center;"><iframe title="YouTube video player" width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/Hl0qf1pgjEs" frameborder="0" allowfullscreen=""></iframe> </div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-22711911047724832212010-04-11T14:35:00.003+02:002010-08-13T13:34:25.512+02:00Românii, solidari cu polonezii îndureraţi<div style="text-align: justify;">Presedintele Kraczynsky e unul dintre putinii care s-au luat tare de rusi, el a cerut mereu UE sa clarifice relatiile cu muica rassia...si uite unde a ajuns! Ma tem si pt presedintele nostru acum, poate occidentul o sa-l ajute insa!<br /></div><div style="text-align: justify;">Si Gheorghiu -Dej ,s-a dus la Moscova ,s-a dat " rebel " si dupa citeva luni a murit .Se vorbea la vremea respectiva de o iradiere nucleara !<br />Da... tare inclin sa cred ca ceva e putred. "Miracolul polonez". Fara imprumut la FMI, ba mai mult o tara care nu vrea cu nici un pret sa participe la criza pusa la cale de cei care detin fraiele financiare ale lumii... Imi miroase a atentat.... De Base sa nu va faceti griji, ca are sustinere... doar nu degeaba Romania are cel mai mare imprumut de la FMI... nu degeaba suntem primii care introducem Initium... le face Base jocurile celor "tari". Asa ca se bucura din plin de apreciere. N-a visat masoneria un presedinte care sa extermine un popor asa cum face Base... cred ca dupa incheieerea mandatului il vor pune Seful Europei sa extermine intregul continent.<br />Tu chiar crezi ca a fost o eroare de pilotaj? Si Ceausescu a murit ca a achitat datoria externa. Sa nu-mi spui ca a fost revolutia romana...bla bla bla....<br />Data fiind situatia buna a Poloniei, faptul ca a fost condusa inteligent si nu a cazut ca multe state (sud-estice si centrale) in plasa creditarii, liderii nu s-au lasat cumparati sa ia imprumuturi inrobitoare de la organismele internationale (FMI...), apoi povestea cu resursele energetice, se pare ca multi dintre cei mari au fost deranjati. Au avut o ocazie nesperata sa-i prinda pe toti demnitarii "vinovati" in viziunea lor, la un loc.<br />Mai tineti minte seria Zeitgeist, unde spuneau cum se pune stapanire pe o tara: inrobirea prin creditare(daca e nevoie mituiesc oficialii), daca nu merge incearca sa-i compromita pt a fi dati jos, daca nu sa ii asasineze iar intr-o ultima instanta, invazia armata (vezi Irak). Primele 2 nu au dat roade. Din pacate s-a ajuns la a 3-a. Cam asta se intampla cu cei cu verticalitate in gandire care nu-si vand poporul ca pe niste sclavi pentru niste foloase personale.</div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-5853674318766228782010-04-11T04:55:00.000+02:002010-04-11T04:56:34.487+02:00Katyn<div style="text-align: justify;">Lectia poloneza. Uimitor cum se comporta poporul polonez in aceste clipe. Indiferent ca l-au placut sau nu cu toii sunt indurerati si isi manifesta impreuna durerea nationala. O mare de oameni, lumanari si flori. Nici un comentariu rautacios. O mare diferenta intre poporul roman si cel polonez... este usor de prevazut cum ne-am comporta noi romanii daca ne-am pierde presedintele. O parte ar suferi dar cati oare vor profita de ocazie sa huleasca in stil marlanesc... imi pare rau sa spun toate acestea dar asa am ajuns sa cred despre noi romanii...</div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-52418709245026844192010-03-09T10:38:00.002+01:002010-03-09T20:38:10.741+01:00Multi someri<div style="text-align: justify;">Autoritatile anuntau ieri ca numarul somerilor a doborat un nou record. Oficial, sunt inregistrate peste 762.000 de persoane, echivalentul unei rate a somajului de 8,3%. Dintre acestia, mai mult de 650.000 provin din mediul privat. Pentru comparatie, in februarie 2009 rata somajului era de 5,3%.<br /><br />Firmele au resimtit criza din plin, generand majoritatea somerilor inregistrati in statisticile oficiale, in timp ce statul a incercat sa pastreze locurile de munca ale bugetarilor.<br /><br />Din pacate, distractia abia acum incepe. La inceputul lunii ianuarie, ministrul Muncii si al Finantelor scapau pe piata muncii o veste foarte proasta: vor fi disponibilizati 100.000 de bugetari in cursul lui 2010. Premierul le-a atras atentia ca nu este indicat sa avansezi astfel de cifre asa, de la inceputul mandatului. Pentru ca nu s-au potolit, vorbaretii au fost amenintati cu remanierea.<br /><br />Intrebarea este daca cei doi ministri s-au trezit vorbind ori se bazau pe cifre reale. Pe 27 ianuarie, seful FMI estima ca Romania va avea un milion de someri pana la sfarsitul lui 2010. Apoi, indiferent daca celor doi le-a fost bagat pumnul pe gat, disponibilizarile colective au inceput: 10.300 de ceferisti vor fi dati afara pana la sfarsitul lunii aprilie. Ieri au primit preavizul mai mult de 4.000. Chiar si fara „ajutor” din partea guvernului, numarul somerilor creste vertiginos. In fiecare zi sunt concediati, in medie, 850 de angajati cu acte in regula.<br /><br />Socoteala e simpla: nu face bine la imaginea guvernului sa dai o veste atat de proasta: 100.000 de disponibilizati dintr-o data. Mai bine imparti marea veste proasta in mai multe vesti mici: 10.000 de ceferisti, 15.000 de profesori, 18.000 de angajati de la Administratie si Interne si asa mai departe.<br /><br />Pe de alta parte, cifrele oficiale ar trebui puse serios sub semnul intrebarii. 762.000 de someri oficiali nu inseamna ca 762.000 de romani nu au loc de munca. De fapt sunt mult mai multi. Un somer oficial trebuie sa existe in evidentele ANOFM. Mai exista somerii neoficiali, precum cei care au fost dati afara, dar nu au carte de munca. Mai exista somerii semioficiali, care au iesit din evidentele ANOFM, dar nu si-au gasit un loc de munca - nici acestia nu sunt luati in calcul.<br /><br />Chiar si statisticile oficiale sunt cosmetizate. In total, in 2009 au devenit someri cu acte in regula 1,1 milioane de romani. Numai din disponibilizari colective si absolventi care nu si-au gasit o slujba dupa terminarea studiilor au rezultat peste 800.000 de someri. Aproximativ 762.000 de persoane au iesit din sistemul oficial de somaj in 2009, dintre care doar 352.000 gasindu-si un loc de munca prin intermediul ANOFM.<br /><br />Singurele masuri promovate de guvern pentru stavilirea valului se refera la somajul tehnic si la scutirea de la plata CAS a firmelor care angajeaza someri. Firmele trebuie sa indeplineasca prea multe conditii pentru a beneficia de scutire, iar somajul tehnic nu face decat sa amane deznodamantul. Sunt doua masuri prea slabe si care vin prea tarziu.<br /><br />In ultimul an, guvernul Boc unu, doi, trei si patru a reusit sa adopte doar masuri antieconomice precum impozitul forfetar, impozitul minim, eliminarea impozitului de 3% pentru microintreprinderi, acapararea finantarilor bancare, cresterea nesimtita a cheltuielilor bugetare si taierea investitiilor in infrastructura.<br /></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-63216517174545898162010-02-26T15:46:00.004+01:002010-03-05T15:18:12.881+01:00Rich or ?What does rich mean to you?<br /><br /><div style="text-align: justify;">Finance expert and author of the best selling-book, I will teach you to be rich, Ramit Sethi, has loads of savvy tips to make you money wise and wealthy. His best piece of advice? While it's hard to narrow it down to just one of his strategies, the best get rich tip may just be to do a little self evaluation and find out how you think of wealth.<br /><br />We all have our expensive must-haves and hung-ups - I will never surrender my addiction to cars and trips for one. I have friends who might be convinced to curb their retail in favor of travel, or a great appartment, but when it comes down to it, I know very few people my age that can have it all. Instead of gripping about what you can't have - Ramit suggests we prioritize to buy or do the things we see as having real worth to us.<br /><br />Making concessions, like finding a roommate to cut your rent in half, can make it possible for you to splurge on other things. The key takeaway is that you dont have to wait years to live a whealthy lifestyle but you must prioritize how to spend - and that means that defining how you see wealth is step one. So tell me, what does being rich mean to you?<br /></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-31263096614579642052010-02-16T14:02:00.010+01:002010-02-16T15:10:40.847+01:00I readCarti pe care vi le recomand pentru lectura de iarna:<br /><br /><div style="text-align: justify;"> <span style="font-style: italic; font-weight: bold;">„Creatura din insula Jekyll“ </span>reprezintă o privire mai profundă asupra Rezervelor Federale. Insula Jekyll există în realitate. Este situată pe coasta Georgiei unde s-au înfiinţat Rezervele Federale, în 1910. S-ar crede că o astfel de instituţiear fi fost înfiinţată în Washington DC, într-un soi de birou de consfătuiri. Când, de fapt, a fost înfiinţată pe insula Jekyll, în 1910. În perioada aceea, insula era proprietatea privată a unui grup restrâns de miliardari din oraşul New York – oameni precum J.P. Morgan, William Rockefeller şi partenerii lor de afaceri; ei alcătuiau un club privat denumit „Clubul din insula Jekyll“. Aici, familiile acestor oameni extrem de avuţi îşi petreceau iernile friguroase. Au plecat din New York şi s-au mutat pe insula Jekyll. Aveau nişte căsuţe foarte frumoase, care se mai află acolo şi astăzi, în caz că vrea cineva să se ducă să le vadă. S-au păstrat. Rezervele Federale au luat fiinţă în urma unei întâlniri de pe insulă, în condiţii de maximă securitate. Ştiţi şi voi, când ceva este ţinut secret, de cele mai multe ori există ceva de ascuns. Ce aveau oamenii ăştia de ascuns? Toate astea mi-au stârnit imaginaţia şi curiozitatea, aşa că am început să citesc această carte. Ştiţi ce am descoperit? Ce încercau să ascundă. Despre asta e vorba în această carte. Am descoperit că toate lucrurile importante pe care trebuie să le ştim despre Rezervele Federale – în ceea ce priveşte chestiunile ţinute ascunse de opinia publică – sunt legate de acea întâlnire de pe insulă.<br /><br /><span style="font-style: italic; font-weight: bold;">"Prada giganţilor" </span>este una din sursele care l-au inspirat pe Robert Kiyosaki să scrie ultima sa carte, <strong>Conspiratia bogatilor</strong>. Stiam destul de multe despre <a title="Bucky :)" href="http://en.wikipedia.org/wiki/Buckminster_Fuller">R. Buckminster Fuller</a>, o personalitate cu aspect renascentist, care a trait mare parte din viata in secolul XX. Este cunoscut ca un om de stiinta si filosof cu realizari notabile in domeniul arhitecturii (domul geodezic) , ca inventator, futurolog, vizionar, scriitor. Desi Fuller dorea sa fie un popularizator care scrie pentru mase, lectura sa nu este nici pe departe usoara. De fapt, stilul sau baleiaza prin foarte multe registre, de la abordarea stiintifica ultra-specializata, la discursul filosofic, la lectura din perspectiva istorica, la economie… si inapoi. E nevoie sa-ti adaptezi modul de receptare intre stilurile autoriale. Mai mult, autorul trece cu rapiditate de la filofosie la economie si futurologie, cu usurinta culturii academice (pe care fara indoiala o avea) si obsesia omului care doreste sa le spuna pe toate, deodata. Ai parte in carte de analize istorice, socio-economice si politice dar si de abordari legate de futurologie si viitorul omenirii pe aceasta planeta. Ca atare iti este foarte greu sa cataloghezi lucrarea in sine si, cu atat mai mult demersul autorului. Ceva ma face sa cred ca acesta este un stil aparte, ’stilul Bucky’, pe care esti nevoit sa-l digeri indiferent daca iti place sau nu. Fuller identifica gigantii din cartea sa cu sistemul corporatist american, bazat in mare parte, in acei ani de sfirsit ai razboiului rece, pe industria producatoare de armament, zona din care veneau majoritatea profiturilor financiare, construite pe bugetul american (platit din impozitarea cetateanul de rind). Se aminteste si de sistemul financiar-bancar, desi nu se insista atit cit ar merita (este citate inclusiv FED, care este denumit <strong>the private-enterprise-controlled and deceivingly misnamed “Federal” Reserve Bank</strong>- in traducere ” ‘Federal’ Reserve Bank, denumita inselator a fi “federala’, deoarece este o intreprindere sub control privat”). Desigur, din acest amalgam poti extrage, daca esti interesat, aspectul strict economic. Vei recunoaste punctele de reper la care s-a referit Kiyosaki in cartea sa (renuntarea la standardul aurului in timpul lui Nixon, de exemplu) si vei descoperi altele (cum ar fi referirile frecvente la perioada crizei economice din anii ‘30, tinind cont de faptul ca aceasta carte a fost scrisa in plin avint al inflatiei in SUA, la inceputul anilor ‘80).<br /><br /><span style="font-weight: bold; font-style: italic;">"Criza dolar"</span> - După ce am terminat de citit această carte pot spune că am dobândit o cunoştinţă enormă despre economia globală. Deşi a fost publicată în 2002, deci graficile şi informaţiile nu sunt cele din ziua de azi, sunt convins că subiectele tratate sunt foarte reale: Anul 2010: Criză economică cauzată de deflaţie, după care guvernul printează şi mai mulţi bani, împingând masa monetară în colaps. Lectură obligatorie pentru investitorii care încearcă să înţeleagă cum guvernele manipulează masa monetară şi efectul lor asupra bunurilor.<br /></div><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEim-wOCvwPgIWlYJKIiuIUn_ZWBYuOYjvRLJhl1mi2YncaMKUkW0EjXOOAUaH8q49Z7bSaFqjOMLm-k3fCj2tHNXF7nqjwHiZrLMm5Olr4B9oQJKdeVd6QTaNG5QdHntvxS1XyJm5-sWFI/s1600-h/The+Creature.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 132px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEim-wOCvwPgIWlYJKIiuIUn_ZWBYuOYjvRLJhl1mi2YncaMKUkW0EjXOOAUaH8q49Z7bSaFqjOMLm-k3fCj2tHNXF7nqjwHiZrLMm5Olr4B9oQJKdeVd6QTaNG5QdHntvxS1XyJm5-sWFI/s200/The+Creature.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5438827038449771634" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7B14J7NMSThn57yZL1-26rU_4fVi4boN1WDwvFvcYk7idKQughK3zF24r_BFrwjxOw80DU-ieo9fNQaFXHs-95Gl6bYZafLqx6FE83fYOEfF90V9kwseLuLxeDzBEj5h2RLrGvnJMwv8/s1600-h/Grunch.png"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 129px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7B14J7NMSThn57yZL1-26rU_4fVi4boN1WDwvFvcYk7idKQughK3zF24r_BFrwjxOw80DU-ieo9fNQaFXHs-95Gl6bYZafLqx6FE83fYOEfF90V9kwseLuLxeDzBEj5h2RLrGvnJMwv8/s200/Grunch.png" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5438827989589545378" border="0" /></a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvbUAD_HpgtWvKsk8uLuegCqyO2zxnZVdzQtYXgr124waVP77r7DTlyraERdqypn8DF8b2-i2GQgiocTdB5fG6Nxqh8c9ntpjWd1IH8JVICLOgtfZqSM2D-oDmMWP4JYF2wK7FdayUues/s1600-h/Duncan_Dollar_Crisis_1.jpg"> </a><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr60iLid6da3iZBhYffPRbfrurQFMORSIanKzg6UCMGWaP5OA1Gs0G9tfPwA9AGA3qiWRVqK0S6Kwj7e75pw7Y8lXDuc_PmboY4nxAv2Wp2L19xVidzmU7OzCXU4IcvSglkx6_yOz1vgs/s1600-h/Duncan_Dollar_Crisis_1.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 134px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgr60iLid6da3iZBhYffPRbfrurQFMORSIanKzg6UCMGWaP5OA1Gs0G9tfPwA9AGA3qiWRVqK0S6Kwj7e75pw7Y8lXDuc_PmboY4nxAv2Wp2L19xVidzmU7OzCXU4IcvSglkx6_yOz1vgs/s200/Duncan_Dollar_Crisis_1.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5438827569337053858" border="0" /></a></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-84724043331414402802010-02-01T13:23:00.003+01:002010-03-09T10:36:23.833+01:00Maslow"He says that 50% of who we are is genes and 50% is culture". What do you think?Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-52927025579996581722010-01-28T00:13:00.002+01:002010-01-28T00:25:25.747+01:00Frumoasa-i vecina noastra<div style="text-align: center;"><object width="448" height="371"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/video/spawnmarius/3964ab94103aa5/0xe9eff4.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/video/spawnmarius/3964ab94103aa5/0xe9eff4.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="371"></embed></object><br /><strong>Frumoasa vecina noastra - Tiberiu Ceia</strong><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/video/Muzica" title="Muzica">Vezi mai multe video din Muzica</a><br /><br /><div style="text-align: justify;">Imi place sa ascult melodii bune din folclorul romanesc ... dar cand ascult o melodie din BANAT. . . in dulcele nostru grai si departe de casa ... ma face sa-mi amintesc de lucruri bune, de copilarie si ma simt perfect!!!Sooper melodia asta, preferata mea in copilarie! Multumim Tiberiu Ceia!!!<br /></div></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-64276066434739502882010-01-25T16:55:00.012+01:002010-01-28T00:40:57.723+01:00The Obama Deception!<div style="text-align: center;"><object width="500" height="300"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/eAaQNACwaLw&hl=en_GB&fs=1&"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/eAaQNACwaLw&hl=en_GB&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="500" height="300"></embed></object><br /><br /><div style="text-align: left;">So how do U feel about Obama now ? I think that things will collapse no matter who wins. I used to say<a href="http://marcus2inter.blogspot.com/2008/11/i-believe-in-barack.html"> this</a> but after two years of not keeping his word, he lost my trust. Watch the video you won't regret it!!<br /></div></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-77193260261765966872010-01-13T13:09:00.002+01:002010-01-25T19:11:28.919+01:00An Unfair Advantage<div style="text-align: justify;">Thank you for giving me the confidence to step away from the money conspiracy. Last year my gold and silver investments made me more money than my corporate sales job. I'm now useing the gains to aquire assets that put money in my pocket. Learning about money is easy and fun. Once the power of the so called financial experts is taken away from them by you through education the game changes. We are not the only intelligent human civilization to exist on this planet during its history. All of us are working with stolen information gathered throughout our life time. The ideas that Rich Dad talks about are not new. There is a battle for your mind. You are a better cash flow asset for the ultra rich when you do not financially educate yourself. The mission of financial education will be a ripple effect on history that will determine free or slave.</div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-41909830051983049152009-07-24T17:36:00.004+02:002010-01-25T17:19:12.662+01:00Don't think small<div style="text-align: left;"><object width="500" height="300"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/LSb6e3grdL8&hl=en&fs=1&"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/LSb6e3grdL8&hl=en&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="500" height="300"></embed></object>But remember, greed more than anything else has destroyed ambitious people. "One good deed a day will keep old man gloom away".<br /></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-71419217552134709392009-06-13T01:23:00.008+02:002010-02-04T23:46:04.033+01:00United Urziceni<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_k8G2tKgLMkNndjcNWzqx_3AP4S45-Oui9FRyOGOnM6_L7oB5NqwcIr6RcbLwY-WdCRH1CiynOu30MbP2GS1LE4uMY-SlVZAQ19w9e3zF6_rWcltLeIeJE0dZlUtJyC20_8YVs1MiEfo/s1600-h/Unirea-Urziceni@2.-other-logo.png"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 273px; height: 273px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_k8G2tKgLMkNndjcNWzqx_3AP4S45-Oui9FRyOGOnM6_L7oB5NqwcIr6RcbLwY-WdCRH1CiynOu30MbP2GS1LE4uMY-SlVZAQ19w9e3zF6_rWcltLeIeJE0dZlUtJyC20_8YVs1MiEfo/s320/Unirea-Urziceni@2.-other-logo.png" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5434521723154575058" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjOfNi95i1vq6Mw3WSgRkypCYfd5HiFO8dbR1eMcMhxqKZB9qUItxqmvzpNhl7l0TBFC_H-sUqw6jp41L-mDqRU7dFwtx5swHWXS63hXaGUmYDQIj-tW3lkbXyvgMu5BCOWhfjQl12_AE/s1600-h/unirea+urziceni+va+defila+cu+trofeul+de+-98248.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 181px; height: 160px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjOfNi95i1vq6Mw3WSgRkypCYfd5HiFO8dbR1eMcMhxqKZB9qUItxqmvzpNhl7l0TBFC_H-sUqw6jp41L-mDqRU7dFwtx5swHWXS63hXaGUmYDQIj-tW3lkbXyvgMu5BCOWhfjQl12_AE/s320/unirea+urziceni+va+defila+cu+trofeul+de+-98248.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5434521493952466722" border="0" /></a><div align="justify">Anul acesta, mai mult ca niciodata, a triumfat fotbalul. Echipa cea mai buna, cu jucatorii cei mai concentrati si antrenorul cel mai bun a castigat. Felicitari Unirea Urziceni - campioana fotbalului romanesc editia 2009.<br /></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-30505316710206447332009-05-22T16:07:00.005+02:002009-05-22T16:28:35.214+02:00Emotia muzicii<div style="text-align: justify;"><div style="text-align: justify;"> Stau si ma intreb de ce nu sunt in stare sa dau un "paste" la o piesa sau sa scriu un blog care sa dea un "aer" de fericire, nici cand ma simt bine? Chiar ciudat ... poate de aceea ca aceste clipe, pur si simplu le savurez? Poate sa fie si acesta un raspuns. Le savurez si nu-mi bat capul cu intrebari de genul "oare de ce ii asa cum ii, ce am facut ca sa ma simt bine? "<br /></div>In schimb, cand avem o zi proasta, sau nu a iesit ceva asa cum ne-am dorit,tot timpul analizam acea situatie din zeci si zeci de unghiuri.<br /> Incepi sa-ti pui tot felul de intrebari,sa cauti raspunsuri,sa cauti ceva care sa-ti dea speranta ca pana la urma totul se rezolva,si o sa fie bine.Cand nu reusesti sa primesti astfel de "feedback-uri" ... poate ai norocul sa dai peste o piesa care sa spuna totul, sau niste pasaje prin care treci si tu... si te ajuta intr-un fel sau altul. Nu credeam in ruptul capului,la varsta de 10,11 ani ... ce impact puternic poate avea o melodie asupra unei persoane.<br /> Acum, dupa un an de zile, stau si "analizez" cat de mult m-a ajutat (sau nu) piesa aceasta. Mi-a fost zis, ca ne regasim intr-o piesa, in momente mai grele din viata... probabil atunci m-am regasit in asta... si am primit acel "sprijin moral" pe care eu nu-l gaseam nicaieri si la nimeni. Mi-au fost alaturi, cand stateam in camera si priveam in gol dupa niste raspunsuri(si-mi sunt si acuma Image).<br /> Ma intreb cat de usor ar fi fara sa simti ceva, fara sa-ti faci griji de problemele din fiecare zi, fara sa te simti ranit, fara sa mai petreci atatea clipe pierdut "in spatiu"... dar daca ii sa fie asa, atunci ce mai este uman in noi? Nu aceste sentimente,emotii... aceste intense trairi sufletesti ne deosebesc de restul vietatilor ... si ne fac oameni?<br /> Uneori suntem ca o frunza desprinsa din coroana unui copac,purtati de acel vant de toamna in toate directiile,nestiind in ce directie o luam,si unde o sa ajungem.<br /><br /><div style="text-align: center;"><object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/6uB4lT5CblA&hl=en&fs=1"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/6uB4lT5CblA&hl=en&fs=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object><br /></div></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-26113591853284823002009-05-10T18:32:00.001+02:002009-05-10T18:33:21.814+02:00Romania in miscare<div style="text-align: center;"><br /><embed src="http://www.mts.gov.ro/jw/embed/player-viral.swf" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" flashvars="state=PLAYING&file=http%3A%2F%2Fwww.mts.gov.ro%2Ffiles%2Fvideos%2Fflv%2FRomania_in_miscare_V1.flv&plugins=viral-1d" width="367" height="250"></embed><br /></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-2719245242960634142009-03-16T15:30:00.002+01:002009-03-16T15:32:25.898+01:00OameniiImi plac oamenii ambiţioşi cărora trebuie să le dai o şansă. Că şi eu la rândul meu am avut şanse că altfel nu eram unde sunt astăzi.Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-81721614613618031462009-03-13T02:13:00.002+01:002009-03-16T15:36:20.269+01:00Happy BirthdayNothing just happens. U choose it to happen! Dreams never heart anybody :DMarcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-66624479773339578802009-03-08T18:40:00.001+01:002009-03-08T18:40:37.317+01:008 MartiePentru toate mamele din Romania, bogate si mai putin bogate, cu cariera sau gospodine, tinere sau cu ghiocei la tample, le urez o imensitate de cer albastru si fericire de la toti cei pe care ii iubesc!Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-27791844669079675302009-02-24T17:25:00.003+01:002009-03-13T13:43:23.668+01:00Litera P<div align="justify">- Cum te numesti, Domnule ?</div><div align="justify">- Petru Potopeanu.</div><div align="justify">- Si ce lucrezi ?</div><div align="justify">- Prepar pesti pentru pulverizat.</div><div align="justify">- Bine, dar ce anume operatii faci ?</div><div align="justify">- Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite, pregatesc patru putini pentru pestele prajit, pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.</div><div align="justify">- Dar de ce vorbesti numai cu "P"?</div><div align="justify">- Poftim ?</div><div align="justify">- De ce vorbesti numai cu "P"?</div><div align="justify">- Pentruca pot pronunta pe P perfect perceptibil.</div><div align="justify">- Ei, asta e acum ! Pun ramasag ca la intrebarile mele vei gresi.</div><div align="justify">- Primesc.</div><div align="justify">- Pe cit ?</div><div align="justify">- Pun prinsoare pe patru poli !</div><div align="justify">- S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa maninci ?</div><div align="justify">- Peste, pastravi, plachie, potirnici, prepar piftie piperata, pirjoale, pastrama, papricas, papanas, porumbei, pui pane.</div><div align="justify">- Si ce vin bei ?</div><div align="justify">- Pinot, pelin, porto.</div><div align="justify">- Si ce desert ?</div><div align="justify">- Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.</div><div align="justify">- Dar inghetata obisnuesti ?</div><div align="justify">- Putin profiterole, parfait ( parve..).</div><div align="justify">- Spune-mi cum iti petreci timpul liber ?</div><div align="justify">- Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.</div><div align="justify">- Dar vara ?</div><div align="justify">- Pescuiesc.</div><div align="justify">- Si iarna ?</div><div align="justify">- Patinez.</div><div align="justify">- Te pomenesti ca poti sa-mi spui o poezie cu litera "P"?</div><div align="justify">- Pot. </div><div align="justify">- Asta nu o mai cred. Spune-o !</div><div align="justify"> - POEZIA POETULUI PETRU POTOPEANU:</div><div align="justify">"Prin pustiuri, peste pietre,</div><div align="justify">Pasari, pilcuri pribegesc,</div><div align="justify">Parasindu-si puii proprii</div><div align="justify">Pe pamintul parintesc.</div><div align="justify">Prima pasare, pilotul,</div><div align="justify">Plescaia puternic pliscul,</div><div align="justify">Patina privind pamintul,</div><div align="justify">Pajistea, padurea, pliscul."</div><div align="justify">- Bine ! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei cind ai plecat ?</div><div align="justify">- Paraschiva papusico, pentru prinz prepara putin patrunjel pe potirnichi. Pa!</div><div align="justify">- Vad ca am pierdut.</div><div align="justify">- Pardon, platesti patru poli pentru pierderea pariului.</div><div align="justify">- Platesc. </div><div align="justify">- Pune paralele pe portofel.</div><div align="justify">- Inca o intrebare.</div><div align="justify">- Poftim?- </div><div align="justify">Ce adresa ai matale ?</div><div align="justify">- Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecind prin Pingari, peste pod.</div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-78172309881215099502009-01-28T10:32:00.007+01:002009-01-28T12:21:06.969+01:00O viata noua intr-o ora<div style="text-align: justify; font-style: italic;">Istoria ne-a aratat ca o criza economica dureaza, de obicei, un an de zile, timp suficient ca vechile obiceiuri sa fie inlocuite cu noi metode de a face comert. Multa lume poata sa se astepte la noi obiceiuri - voluntar sau involuntar.<br /><br /><div style="text-align: justify;"><span style=";font-family:arial;font-size:100%;" ></span><span style=";font-family:arial;font-size:100%;" >Recesiunea </span><span style="font-family:arial;">e aici</span>. Printre analisti financiari si economisti, este tot mai clar faptul ca lumea trece printr-un iminent eveniment. Cativa teoreticieni interpreteaza acest scenariu cu cel prezis de economistul rus Nikolai Kondratieffs. Acesta si-a bazat scenariul pe analizele economice facute la sfarsitul anilor 1700 si relatiile cu analizele facute la inceputul anilor 1900, si a observat ca durata unui ciclu de capitalism dureaza 50-60 de ani, ciclu care eventual se va termina printr-o recesiune. <br /><br />L-a costat viata. Nikolai a fost un teoretician de valoare, iar pe timpul revolutiei rusesti a cazut in dizgratia lui Stalin. Dupa 8 ani in gulag, a fost impuscat. Teoriile lui Kondratieffs au trait la granita de amnistitie pentru o lunga perioada de timp, dar acum anticipeaza o multime de indiscipline, o economie letala si un colaps la nivel mondial.<br /><br />Spre deosebire de flori, mediile internationale ofera sfaturi despre cum sa prevenim criza mondiala. De la lansarea produselor cerute de catre consumatori pe timp de criza la investitiile in oportunitati si rapoarte despre afaceri de succes care au luat avant pe timp de criza.<br /><br />Multi au mai incercat asta inainte. Dar nu si in Asia unde castigurile economice si politice se schimba foarte rapid. Multi, totusi, vad in asta o coincidenta norocoasa de a iesi fericit din criza. Noul An chinezesc a cazut destul de devreme, deja in 25 ianuarie. In China si Asia de Sud-Est, unde traiesc o larga parte din populatia economic asiatica, pomul verde de craciun a fost inlocuit de pomul rosu -plin cu bani. Profitul a fost pe drumul cel bun de-alungul lunii ianuarie, mai mult decat profitul craciunului si al Anului Nou mondial !!!<br /><br />Nu trebuie sa se puna "presiune" acum pe industrii, constructii sau servicii. Acum sunt alte reguli. Un rezumat al celor mai bune sfaturi au ajuns toate la urmatoare concluzie: "Protejeaza produsul (brandul), nu iti concedia personalul si scoate-ti mainile din buzunar." Cand va lua criza sfarsit e intrebarea tuturor. America a avut parte de 10 recesiuni de la cel de-al Doilea Razboi Mondial, si din 1960 cele 21 de state membre ale OECD au avut impreuna 112 recesiuni. In medie, o recesiune a durat 9 luni si jumatate.<br /><br />Companii renumite, produse si "ways of doing things" devin ceea ce au fost candva. Innoiri doar la suprafata. Ipod-ul, de exemplu, a fost inventat de Apple pe timpul recesiunii americane din anul 2001. Un semn al schimbarii datorita crizei anului 2008-2009 e ca sistemul mondial financiar nu va mai fi la fel ca si pana acum. Pentru a putea mentine brandul intact ar trebui ca vanzatorii sa nu intre in panica si sa vanda produsele la preturi simbolice. In caz contrar, perceptia de reducere va disparea in acelasi timp cand criza va lua sfarsit.<br /><br />Concedieriile nu sunt SOLUTII. Din contra. Este foarte tentant, altii ar spune ca e foarte necesar. Concedierile nu sunt metode de a scoate afacerea din recesiune. De exemplu, Banca Chartered Standard si-a marit bugetul de marketing in anul 2009 spun urmatoarele: "Erorile pe care le-am facut in anul 1997 cand am renuntat sa mai angajam nu le vom mai repeta si acum. Din contra e timpul sa angajam oameni competenti si capabili" a spus managerul Elizabeth Armstrong in revista Marketing.<br /><br />In saptamanalul englez "Spectator" fostul ministru al muncii David Young reflecta la criza din Anglia din anul 1973. A reusit sa isi vanda compania pentru o avere, si se gandea ce sa faca cu participatiuniile pe care le detinea. In timp ce el se tot gandea, criza de ulei a lovit Anglia la sfarsitul anului 1973. Din noiembrie 1973 si pana in ianuarie 1975 indicele FT a coborat de la 2000 la 145 iar pretul de stoc a coborat de la 116 pana la un pret de 4 lire. De la a fi torential de bogat, el s-a trezit intr-o dimineata insolvabil, cu datorii, ipoteci, doi copii la cele mai scumpe scoli si fara servici.<br /><br />"Nu a trebuit sa imi fac griji si sa ma mai gandesc ce voi face cu viata mea. Pur si simplu am cautat de lucru ca sa castig niste bani. " Scie David Young. El a reusit sa castige din nou datorita venirii la putere a guvernului lui Margareth Tatcher si prin intrarii lui in guvern. Young are o carte care in curand va fi lansata cu titlul de: "Change your life in an hour".<br />Acesta va fi, cu siguranta, un titlu pentru multe vieti in viitor - voluntar sau involuntar.<br /></div></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-47275566601454812872009-01-09T09:42:00.006+01:002010-08-13T14:21:30.114+02:00Mentally positive<div style="text-align: justify;">We must have a positive mental attitude to make life pay off on our own terms. Nothing great has ever been achieved without positive mental attitude (PMA). It is the only thing over which we have complete control. I learn to close the door of my mind on all failures from my past.<br /><br />You have also the duty to find out what you want most in life, and go after it.<br /><br />Study Ralph Waldo Emerson's "<a href="http://www.motherearthnews.com/Nature-Community/1981-11-01/Emersons-Essay-On-Compensation.aspx">Essay on Compensation</a>" once a week until you understand and asimilated it. This powerful work will convince you of the benefits you will derive from PMA.<br /></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-20266412707844849322008-12-20T16:45:00.003+01:002010-01-25T16:56:44.180+01:00I heart u!<div>10 things I will always love about you...</div><br /><div><br />1) Your radiant smile which lights up your face and shines through your beautiful eyes.</div><br /><div><br />2) Your most beautiful eyes, which are as deep as the ocean and so very expressive of your every feeling.</div><br /><div><br />3) The way you always read my mind and appeared when I needed you.</div><br /><div><br />4) The way you cared about me and my life.</div><br /><div><br />5) Your sincere interest in who I am.</div><br /><div><br />6) Your love for honesty and morals.</div><br /><div><br />7) The way you shared your stories and feelings with me.</div><br /><div><br />8) The way you made me feel when I was with you.</div><br /><div><br />9) Your thoughtfulness.</div><br /><div><br />10) Your beautiful mind.</div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-31203115913007913952008-12-17T16:50:00.005+01:002010-08-13T13:35:14.788+02:00hello Poland, nice to meet you<div align="justify">After a long semester in Denmark, me and Izabela decided to spend the Christmas together with her family in Poland :) It's been 3 days since we arrived in the North part of Poland, Pomerania region, in the city of Gdynia, near Gdansk on the Baltic Sea Coast. We have landed in Poland on the "Lech Valensa" airport in Gdansk where Izabela's father and mother were waiting for us. I have met them before, when they were visiting Denmark in august so they were quite happy to see us together again :) We drove directly home where Marta (.young sis) and Michal (marta's b/f) were waiting for us with a delicious pizza with garlic sous - Made by Marta, made in Poland :)) Our first dinner was awesome and me and Izabela felt warmly welcomed. After dinner we had to unpack and drink a delicious polish wine made by "Tadek" - Izabela's grandfather :D While we were unpacking, Karolina (.wise sis) payed us a visit and said hello and welcome to Poland. </div><div align="justify">I call Karolina wise sis because she really is, an independent, married, successful and beautiful woman. </div><div align="justify"> </div><div align="justify">The next day, me and Izabela woke up pretty late and ate delicious breakfast. In the morning I found how nicely decorated is Izabela's house, which is located in a very select district called Dumbrova - on a hill (160m high from the sea level) surrounded by woods. Imagine waking up in the morning and looking on the window and not being able to recognize the surroundings ??? Is it a dream or is it real?? It was real I found out when Misu' (Family's dog) scratched the door of my room and entered inside to tell me "Good morning".</div><div align="justify">Misu is a very clever dog, he noticed that I woke up even if the door was closed, amazing, and jumping on my bed and said good morning was definitely unexpected... but very warmly of him. During our first day in Gdynia we have been to a walk around the district where even more neighbors have started to decorate their houses in different colors and different models. Some decorate their doors, some decorate their threes in the garden and some their windows. I guess the strategy is "decorate everything you can" so people can admire and notice your beautiful house. Well, there are only nice houses in this beautiful district. After I saw the district we returned home where Izabela's father, Eugenius light the fire in the chemny. We sat in front of the chemny and drank Tadek's wine (again).</div><div align="justify">When Marta and Michal came back home they joined us and shared with us Michal's wine :))) very sweet though. After a while Karolina came with her dog, Roxia, a golden retriwer 6 months old, very happy dog because it couldn't sit a second. Roxia either was preparing for "rally" or was happy to be surrounded by so many people !!! Our evening ended after we make sure that Lech Poznan won their last game in the Uefa Cup. Zajebiśce!</div><div align="justify"> </div><div align="justify">During our second day we were visiting Karolina at work. She works as an financial consultant for Citibank Poland. Before and after this short visit me and Izabela have been shopping a little, but just a little and I have noticed that in polish malls the man stores are on the ground floor while the women stores are on the first floor, which is different than Denmark, I guess Arad too! Prices in Poland are cheaper than in Dk and almost like in Romania. We have also seen the city's main boulevard and the harbor. In Gdynia, at the moment, is the tallest building in Poland - Sea tower - which has 38 floors. </div><div align="justify"> </div><div align="justify">Our third day was spent by finishing our school projects and sending them to our teachers. Deadline was one day after. We have been shopping in Gdansk during the evening and have finally visited the producer of great wines - Tadek (Izabela's grandfather). Izabela's parents drove us to Gdansk and on our way back, on the high way, 5 cars crushed in creating a carambol and everybody had to stop. We spent about 30-45 minutes on the high way until we could drive again and we all considered ourselves lucky of not being involved in that horrible car accident. Nobody was dead just 5 cars collided and blocked the entire traffic on the returning way from Gdansk to Gdynia. </div><div align="justify"> </div><div align="justify">Today we were around the city looking for few presents for friends that will visit us tonight . W e will also visit another friend tonight because she just moved in a new apartment together with her boyfriend. Tomorrow I will go to the hairdresser and will spent the evening with few other of friends that will come by. Weather is cold here and is a deep fog for the moment making impossible for me to take photos. At the first glance people seem friendly and hospitable which makes me feel more like home. I feel that this Christmas will be unique as days brings us closer. Polish carols are the best although I do not understand completely. Very nice to celebrate this time with Izabela, especially weekends, where we compliment each other and spread love all over :) Zimowe smaki! </div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-4921963388831137122008-12-12T03:37:00.003+01:002008-12-12T05:16:08.735+01:00Craciunul<p style="text-align: justify; font-family: georgia;">Pentru câți dintre noi Crăciunul nu este cea mai frumoasă sărbătoare din timpul anului ? Câți dintre noi nu simțim atunci când vedem zăpadă, sau când știm că vine Moș Nicolae (că doar așa ne ziceau părinții când eram mici) că vine Crăciunul. Cu brad, globuri, cadouri, sărbătoare, vacanță și poate, de ce nu, și revelionul. O prietenă de-a mea mi-a luat-o cu câteva zile înainte și a scris deja despre Crăciun, în viziunea <a href="http://haihui.blog.com/4348752/" target="_blank">ei</a>. A cam cuprins totul acolo. Crăciunul este perioada când pur și simplu simți că trebuie să fii altfel. Mult timp n-am înțeles asta. Mereu îmi spuneam, <em>trebuie să fiu mai bun</em>, pentru că venea Crăciunul. Dar parcă niciodată nu erau senzația sau sentimentul despre care auzisem. De câțiva ani însă, vine fără să îmi propun. Când simt că se apropie, iar asta vine de obicei pe la începutul lunii decembrie, în interiorul meu apare bunăstarea. Nu pot să mai fiu supărat, încerc să mă comport la fel de frumos cu toată lumea și mai presus de toate, să mai trec și pe la Biserică.</p><div style="text-align: justify; font-family: georgia;"> </div><p style="text-align: justify; font-family: georgia;">Toți spun despre Crăciun cam ce am spus eu până acum. Puțini își amintesc însă în ce constă în esență această sărbătoare minunată. Constă în a fi alături de familie. Nu știu voi, dar eu unul niciodată nu mi-am petrecut Crăciunul departe de mamă, soră, bunică, unchi etc. Mă simt mult mai bine alături de ei. Măcar 5 zile pe an (că punem aici și sărbătorile pascale) și tot e mai bine decât nimic. Sunt unicele 2 sărbători când stau cu ai mei, și nu îmi pare nimic în neregulă cu asta. Fericirea din dimineața de Crăciun (trecând peste cadouri), când te trezești și toată lumea e acasă, e zăpadă afară, frig, simți atmosfera de sărbătoare, nu se poate compara cu nimic. Am auzit spunându-se că Revelionul este o sărbătoare mult mai plăcută decât Crăciunul. În primul rând, eu nu consider Revelionul a fi o sărbătoare, ci o simplă petrecere. În afară de artificiile din centru, nimic diferit față de o simplă petrecere. În al doilea rând, mulți au părerea asta pentru că se strâng în gașcă, beau și ascultă manele. Să bei, în zilele noastre, tânăr fiind, e o dovadă. E o dovadă de cât de "tare" ești. De cât reziști. Trebuie să bei, altfel nu ești cool. Să fii manelist e și mai cool. De asta este Revelionul mai bun în viziunea lor. Crăciunul nu are nicio legătura cu băutul excesiv, în gașcă. Sărbătoarea de Crăciun este ceva sfânt. Nu sunt cea mai religioasă persoană din lume, și totuși, simt cum în preajma finalului de an mă cuprinde un dor de a fi diferit. Fiecare înțelege ce vrea din asta. Eu mereu înțeleg același lucru. Și anume că nu simt nevoia să fac nimic ieșit din comun. Simt nevoia să mă duc la rude, simt nevoia să spun Crăciun fericit!, să zâmbesc și să mă simt bine. </p><p style="text-align: justify; font-family: georgia;">Spre deosebire de anii trecuţi, în acest an voi petrece Crăciunul în Polonia, dar tot alături de cineva drag. Voi fi în a doua mea casa şi nu la un hotel. Voi trăi un altfel de Crăciun alături de Izabela şi familia ei :) Voi încerca să vă ţin la curent cu tot ceea ce experimentez acolo şi tradiţiile Crăciunului polonez. Sper ca şi voi să aveţi un Crăciun minunat. Sfatul meu este să vă bucuraţi de Crăciun în adevăratul sens al cuvântului. Biliard în oraş puteţi juca şi pe 3 ianuarie şi berea din frigidere nu se strică în cluburi până după anul nou. Staţi cu familia, nici nu vă închipuiţi cât de greu este fără ei. Sărbători fericite.<br /></p><p style="text-align: justify;"><br /></p>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-9199547530916013487.post-72809905809895739352008-11-14T16:50:00.002+01:002008-12-12T04:56:12.450+01:00Amintiri despre viitor<div></div><div style="text-align: justify;">N-am trait in timpul marii recesiuni 1929 - 1933 dar imi propun totusi sa recompun din presa interbelica tabloul perioadei de acum opt decenii pentru a intelege ceva dintr-un trecut care pare sa nu mai treaca. Demersul meu se vrea un inventar al lucrurilor de evitat pe timp de criza.<br /><br /><span class="TEXT_article"><strong>1929: „octombrie negru“</strong><br /><br />Şi în Marea Recesiune a secolului trecut lucrurile stăteau la fel ca acum: autorităţile abordau patetic şi neprofesionist criza. Cu câteva luni înainte, economia „duduia“, iar cu câteva luni după eram în colaps, băncile făceau apeluri disperate întru sprijinirea fragilului leu, profesorii stăteau din grevă în grevă, iar mai periculos părea „iredentismul maghiar“. Sinucigaşii perioadei, „jenaţi financiar“, se duceau pe lumea cealaltă lăsând în urmă datorii şi implorând iertarea băncilor creditoare.<br /><br />În 1929, la finele unui deceniu de aur care estompase memoria macabră a Primului Război Mondial, criza a lovit din plin „România dodoloaţă“. Bursele s-au prăbuşit, marile companii au început să se clatine din temelii, iar „şomajul“ a devenit, dintr-un simplu cuvânt, o realitate cotidiană alarmantă. Niciodată n-a părut mai evidentă prăvălirea citadelei capitaliste decât în lunile şi în anii care au urmat acelui „octombrie negru“ din 1929.<br /><br />Au trecut aproape opt decenii de atunci, România bate la porţile unei noi crize economice de proporţii, iar comedia şi tragedia încă alcătuiesc aluatul din care ţara îşi prepară soluţiile anticriză.<br /><br /></span><span class="TEXT_article"><strong>Criza, mereu prea departe</strong><br /><br />Wall Streetul se prăbuşeşte prima dată pe 24 octombrie 1929. La Bucureşti, veştile ajung însă mai greu. Era internetului nu transformase încă miile de kilometri în secunde-distanţă. Trei zile mai târziu, cel mai mare ziar românesc al epocii, „Universul“, dedică, în fine, o „casetă“ evenimentului: „La Bursa de efecte din New-York s-au făcut tranzacţiuni asupra unui număr de circa 14 milioane acţiuni. Şedinţa a decurs extraordinar de furtunos şi în parte într-o atmosferă de panică, înregistrându-se scăderi colosale la cursurile celor mai multe hârtii“.<br /><br />Nici „Dimineaţa“, ziarul stângii politice, nu se grăbeşte foarte tare. Abia pe 1 noiembrie titrează pe prima pagină: „Crahul catastrofal de la Bursa din New-York“, descriind pe larg haosul de pe piaţa bursieră americană.<br /><br />Când vine vorba de România, optimismul e în floare. Criza e mereu „a lor“, a celorlalţi, mereu în altă parte: „În general, bilanţul Băncii Naţionale arată că situaţia economică a început să se îndrepte în mod foarte temeinic şi îndreptăţeşte speranţa ca, pe măsură ce se va valorifica noua recoltă, îmbunătăţirea să se accentueze“.<br /><br />Mai mult, pe 7 noiembrie, se desfăşoară, la Bucureşti, Adunarea generală extraordinară a Uniunii Industriaşilor. Despre criză şi posibilele sale efecte? Nicio vorbă. România îşi trăia încă iluziile departe de un tăvălug financiar ce avea să „muşte“, cu forţă şi pe neaşteptate, câteva luni mai târziu.</span><br /><br /><span class="TEXT_article"><strong>„Băncile sunt Dumnezeu“</strong><br /><br />Starea de „dulce visare“ caracteriza şi vârfurile eşalonului politic românesc. Pe 10 noiembrie 1929, Ion Mihalache, la acea vreme ministru al agriculturii, publica în „Universul“ o „Scrisoare către plugari“, în care sfătuia agricultorul român să se arunce în braţele băncilor: „Agricultura nu se mai face azi numai cu «oasele». Trebuie să ne grăbim şi noi ca să nu ne dea cumpăna lumii peste cap. «Credit, organizare şi educaţie» sunt «Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh» al agriculturii române“. Un altfel de a spune că „Băncile sunt Dumnezeu“.<br /><br />Prognozata modernizare a agriculturii dădea şi tonul reclamelor din paginile ziarelor româneşti. Iată, de pildă, un promo din „Universul“: „Calul este un animal răbdător şi iubit de toţi. El nu mai este însă la înălţimea cerinţelor moderne. Vechile prejudecăţi nu trebuie să continue. De ce nu v-aţi adresa Agentului Ford celui mai apropiat, cerându-i să vă dovedească foloasele şi economia pe cari le veţi putea realiza în comerţul Dvs. cu ajutorul unei camionete noi Ford. Acum este timpul pentru cercetarea acestei probleme, deoarece iarna vine cu paşi mari şi iarna în România este nu numai aspră, dar şi piedica cea mai de seamă în calea transporturilor cu cai“. Recesiunea venea însă cu paşi de gigant. </span><br /><br /><span class="TEXT_article"><strong>Oltenii şi dolarii falşi</strong><br /><br />Efectele crizei şi începutul recesiunii teribile care avea să afecteze România până la mijlocul anilor ’30 începeau să producă primii „descurcăreţi“. România profundă a avut în permanenţă anticorpii necesari pentru a dezlega iţele situaţiilor complicate: „De câtva timp s-a constatat că circulă în ţară noi bancnote false de 1.000 lei din seria celor falsificate în comuna Băileşti (Dolj). Bancnota se poate cunoaşte după hârtie, care este inferioară şi fără lustru. Culoarea bancnotei este închisă, iar filigramele nu sunt reuşite“.<br /><br />Comedia nu se opreşte însă aici, căci în România începuseră să circule şi dolari falşi: „Tezaurul din Washington a înştiinţat poliţia Capitalei că s-au falsificat bancnote de 10 şi 20 dolari ai Băncii «Federal Reserve» din Missouri, seria 1928. Portretul lui Jackson, secretarul tezaurului, este imperfect“.<br /><br /></span><span class="TEXT_article"><strong><span class="TEXT_article_intertitlu">Şi dezbrăcaţi, şi cu banii luaţi</span></strong><br /><br />La sfârşitul lui iulie 1930, „Universul“ demarează o serie de reportaje sub titlul „Prin regiunile de munte ale Bucovinei“. Foametea, şomajul şi falimentul sunt imaginile cel mai des invocate. „Lipitorile satelor?“ Băncile, care iau dobânzi de 35%, şi cămătarii, majoritatea evrei, care cer 50-60%. Reporterul notează însă că sentimentul antisemit nu este răspândit. Şi, totuşi, câteva luni mai târziu, acelaşi „Universul“ titra pe prima pagină - „Provocatori de anarhie“, continuând: „Ţăranii evrei sunt împroprietăriţi, în vreme ce românii sunt dezbrăcaţi de cămătari. Ce să mai zicem de cazul de la Suceava descris de eminentul nostru confrate, d. C. Bacalbaşa? Acolo, primarul a închiriat oborul comunei unei asociaţii de 5 evrei, care luau câte 5 lei ţăranilor, ori de câte ori aceştia coborau din căruţe ceva, o scândură, un sac, orice. Când ţăranul n-avea cu ce să plătească îl dezbrăcau“.<br /><br /></span><span class="TEXT_article"><strong><span class="TEXT_article_intertitlu">„Să mai salvăm ce se mai poate salva“</span></strong><br /><br />Criza economică din perioada interbelică a fost una de supraproducţie, fiind agravată de scăderea puternică a puterii de cumpărare a populaţiei. La nivel mondial, a explodat la jumătatea anului 1929, afectând producţia de fontă, cupru, oţel, huilă, sare, cantităţi uriaşe de produse rămânând nevândute, în depozite. În România, imaginea-simbol a epocii este cea a ţăranului vărsând laptele pe câmp sau dând foc grânelor. <strong><br /><br />Cămătari evrei</strong><br /><br />Cifre seci spun totul despre dimensiunea dezastrului. O anchetă întreprinsă de Ministerul de Justiţie în 1932 indica faptul că aproape 2,5 milioane de agricultori aveau de rambursat datorii, contractate până în 1931, în valoare de 52 de miliarde de lei. Datoria cuprindea doar creanţele la bănci, nu şi datoriile de la individ la individ, estimate la aproape 20 de miliarde. Reversul medaliei indica o realitate alarmantă: nu era sat sau comună care să nu aibă unul sau mai mulţi cămătari, români sau străini, mai ales evrei.<br /><br />La începutul anilor ’30, preţul chintalului de grâu scăzuse sub nivelul cheltuielilor făcute pentru a-l recolta. Marii proprietari, care făcuseră eforturi financiare considerabile pentru automatizarea procesului agricol, s-au găsit în situaţia de insolvabilitate. Modelul american eşuase lamentabil în România interbelică.<br /><br />Reacţia guvernului a fost, pe toată durata recesiunii, aproape catastrofală. Preţurile mărfurilor de producţie autohtonă s-au menţinut la nivelul anilor care au precedat criza, dovedindu-se exagerate în raport cu puterea de cumpărare a populaţiei. Mărfurile agricole, neprotejate de nicio măsură vamală, au fost lăsate la discreţia concurenţei internaţionale, ceea ce a contribuit la scăderea preţurilor respective cu 60-70% faţă de perioada 1928-1929. <strong><br /><br />Falimente bancare răsunătoare</strong><br /><br />În plus, o adevărată hemoragie financiară a afectat România la începutul anilor ’30. Firmele cu capital străin s-au retras de pe piaţa românească, încercând să limiteze pierderile şi să mai salveze o brumă de profit. Conform estimărilor neoficiale, între octombrie 1929 şi iulie 1931 au „ieşit“ din România peste 17 miliarde de lei.<br /><br />Inevitabil, sistemul bancar a intrat în colaps. Printre cele mai răsunătoare falimente sunt, în epocă, Banca Ţării Româneşti şi Banca Bercovici, ambele din Bucureşti. Criza bancară, anunţată încă din 1930, dă naştere la o adevărată panică printre deponenţi. „Să mai salvăm ce se mai poate salva“, devine sintagma-simbol a epocii. Oamenii încep să-şi retragă masiv banii depuşi. </span><br /><span class="TEXT_article"> <em><br /></em></span><span class="TEXT_article"><strong><span class="TEXT_article_intertitlu">„Cer iertare băncei creditoare...“</span></strong><br /><br />Cronica sinuciderilor la români pe vreme de criză rămâne în acelaşi registru specific naţional: tragicomedia. Pe 3 februarie 1930, „Universul“ scria: „Marele comerciant angrosist din Capitală, Jean Eschenasy, s-a sinucis. În strada Gabroveni 4, el avea un mare magazin de manufactură. În ultimul timp ajunsese într-o mare jenă financiară, din care cauză se neurastenizase. Ieri-dimineaţă a plecat foarte abătut de acasă şi a spus fiului său că nu va veni la masă. La prăvălie a stat până la ora 1, când a plecat odată cu întreg personalul. Eschenasy avea însă o altă cheie şi după câtva timp s-a înapoiat în prăvălie şi s-a spânzurat. În buzunarul hainei sinucigaşului s-a găsit o scrisoare cu următorul conţinut: «Mă simt incapabil să mai rezist. Văd ruina mea şi a familiei mele. Cer iertare familiei, băncei creditoare şi celorlalţi creditori ai mei»“.<br /><br />Pe 28 februarie ’30, altă tragedie subliniată în „Universul“: „Altă victimă a crizei financiare, marele comerciant Pandele Brătulescu şi-a pus capăt zilelor. (...) Afaceristul era descoperit cu 25 de milioane. În ultimul timp era foarte abătut şi din cauză că i s-a aplicat o amendă de 200 mii lei, în conformitate cu legea“.<br /><br /><strong>Năsturel şi Conservatorul</strong><br /><br />Pe 2 martie 1930, alt necaz: „Ieri, s-a sinucis pe o alee din faţa Ştrandului de la şosea inginerul Dumitru Năsturel, de 46 de ani, trăgându-şi două gloanţe de revolver în tâmpla dreaptă. Asupra cadavrului s-au găsit două scrisori, una adresată fratelui şi sorei sale, iar a doua soţiei sale. Dela frate şi soră îşi ia rămas bun, arătând ca motiv al sinuciderii jena financiară. Scrisoarea adresată soţiei este mai detaliată. O roagă să-l ierte pentru gestul ce-l face şi o povăţuieşte să nu se descurajeze şi să continue a urma Conservatorul“. <strong><br /><br />Scuze faţă de societatea de înmormântări</strong><br /><br />Pe 4 martie: „D.H.L. Grossman, mare petrolist ploieştean, a încercat să se sinucidă astăseară, bând 500 gr. spirt în care dizolvase câteva pastile. Cauza acestei încercări disperate este situaţia financiară critică în care se găsea, provocată de ultimele scăderi de preţuri ale ţiţeiului. Dealtfel, era şi bolnav“.<br /><br />Pe 18 iulie 1933, absurdul perioadei atinge nivelul maxim: „Răpus de mizerie şi urmărit de creditori, un bătrân comerciant din Ploeşti şi-a pus capăt zilelor. Anghel Goldstein a lăsat în urma sa trei scrisori. Una, adresată primului procurer, în care îşi explică fapta, rugând să nu i se facă autopsia. A doua, adresată societăţii Sacre de înmormântări, în care îşi cere scuze pentru deranjul ce îl produce, rugându-i să-l înmormânteze la un loc mai bun. A treia, adresată proprietăresei, nu a fost încă deschisă, destinatara nefiind în localitate. Anghel Goldstein venise în Ploieşti din Focşani la câţiva ani după război şi a deschis un mare magazin în plin centrul oraşului. Din cauza crizei care bântuie cu atâta furie, Goldstein a căzut în faliment. El nu s-a dat uşor învins, ci timp de aproape trei ani a luptat cu necazurile, încercând să se refacă. A fost însă imposibil. În ultimul timp, nefericitul bătrân a intrat ca vânzător la un magazin de manufactură, unde era mulţumit că-şi putea câştiga existenţa. Un creditor din Bucureşti însă, auzind că are o leafă, i-a făcut poprire pe ea, iar patronii magazinului la care funcţiona, ferindu-se de neplăceri, l-au concediat din serviciu. Ajuns pe drumuri, a pierdut orice speranţă şi a recurs la funestul gest al sinuciderii“. </span><br /><br /><span class="TEXT_article"><strong><span class="TEXT_article_intertitlu">„Statul se desinteresează complect de profesori“</span></strong><br /><br />Cu sau fără cele aproape opt decenii care s-au aşezat peste cea mai mare recesiune economică a secolului trecut, România pare să trăiască, mereu, în interiorul aceloraşi coordonate. Şi la sfârşitul lui 1929, ţara se confrunta cu problemele ce fac astăzi actualitatea: „Profesorii secundari îşi încep cariera cu 7.000 lei pe lună, adică cu atât cât costă numai chiria lunară a unei locuinţe modeste, iar pentru tot restul de cheltuieli ale unei vieţi de familie, statul se desinteresează complect, părăsindu-i absolut la voia întâmplării. Starea învăţământului nostru nu este decât efectul acestei crime politice împotriva profesorimii“. Şi, fiindcă aşa nu se mai putea, dascălii pregăteau o grevă de proporţii. <strong><br /><br />„Iredentiştii maghiari“</strong><br /><br />O altă piesă de mare audienţă astăzi făcea săli pline şi atunci - „Ungurii şi noi“. Mai conta că România se afla pe marginea unei recesiuni de care nimeni nu se arăta interesat? Ţara îşi ducea războaiele cu „duşmanii“:<br /><br />„La serbările naţionale organizate de iredentiştii maghiari au luat parte, în calitate de delegaţi ai partidului maghiar din România, domnii Iosef Nemes şi Sandor Fischer. În Bucureştii a toate răbdător, ca şi în toate oraşele din Ardeal, propaganda maghiară a reuşit să introducă filme iredentiste. Şi guvernul tolerează propaganda criminală în ţara noastră şi se crede obligat să dea sute de milioane foştilor funcţionari maghiari care au refuzat să depună jurământu. Dulce ţară...“.<br /><br />1930 a venit însă cu veşti proaste pentru toată lumea. În ciuda optimismului naiv care contaminase discursul public în preajma crahului bursier, deceniul al patrulea n-avea niciun gând să menajeze destinele românilor.<br /><br />„Universul“ descrie magistral starea naţiunii: „Greutatea de a trăi se simte din nefericire tot mai apăsat în ţara aceasta bogată şi cu procentul celei mai puţin dense populaţii în raport cu suprafaţa. Greutatea de a trăi se simte în rândurile claselor nevoiaşe - printre muncitorii din industrie, printre ţăranii lipsiţi de pământ, printre proletariatul intelectual. Vin la Bucureşti din toate colţurile ţării. Vin lucrători şomeri şi vin absolvenţi de şcoli superioare, licenţiati, doctori şi diplomaţi ai diferitelor academii de studii din străinătate, agăţaţi toţi de speranţa că vor cuceri aici un post cât de modest sau că vor găsi orice alt rost provizoriu până la un viitor «mai bine». Dar cum vin aşa se întorc. Ba, de cele mai multe ori nici nu mai au cu ce să se’ntoarcă“. <strong><br /><br />Sacul, mai scump decât conţinutul</strong><br /><br />Urbanitatea precară a României interbelice era însă doar o parte a problemei. Pătura rurală însuma încă procentul cel mai însemnat de populaţie. În consecinţă, cel mai afectat de recesiune. „Le dăm foc!“, ameninţau peste tot ţăranii, puşi în faţa preţurilor derizorii la care se comercializau produsele agricole. „Tragedia producţiei noastre şi-a atins punctul culminant. Costul unui sac gol e mai mare decât produsul cu care se umple. Pentru un bilet de cinematograf unde poţi admira pentru o oră pelicula «Amanta abandonată» trebuie să duci la casă un sac cu 60 de kg de orz sau o cisternă de ţiţei“, scria „Universul“. Concluzia, la mijlocul lui 1930, nu putea fi decât una: „Trecem prin împrejurări cum n-au mai fost. A ajuns cuţitul la os“. </span><br /><br /><span class="TEXT_article"><strong><span class="TEXT_article_intertitlu">„Trecutul sbuciumat al poporului“</span></strong><br /><br />Ca de obicei, istoria e chemată să justifice „de ce ni se întâmplă“. Pe 3 „decemvrie“ 1929, ţărănistul Mihai Şerban a ţinut un antologic „discurs cu ocaziunea desbaterii adresei de răspuns la mesajul de deschidere a sesiunii corpurilor legiuitoare“. „Poporului românesc, aşezat la porţile răsăritene ale Europei, i-a revenit partea cea mai ingrată din diviziunea de roluri şi de muncă, în evoluţia istorică a neamurilor. Chiar atunci când valurile de năpastă ale migraţiunii popoarelor n’au putut fi pe deaîntregul oprite de piepturile strămoşilor noştri, totuş ele au trecut mult slăbite spre apus, unde adesea s’au aşezat dela sine. Aceste lupte au cerut sacrificiul unei părţi a fiinţei noastre etnice“. Ţărănistul descrie corect starea economiei româneşti care s-a grăbit „să facă o Cameră de comerţ înainte de a avea una a Agriculturii“: „Fiind vorba de un Stat agrar, trebuie să subordonăm problema agricolă cauzei agricultorului. Căci dacă vom mai continua cu concepţia depână acum, acestuia nu-i mai rămâne drept parte decât resemnarea în mizerie sau emigrarea, sau revolta“. Concluzia nu poate fi decât una, în cheie mistică: cu ajutorul bunului Dumnezeu, trecem noi şi de asta, pentru că: „Merită acest popor, prin originea şi trecutul său sbuciumat, prin calităţile rasei şi bogăţia zestrei sale, o soartă mai bună în concertul civilizaţiei contemporane“. </span><br /></div>Marcushttp://www.blogger.com/profile/05775283943324513601noreply@blogger.com