Petrecere de sfarsit de an

11:02 PM / Posted by Marcus / comments (3)

Bilant anual... nu cred ca am chef sa-l continui... nu o sa declar nimic la finante anul acesta. Nici sentimente, nici dorinte... O sa astept doar anul urmator. Pana atunci trebuie sa ne pregatim de revelion. In terorie toata lumea face planuri pentru seara asta, insa in practica sunt foarte putini cei care stiu cu adevarat ce vor sa faca sau care chiar fac ceea ce au chef in ultima seara din an.

Oricum peste tot vor pluti parfumuri, adieri de oja si miros de haine noi... Pantofii lustruiti si nerabdarea specifica stau deja aliniati langa usa. Oamenii cauta sa nu fie singuri in astfel de momente si se inconjoara de prieteni si familie...

Aaaaaa... si mai e vascul... Piesa importanta pentru acest "eveniment". Nimeni nu uita sa cumpere o crenguta din prea-frumoasa planta parazita... Parazitii ridicati la rang de... plante importante...

E buna si chestia asta cu petrecere de sfarsit de an... in fond si la urma urmei e o noapte ca oricare alta doar ca asa oamenii au o scuza sa se aranjeze si sa se distreze. Mai primesc si zile libere de la lucru. Ce pot cere mai mult?...

An nou fericit si multe vise indeplinite pana la urmatoarea noapte de revelion...

Labels:

2007 (1)

12:30 AM / Posted by Marcus / comments (0)

o seara tihnita, imi era dor de mine si de liniste. in casa e cald, e curat, e ordine, miroase a brad, cat de cat, si a scortisoara.

au fost necesare vreo trei zile (libere) ca sa intru cat de cat in mood si inca una, aia de ieri, numa' sa treaca, sa ma stiu scapat si de asta(Lugoj mission). Am ajuns sa bifez crucile rosii din calendar ca pe task-urile de la job... of!

2007. nush cand a trecut, si's sigur ca multi dintre voi simt acelasi lucru. am senzatia asta de vreo cativa ani incoace, poate mai pregnant de cand sunt in Dk si mai putin in Ro, pen'ca e si jobul in care am stat cel mai mult pana acum, a apucat sa se'aseze si, cumva, sa devina un fel de'a doua natura. azi, despre anul profesional.

bifez, deci, reusite profesionale, kestii de care's incantat ca am avut sansa de a le face si, poate cel mai important, ca am avut sansa de a le face cam cum am vrut eu (e mare lucru!) si ca, in felul asta, au iesit, si au iesit bine! noua brosura AL-vac in 8 limbi straine, site-ul firmei cu domeniu .ro, si adresele de mail in primul rand. apoi, fireste, expozitiile din Danemarca la care am participat (una de industrie si FOOD PHARMA TECH)- unde am vazut lucruri exceptionale. si am putut organiza 2 in romania, una la timisoara si una la brasov. si primul meu interviu. si Europeade. si cred ca mai sunt si altele, dar nu mi le amintesc acum pe toate.

din culise as zice ca mi'am scris demisia de doua ori. prin vara am si printat'o da' a venit un sms. in toamna numa' i'am facut upgrade la data, insa n'am mai printat'o ca a sunat telefonul. si a mai fost o chestie, cand am vrut sa-mi bag picioarele intr-un proiect, pen'ca par tolerant si chiar sunt, da' am si io limitele mele, si ma seaca unele kestii la unii oameni, da' a venit un sms atata de neasteptat si de dezarmant incat am zambit, am strans din dinti si am mers inainte. si, ma rog, bine am facut!

ce vreau la anu' din punctul asta de vedere? as vrea sa nu le mai fac pe toate pe ultima suta de metri, sa lucrez profesionist si sa invat cat pot mai mult din meseria care imi place, sa ne iasa proiectele legate de Romania si sa stabilesc contacte cu clienti de peste tot in lume.

si, pe alocuri, as mai vrea... dar asta tine deja de capitolul urmator: oameni

Labels: ,

ha ha ha

8:48 AM / Posted by Marcus / comments (0)

hi hi hi...

he he he...

mi-am adus aminte de cat de mult radeam inainte... de cat de nebuni eram cu totii inainte... de cate tampenii faceam... cum veneam la clasa din liceu in care nu am investit nici un leu... si veneam la zugravit in timpul verii impreuna cu dirigintele... aici invataseram 4 ani de zile... si radeam si plangeam, am cunoscut oameni excelenti si petreceam cea mai buna perioada a tineretii noastre... si radeam de multe alte chestii... la un momentdat radeam degeaba si de degete... si radeam ca radea Alin... si voi va uitati la noi si ne filmati si eu credeam ca faceti poze... si pe pereti pe hol scriau tot felul de mesaje de gen "I say no to drugs, but they don't want to listen" sau "Pain In Tha' Azz"... si tot felul de desene ciudate facute de Raita ... si Ana-Maria cu "mai fetelor"...

si eu eram fotbalist... si vesta scolii care era atat de superba si atat de moale... si pe care nu ma lasa Has sa o fur... si adidasii mei veseli...

Labels:

Mami, am aparut la gazeta

12:29 PM / Posted by Marcus / comments (0)


Ia, uite :)

Am participat ieri la interviu si azi a aparut in presa locala.

Si n-am uitat de prieteni: LA MULTI ANI, Marius Berar!

Link la interviu:

Labels: ,

cciiiii fassssiiii ?

4:26 PM / Posted by Marcus / comments (1)

12:13...in visul meu incepe sa bazaie ceva...si tot bazaie si incepe sa se zgaltane patul...imi dau seama de acolo din vis ca e telefonul...dar nu vreau sa raspund...nu vreau sa ma misc inspre telefon...nu vreau sa deschid ochii sa vad cine e si ce vrea...eram ferm convins ca suna cosmoteu...il apuc in mana...nu suna el...damn, e orange-ul...cine beeep ma trezeste din somn la ora asta(!!!)...urasc sa fiu trezit din somn...ufff...numar suspect...ezit in a raspunde...nah, de acum am dechis ochii, s-a spulberat si visul...sa raspund, zic eu...

-Alo!

-Da...zic eu cu o voce care se chinuia sa nu para proaspat trezita din somn

-Marcus?

-Da...

-De la "Observator" te sunam...(ce-o mai fi si asta imi spun...nu am mai aplicat la nici un job, ca am renuntat la idee...hmm, o fi o firma de sampling...hell, nu mai am cum sa lucrez cu ei... m-or fi sunat astia pentru sondaje...)... Te-am sunat sa te anunt ca suntem interesati sa te invitam la un interviu ...

-Asa...

-Sa ne spui cum e in Danemarca, cum e la faculta acolo, ....bla bla bla...si sa confirmi daca doresti sa stabilim o intalnire... bla bla bla...

se incheie discutia cu multumiri si urat de zi buna...si raman buimacit...

O viata de student normala... mai degraba serioasa, pentru ca nu am facut cine stie ce, nu sunt un student extraordinar sau geniu, cum cereau ei... ci mi-am facut datoria (si lasat gandurile sa curga) ... Au fost oameni care au crezut in mine si mi-au oferit o sansa de care eu am profitat si am muncit ca sa le demonstrez ca au avut dreptate si ca nu au facut o greseala alegandu-ma pe mine dintre atatia alti oameni...

tzaca paca...m-au luat cu lopata... CIIIIIIII FAŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞŞIIIIIIIIIIII?

Labels: ,

Noi, barbatii

2:26 PM / Posted by Marcus / comments (2)

Tot ce veti citi in continuare e scris de un barbat de 23 de ani. Nu stiu ce inseamna pentru voi sa fii barbat, dar pentru mine inseamna mai mult decat sa ai sexul masculin. Pentru mine, sa fii barbat inseamna sa ai intelepciune, curaj si capacitatea de a te intretine si de a intretine o familie. Fac aceste precizari pentru ca la 23 de ani eu abia incep sa devin un barbat.

Probabil, daca ati intreba un barbat de 40 de ani ce vorbesc barbatii atunci cand sunt singuri (adica intre ei) va va spune cu totul altceva. De un lucru sunt sigur insa: ca si la 23, ca si la 40, barbatii vor vorbi despre femei!

Oricat vi se pare de ciudat, barbatii, cand sunt singuri, vorbesc despre aceleasi lucruri ca si femeile. Ponderea subiectelor de discutie este insa alta! Un subiect foarte amplu dezbatut este cel al ... femeilor. Ce? De parca voi nu vorbiti despre barbati! O deosebire esentiala intre noi si voi este ca pe noi nu ne intereseaza disponibilitatea financiara, masina, apartamentul femeii, ci mai degraba forma fizica.

Stiu ca veti sari in aer si veti spune ca suntem niste superficiali, dar in principiu asta suntem! Sunt amplu dezbatute subiecte ca: forma sanilor, a feselor, comportamentul in pat, daca mai are si alte prietene, cum arata ele si, in mare, tot ce tine de activitatea noastra favorita: sexul. Nu mi-e rusine sa spun asta si vreau sa dau niste explicatii: intr-o prima faza, nu ne intereseaza comportamentul ei sau inteligenta ei, sau capacitatea ei de a se descurca in viata, pentru simplul motiv ca, pentru noi, femeile sunt niste enigme ce trebuie descifrate si, din pacate, fiecare are un alt cod, un alt cifru. Abia dupa ce stii exact despre ce e vorba, poti dezbate si aceste subiecte.

Noi, barbatii, spre deosebire de femei, avem un dialog mai pragmatic, folosim mai putine cuvinte pentru a ne exprima si, in general, nu ne place sa vorbim intruna doar de dragul de a vorbi. Suntem mai zgarciti cu cuvintele pentru ca vrem sa transmitem un mesaj clar, simplu si care sa nu poata fi interpretat. Asta cand vorbim cu alti barbati. Cand vine vorba de femei (pentru ca ele sunt o enigma), ori vorbim chestii fara sens, ori tacem.

Dupa cum bine stim, o activitate preferata a femeilor e barfa. Ei bine, si barbatii barfesc cand sunt singuri, dar pentru noi e un alt fel de a te informa despre ce a mai facut, cine si cum a facut ce a facut. Din nou, nu intram in detalii inutile, informatia circula clar si concis. Noua ne place sa fim informati. De aceea, ne punem in tema mai degraba decat sa barfim. De fapt, barfim in adevaratul sens al cuvantului doar atunci cand vorbim despre femei, dar de aceasta data nu despre forma sanilor, a feselor, prietenele ei si comportamentul in pat, ci despre comportamentul, inteligenta si capacitatea ei de a se descurca in viata!

Atunci cand nu vorbim despre femei sau cand nu le barfim pe femei, vorbim despre tot felul de prostii, de la masini cu multi cai-putere, supape de cilindru si turatii pe minut, la vacante pe care am vrea sa le petrecem in locatii unde sa putem cunoaste femei... Vorbim despre politica, dar ne plictisim repede si o dam pe sprit. . .

Nu stiu daca ati observat sau nu, dar din toata aceasta insiruire lipsesc lucrurile serioase. Asta pentru ca in general, barbatii vorbesc despre lucruri serioase doar intre patru ochi.

Labels:

Cel mai frumos cadou

9:12 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Ne straduim sa fim normali. Sa ne comportam normal. Sa ne dorim cadouri normale ... Cautam in disperare sa ne incadram in aceste limite nescrise ale normalului pentru a fi ... considerati normali.

Inventam dorinte normale, cand de fapt ne dorim cu totul altceva. Tanjim dupa trecut, insa ne e frica sa recunoastem sau pur si simplu nu ne gandim la asta. Daca ne dorim ceva ce nu avem sau nu putem avea putem fi catalogati obsedati de acel ceva, si deci nu suntem normali. Ne este teama sa recunoastem cand pierdem ceva important . . . atat de important ca simtim ca ne-am pierdut o parte din noi ... Asta inseamna ca ne recunoastem invinsi de fata cu ceilalti. Asta e deja prea mult de "admis": se pare ca putem trai cu sufletul uscat insa nu vrem sa stie si ceilalti ... ce paradox!

De ce as vrea sa fiu normal? De ce daca asta presupune tristetea sufletului meu? Sa fiu sincer, ceea ce-mi doresc este imposibil de obtinut. Vreau ca unei persoane sa i se indeplineasca dorinta facuta la inceputul acestui an: "imi doresc sa fii fericita si sa ti se indeplineasca toate dorintele si eu sa fac parte din ele..." Ei si acum ce sa faca daca nu i se indeplineste dorinta? Nu pot face nimic. Pentru ca daca ei i se neaga indeplinirea dorintei ... toate dorintele mele dispar fara a cunoaste implinirea ...Tocmai pentru ca nu pot primi cel mai frumos cadou ... am inceput sa caut pentru ceilalti. Eu nu mai vreau nimic pentru mine. Eu sunt bine asa cum sunt. Sa vedem ce putem face pentru ceilalti. Pot sa le doresc si sa sper ca li se va indeplini macar cea mai "normala" dorinta a lor, pentru ca cea mai ascunsa si ravnita dintre ele... cine stie? ar insemna mult prea multa fericire...

Ca sa nu mai fiu un visator, o sa doresc tuturor sa li se indeplineasca cel mai real vis si le spun celor mai norocosi dintre noi, care ajung la fericire, sa savureze toate clipele ... si sper sa ii tina cat mai mult ... si in cinstea mea :)

Craciun Fericit !

Labels:

cioc cioc primiti cu colindul?

11:30 PM / Posted by Marcus / comments (0)

E minunat Craciunul, in toate tarile si in toate limbile… Mi-e dor de zapada, de o bataie cu bulgari in spatele unei cazemate construite cot la cot cu baietii, de ghetusul pe care il lustruiam cu manusile cele noi, spre disperarea babutelor din bloc…Mi-e dor sa merg cu colindul dar si sa primesc colindatori. Ce bine ca exista aceasta bucurie pe care o impartim cu totii! Ce bine ca avem motive sa fim mai blanzi si mai buni,ca vrem sa ajutam si sa daruim…
Stau acum langa brad si anticipez bucuria copiilor dimineata cand sar din pat si merg sa vada daca a venit si la ei Mosul. Sper ca la mine va veni,doar am fost cuminte…
Da,e totul perfect!
A venit Craciunul!
Sa fiti sanatosi,fericiti si cu inima deschisa…si SA CREDETI!
CRACIUN FERICIT!!!

Labels: , , ,

iarna nu-i ca vara...

11:20 PM / Posted by Marcus / comments (3)

subiectul e simplu: oameni care ii vezi doar vara...si ii stii in haine de vara...cu picioarele in nisip...cu miros de mare...cu pielea arsa de soare...oameni care iti aduc aminte de vara si de mare...sa te intalnesti cu oamenii astia cand e frig e de-a dreptul ciudat...in drum spre locul de intalnire incercam sa mi-i imaginez imbracati in haine groase...si radeam singurrr...e ciudat sa ii imbratisezi cu atatea randuri de haine peste randurile lor de vara...e ciudat sa le vezi bocancii in picioare in locul sandalelor sau slapilor...e ciudat sa ii vezi cu bluze groase in loc de tricouri...era ciudat sa port esarfa la gat...era ciudat sa ii tin de maini cu manusi si sa imi inghete nasul langa ei...a fost ciudat sa bem vin fiert in fire in loc de berea rece din white...ciudat, dar la fel de frumos...mi-era dor de voi...mi-era dor de marea din voi...mi-era dor sa regasesc prin voi in mine marea...

Labels:

imposibilele

11:40 AM / Posted by Marcus / comments (7)

Am ajuns la concluzia ca ne plac oamenii imposibili... cum era vorba aia cu "ignoranta doare cel mai tare"?... well, as putea eu sa reformulez, spunand ca ignoranta atrage cel mai tare... probabil ca n-oi fi eu singurul tampit care sa gandeasca asa... dar de ce? Pai foarte simplu: iti place tocmai pentru ca e inaccesibila....tocmai pentru ca o consideri imposibil, tocmai de aia ea e EA! ceea ce nu putem avea ne dorim...ceea pentru care vom munci mult ne aduce cea mai mare satisfactie...ceea ce presupune mult chin aduce cea mai mare placere...

la fel si cazul cuplurilor...de ce tocmai tipa aia e atragatoare? pentru ca are langa ea un baiat care sa o iubeasca, sau macar care sa tina mult la ea...fara el langa, fata oare e la fel de dorita? poate ca da, poate ca nu...dar el o pune in valoare...

cu cat iti spune lumea ca ea nu e pentru tine...cu atat tu iti vei dori din ce in ce mai mult sa fii cu ea...cu cat cineva iti interzice ceva...cu atat tu vei dori sa faci acel lucru...cu cat e mai mare distanta...cu atat tu vei simti nevoia apropierii...cu cat primesti un refuz, cu atat te indarjesti mai tare...cu cat e mai mare NU-ul celorlalti, cu atat e mai luminos DA-ul tau...noua baietilor ne place sa credem ca putem schimba nu-ul tuturor in da-ul nostru...dar oare e buna sau posibila schimbarea asta? ma gandesc la reclama aia de la bere..."tu nu esti barbatul de care m-am indragostit..."

si ajung sa ma intreb...de ce iubim noi chinul asta? suntem oare cu totii masochisti? ne place dulcea-amaruie tortura mai mult decat placerea ieftina in eforturi? de ce preferam o lunga asteptare intre agonie si extaz? de ce visam mai mult la o discutie cu omul inabordabil/indisponibil/inaccesibil/cum-vreti-voi-sa-i-spuneti decat sa acceptam sarutul uneia care poate chiar ne place? ma roade chestia asta...de ce respingi un om ce ti se ofera, cu gandul fiind la un imposibil? nu oare noi ne transformam pentru acel imposibil in oameni ce ne oferim? ba tocmai...de aia imposibilul nu ne va dori niciodata pe noi...pentru ca poate pentru ei suntem posibili si nu mai presupune munca/lupta/chin...un joc de "da" si "nu"...un cerc de-a dreptul vicios...ca un poligon (triunghiul e prea mic) conjugal cu n(=nr de oameni) laturi...

oamenii astia imposibili poate ca nu sunt chiar asa de imposibili pentru noi, ci poate doar nu vor...

cand spun ignora-ma...de fapt vreau atentie...

teoria fructului oprit aplicata la vremurile prin care trec ...

Labels:

The sweetest girls

10:41 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Victoria cu Franta = 2 ore! Somnul lui Tadici = 1 ora! Titlul mondial = nepretuit! Sampania, fara limita!

BRAVO FETELOR!!
Cuvintele sunt de prisos pt ce a-ti acut voi acolo... fara exagerare a fost un meci de povestit nepotilor, un meci de colectie, cred ca ar trebui facut un dvd ceva cu el, merita...
Bafta cu rusia!!Aveti incredere in voi ca se poate, sunteti mai bune ca ele.
BAFTA ADA!!!Eu cred ca in meciul asta poti sa le inchizi gura la toti, priveste partea buna a evolutiei tale mai slaba de pana acum: nu se vor concentra foarte mult pe jocul tau, si de aici...eu zic ca poti sa faci meciul vietii. Ai nevoie de incredere atat, foarte multa incredere.
Chiar nu e nimeni acolo care sa o incurajeze pe ADA, ROMANIA nu are psiholog acolo?
cred ca in perioada asta ar trebui sa nu se dea nici 5 secunde de stiri din alte sporturi (mai ales fotbal). Fratilor toata atentia pe aceste fete extraordinare. Iubesc fotbalul si nu pot sa traiesc fara el, dar cand vezi ca aceste "copile", ca unele nu au nici 20 de ani, se epuizeaza fizic si psihic pana la ultimul gram de putere doar doar sa nu cumva sa dezamageasca acest popor amarat, si haituit, cand vezi toate astea iti dau lacrimile, iar mie unu chiar mi-au dat; ptr ca e unul din putinele momente cand, fratilor, sant mandru ca sant roman.

Pt noi sunteti deja campioane, acum trageti si pt voi sa fiti, adica luati medalia de aur sa fiti premiate si voi ca LUCIAN BUTE (a meritat si el din plin) si altii... MERITATI CU ADEVARAT TOT CE E MAI BUN !!! orice s-ar intimpla, in urmatoerele zile, ne-ati adus fericirea in suflete, VA MULTUMIM CA EXISTATI SI CA LUPTATI PENTRU ROMANI!!!!!!!!!!!!!!!!
Mandru de voi
Mandru de voi
Mandru de voi

bravo fetelor! nu stiu cum faceti dar ne umpleti mereu sufletul de fericire! va iubim ca reprezentati neamul romanesc peste hotare asa cum este el: luptator pana la final! sunteti si frumoase si dupa ce ve-ti ridica cupa deasupra capului, si celebre! va iubim, si sa stiti ca la meciul cu rusia, vom fi 23 de milioane de romanii cu pumnii stransi si inima "la gura". Hai Romania!!!

vreau sa va fac poze pe un autocar din acela dublu etajat de la mine din arad, cu cupa in mana si medaliile la gat.. mi-am luat camera nou noutza pt asta...


Labels:

Qoute of the month

7:48 PM / Posted by Marcus / comments (0)

To exist is to change, to change is to mature, to mature is to go on creating oneself endlessly.

With everything that has happened to you, you can either feel sorry for yourself or treat what has happened as a gift. Everything is either an opportunity to grow or an obstacle to keep you from growing. You get to choose :D

Labels:

Spiritul Craciunului

9:58 AM / Posted by Marcus / comments (20)

Pai, sa va zic ce e spiritul Craciunului, acest sentiment minunat ce deja m-a cuprins de cand am auzit colinde si cuprinde si orasul cu tot cu afise rosii si mosi craciuni.

Se facea ca eram la coada la libraria Corina, adica in centru, acum doi ani. Era cu numai cateva zile inainte de Craciun. O nebunie acolo - parca venea sfarsitul lumii si daca te prindea momentul cu o carte in mana prindeai un loc mai bun in viata de apoi. Cu chiu, cu vai, m-am descurcat sa gasesc o carte anume si totodata sa nu daram prea multe carti.

La coada erau multi oameni. Dupa cum se intampla cand au concetatenii nostri de asteptat la rand, oamenii se simteau nedreptatiti, umiliti, batjocoriti chiar pentru ca aveau de asteptat. Si-uite-asa, cu volumele Harry Potter si Garcia Marquez in brate, la rand, oamenii se plangeau: “Astia-si bat joc de noi! Asteptam de 15 minute, asa ceva nu se poate!” Pe binecunoscutul principiu “ne miscam si noi mai cu talent?” In fine. Eu rasfoiam cartea aleasa din raft.

Inaintam la coada incet, dar sigur. Mai erau cateva persoane in fata mea pana sa ajung si eu sa platesc cand aud ca domnisoara careia ii venise randul la casa cerea mila si rabdare: “Dar ma duc acum la bancomat. Va rog, ma grabesc, pot lasa cartile aici? Daca mai stau o data la coada nu mai ajung…” Vanzatoarea o privea fara indurare. Nu si nu. Nu ii ajungeau banii. Mai avea nevoie de 50 de mii.

Si am simtit o caldura in tot corpul auzind acestea si amintindu-mi de un text din Reader’s Digest-ul american imprumutat de la o profesoara (si niciodata inapoiat…) in care o doamna cu venituri modeste isi duce copilul la cumparaturi si cand sa plateasca isi da seama ca i s-a furat portofelul. In povestire, ultimul om de la rand intinde un dolar persoanei din fata pentru ca banii sa ajunga “din mana-n mana, pana-n fund la casiera” (nu taxatoare) si din mana-n mana, suma a tot crescut (ca mai puneau oamenii bani, desigur) si la casiera au ajuns 20 de dolari, cat ii trebuiau femeii sa plateasca. Am plans cand am citit textul prima data.

Cum spuneam, eram la coada la libraria Corina si simteam ca e momentul sa fac o fapta buna. Am inaintat pe langa rand spre casierie, sub privirile pline de repros ale celorlalte persoane (”ce faci, domne, te bagi in fata?!”) si am batut-o pe umar pe domnisoara. “Iertati-ma, am auzit conversatia, de ce suma mai aveti nevoie?”

Domnisoara parea cu cativa ani mai mare decat mine. S-a intors si s-a uitat la mine: “Tu cine esti?!”

Eu am raspuns: “Eu, aaaaa…. eu, eu…”

Ea a zis: “Ce vrei?”

Eu, cu prezenta de spirit mititica, am scos din portofel 50 de mii si i-am intins: “Daca aveti nevoie, vi-i pot da eu…”

Ea: “Lasa-ma, domne’-n pace!”

Oamenii din jur se uitau chioras la mine. Am rosit. M-am simtit de parca luasem banii din portofelul ei, nu din al meu, si ea ma prinsese asupra faptului.

Dupa acest “vezi-ti de treaba ta” primit in freza mi-am cerut scuze si m-am intors la coada, la locul meu, sub privirile pline de repros ale celorlalte persoane (”dumneata sigur asteptai aici? n-ar trebui sa te asezi la capatul cozii?”).

Asta e spiritul Craciunului. Sa vrei sa ajuti aiurea-n… librarie.

Labels:

Proud or not so proud

1:06 PM / Posted by Marcus / comments (2)

Am sa duc mai departe traditia de anul trecut legata de cele doua liste: una pentru lucrurile de care sunt mandru ca le-am realizat in 2007 si una pentru lucrurile de care nu ma simt tocmai mandru:

What have you done this year NOT to make you feel proud?

am pierdut si anul asta cativa prieteni ... sper ca nu de tot

am avut incredere in anumite persoane si din pacate am fost dezamagit rau de tot si am pierdut timp, energie si bani

am avut extrem de putin timp pentru prieteni, pentru familie, pentru mine

am neglijat organizatia si bunatate de voluntari si imi pare tare tare rau

am spus vorbe grele unor oameni dragi din familie si dintre prieteni

am pierdut cateva finantari din comoditate sau din alte varii motive stupide

am fost lenes, iresponsabil si neprofesionist in anumite situatii

am fost ghid, perioada de care imi voi aduce intotdeauna aminte din 2 motive: unul foarte rau – am realizat ca lucrul cu oamenii este cel mai dificil si . . . unul foarte bun – tot aici am cunoscut niste oameni minunatii

What have you done this year to make you feel proud?

mi-au iesit planurile cu compania daneza-romana si din august lucrez la ei la organizatie

am calatorit extrem de mult, atat prin tara, cat si in afara

mi-am facut sute de contacte. Si cand zic sute nu exagerez. Iar cateva dintre ele persoane publice

mi-am facut cativa prieteni noi dar superfaini

am auzit multe povesti de viata si am avut oportunitatea de a invata cate ceva din fiecare

I let myself gone with the flow in ceea ce o priveste pe Louise, iar lucrurile sunt mai mult decat superbe

am ajutat oameni in diferite situatii, iar zambetul si multumirea lor e un sentiment ce nu poate fi descris in cuvinte, dar de care sunt extrem de mandru

am invatat sa nu mai am incredere in cei cu care fac afaceri daca nu am ceva scris ... si chiar si asa, sa imi iau toate masurile de siguranta (am facut chiar si un contract de parteneriat cu Louise )

am invatat ca lucrurile bune vin exact cand te astepti mai putin, din cele mai nebanuite locuri, tocmai cand ai incetat sa le mai cauti

am invatat sa nu mai pun la suflet orice lucru marunt si sa nu mai traiesc toate sentimentele celor din jurul meu

am invatat ca toti banii din lume, toata munca, toate calatoriile si tot succesul profesional nu ating satisfactia si bucuria unui camin linistit

Labels: ,

Gifts

12:28 PM / Posted by Marcus / comments (10)

Patru saptamani, atat a mai ramas din anul asta! Sunt convins ca astea vor zbura cel mai repede, fi'nca la noi e o perioada aglomerata si mult de munca, si'n plus, asa cum credeam io pe vremea gradinitei, zilele de iarna trec mai repede pentru ca sunt mai mici! logic, as zice!

oricum, mi'a venit ideea sa le scriem mosilor aici. sa ne facem liste cu ce ne dorim si sa le postam, sa le citeasca mosul direct pe bloage, c'avem ditai reteaua - cat o mai avem - sa nu se mai complice mosii. ce parere aveti?

si, scrisa ori ba, sa ne facem o lista si cu ce meritam din ceea ce ne dorim. daca ma intrebati pe mine, lista asta, bine facuta, e cea mai importanta...

o sa postez si io my wishlist, da' nu kiar acu. pana atuncea, sa dam "leapsa" asta la... raluca_bunny, lorena si [idiot], dar si catre oricine are kef sa se gandeasca ce vrea, de fapt!

ia ziceti, frumosilor, ce va doriti de la nicolae si craciun? am auzit ca-s baieti buni, dac'am fo cumintei... sau asha ceva!

Mie imi place sa aleg cadouri. e unu dintre hobby-urile mele. kestii mari sau mici, nevermind, imi place sa le aleg, imi place supriza de pe fata celor care le primesc, si-mi place sa-mi bat capul in alegerea cadoului potrivit.

Taman am facut o ghidusie d'asta, abia astept sa vad fata cadorisitei!

later edit: si Andreia vreaaaaaa! :p

Labels: ,

Meeting Viena

9:38 PM / Posted by Marcus / comments (0)

A long weekend that was supposed to be calm and cozy with lots of sightseeing and relaxing before heading home to Romania... had turned itself as a tiring one filled of joyful and pleasure around.
On Friday I have realized that I will travel home, finally, preparing for the winter holidays. It is strange because this is something I wasn't used until now. I was either already at home during winter holidays and when I wasn't home, my family was visiting me in Dk... but after 2h decisions I have jumped in the train to Copenhagen. Destination C@L@BRI@ and in the early morning I was flying to Vienna. I left Copenhagen beautiful and clean as always with the promise that I will be back and she will get a warm hug and much of my attention :)
After 2h flight I lend in Vienna's International Airport. I have to admit that my first impression about Vienna was like "for me, Vienna doesn't say anything, besides shopping place for rich people"! ... but after 10 minutes I was totally amazed... too sad that it was dark outside or maybe better because of the thousands people that were walking on the streets under Christmas lights... on a very cold winter night. On the streets of Vienna I have met people from around the world. From Romanian students to danish old couples. I'm thinking where did I met the most Romanians outside the country? Maybe it's Madrid maybe it's Vienna ?!
Am pierdut inceputul concertului, dar prin nu stiu ce mare minune am ajuns foarte aproape de scena spre final... ce sa zic... erau mii de oameni... Neue Rathus din Vienna era arhi plina... om langa om... pe piesele cunoscute canta multimea... lumea sarea, simtea muzica, se distra... un pletos se suise pe un stalp, unde a stat tot concertul si a dat din cap... mie imi venea sa sar, dar degetele amortite de la picioare nu-mi dadeau voie... la un momentdat sunetul a lasat de dorit... acum nu-mi dau seama daca era vorba de locul in care stateam eu sau daca asa a auzit toata lumea... eu aveam impresia ca toti basii se spargeau in locul ala... isi consumau ecoul, puterea, mureau... pe "No one" a lui Alicia Keys de la final canta toata lumea... mi se facea pielea gaina... si de data asta nu de la frig... monitorul din fata mea imi arata tot concertul... pe cantareata o vedeam live lateral... acumulatorii mei se hotarasera sa isi abandoneze energia frigului si m-au lasat pe mine fara de poze... tobosarul a facut un show solo pe cinste... si numai o cantitate mare de alcool cred ca poate explica cum el s-a dezbracat la bustul gol pe cancerul de afara... oricum omul nostru a fost extraordinar... sfarsitul concertului m-a gasit la vreo 15-20 de metrii de scena, cu oamenii care ma fascinau pe mine cand eram pusti facand plecaciuni sub ochii mei...

Drumul a meritat... frigul parca palea cand imi auzeam cateva din melodiile preferate... si totusi... parca de la concertul Madonna totul mi se pare fad... nimic nu se ridica la ce am trait la concertul ei de anul trecut... un concert despre care nu pot vorbi, pentru ca inca nu imi gasesc cuvintele... eeegh, de atunci parca nimic si nimeni nu ma mai impresioneaza cu adevarat... e ciudat...
Pacat ca nu am reusit sa vad mai mult orasul... nu stiu de ce, dar mie Viena mi s-a parut ca a fi un oras al indragostitilor... un fel de Venetia... un fel de Verona... un fel de Paris... in care se consuma iubiri din astea... si mergeam pe strazile galben luminate si imi parea rau ca nu era zapada... eu care nu suport zapada, imi parea rau ca nu era acolo alb... o senzatie cat se poate de ciudata ca eu stiam inauntru meu ca pe strazile alea vechi trebuie sa fie urme de zapada... manusi si fular...u n brat cald de care sa te tii... un ceai fierbinte sau un vin fiert... asa mi s-a parut mie Viena...

mi-am promis ca ma intorc in Viena cand vine caldura... sa stau... sa ma plimb pe stradutele alea superbe...sa ma pierd printre cladiri vechi... sa calc pe acolo pe unde multi au mai calcat... si sa fac mii de fotografii...un oras superb, care mi-a lasat in suflet o mare dragoste... poate la fel de mare ca Liverpool sau Londra.

bine te-am gasit, Viena... I'll be back soon...

Labels: