imposibilele

11:40 AM / Posted by Marcus /

Am ajuns la concluzia ca ne plac oamenii imposibili... cum era vorba aia cu "ignoranta doare cel mai tare"?... well, as putea eu sa reformulez, spunand ca ignoranta atrage cel mai tare... probabil ca n-oi fi eu singurul tampit care sa gandeasca asa... dar de ce? Pai foarte simplu: iti place tocmai pentru ca e inaccesibila....tocmai pentru ca o consideri imposibil, tocmai de aia ea e EA! ceea ce nu putem avea ne dorim...ceea pentru care vom munci mult ne aduce cea mai mare satisfactie...ceea ce presupune mult chin aduce cea mai mare placere...

la fel si cazul cuplurilor...de ce tocmai tipa aia e atragatoare? pentru ca are langa ea un baiat care sa o iubeasca, sau macar care sa tina mult la ea...fara el langa, fata oare e la fel de dorita? poate ca da, poate ca nu...dar el o pune in valoare...

cu cat iti spune lumea ca ea nu e pentru tine...cu atat tu iti vei dori din ce in ce mai mult sa fii cu ea...cu cat cineva iti interzice ceva...cu atat tu vei dori sa faci acel lucru...cu cat e mai mare distanta...cu atat tu vei simti nevoia apropierii...cu cat primesti un refuz, cu atat te indarjesti mai tare...cu cat e mai mare NU-ul celorlalti, cu atat e mai luminos DA-ul tau...noua baietilor ne place sa credem ca putem schimba nu-ul tuturor in da-ul nostru...dar oare e buna sau posibila schimbarea asta? ma gandesc la reclama aia de la bere..."tu nu esti barbatul de care m-am indragostit..."

si ajung sa ma intreb...de ce iubim noi chinul asta? suntem oare cu totii masochisti? ne place dulcea-amaruie tortura mai mult decat placerea ieftina in eforturi? de ce preferam o lunga asteptare intre agonie si extaz? de ce visam mai mult la o discutie cu omul inabordabil/indisponibil/inaccesibil/cum-vreti-voi-sa-i-spuneti decat sa acceptam sarutul uneia care poate chiar ne place? ma roade chestia asta...de ce respingi un om ce ti se ofera, cu gandul fiind la un imposibil? nu oare noi ne transformam pentru acel imposibil in oameni ce ne oferim? ba tocmai...de aia imposibilul nu ne va dori niciodata pe noi...pentru ca poate pentru ei suntem posibili si nu mai presupune munca/lupta/chin...un joc de "da" si "nu"...un cerc de-a dreptul vicios...ca un poligon (triunghiul e prea mic) conjugal cu n(=nr de oameni) laturi...

oamenii astia imposibili poate ca nu sunt chiar asa de imposibili pentru noi, ci poate doar nu vor...

cand spun ignora-ma...de fapt vreau atentie...

teoria fructului oprit aplicata la vremurile prin care trec ...

Labels:

7 comments:

Anonymous on December 17, 2007 at 12:07 PM

Pei, incepand cu prima femeie, (Eva), in general...ca si Eva, urmatoarele au fost [tot] nemultumite. So ce-i atat de neclar? Barbatii mai maturi stiu despre acest fapt, femeia este o mare nemultumita...intr-un fel pozitiv de-a spune, ea este o idealista incurabila care tinde mai mereu catre "mai mult, mai bine". Nu ar fi nimic rau in asta, daca nu ar transmite stresul asociat cu nesfaristele ei asteptari, catre sexul opus. Si, poate ca acum intelegeti de ce, barbatii care asi pot permite, tind sa-si ia fete simple, de pe strada. Nu au energia si timpul necesar sa caute in coarnele nemultumitelor emancipate. Asta nu inseamna ca sunt de acord (sau nu) cu ceea ce am scris mai sus. Este doar felul in care mi-am explicat eu ce ce se intampla. Am citit undeva ca, majoritatea puscariasilor periculosi din State si de asemenea majoritatea celor ce au pornit razboaie celebre au fost barbati neiubiti sau neapreciati indeajuns.
Mai e nevoie sa explicam de ce "jocurile psihologice" ale femeilor in relatia cu sexul opus sunt daunatoare societatii?
Eu, unul, cred ca deja consider acest subiect evident, obositor si cumva "retro". Atunci cand simpt c-o tipa joaca jocuri psihologice...ai dau o moneda si ai sugerez sa se duca la masinile acelea..de care tragi de maneta.

Comment by Marcus on December 17, 2007 at 12:41 PM

:)
si ce faci cand vrei ceva ce nu prea poti sa ai? ca asta ma bantuie...nu jocurile psihologice cu altii...ci jocurile psihologice cu tine insuti...chinul la care te supui cand visezi la fructul oprit...cand tu stii ca nu poti sa o ai, iti doresti sa nu te mai gandesti la ea, dar tot pe ea o vrei...

Anonymous on December 17, 2007 at 4:09 PM

Este o mare greseala sa doresti pe cineva care nu te vrea. Mai adaug ca, singurul om pe care al ai cu adevarat esti TU.
Ar fi o mare pierdere sa-l minti pe singurul om pe care al ai, adica pe tine insuti. Treaba cu "fructul oprit" ma face sa rad. Oprit de cine? ...de societate? de mama? de tata? de parerea prietenilor? Daca toti acestia sunt mai importanti decat fericirea ta, si daca toti vor contribui cumva pozitiv atunci cand tu vei fi nefericit, atunci da, merita sa ai iei in considerare. Altfel nu! Scuze, nu voi mai continua acest subiect - nu-mi sta in fire sa-mi impun punctul de vedere in chestiuni care tin de vointa personala a fiecaruia dintre noi. Va doresc succes in dragoste, la toti si la toate.

Anonymous on December 17, 2007 at 5:58 PM

fructul oprit nu-i oprit de nimeni, ci-i oprit prin sine. De fapt aici cred ca se referea la fructul interzis...care si el este tot prin sine interzis si nu este nimic altceva decat o metafora. Ca si cum cineva nu te mai iubeste si decide sa-si refaca viata fara tine, in alta parte, si niciodata nu se va mai intoarce la tine. tu o iubesti...dar pentru tine este oprit...interzis...

Anonymous on December 17, 2007 at 7:04 PM

daca o tipa nu vrea un baiat, sacaiala lui este in zadar, face chiar mai mult rau decat bine! nu-i placut un tip care se injoseste!

Anonymous on December 17, 2007 at 7:07 PM

zic in general. am inteles ca la tine e vb de altceva! daca nu e sa fie....renunta sa te mai framanti, o sa apara EA, cea potrivita

Comment by Marcus on December 19, 2007 at 11:17 PM

@soso...nu ma refeream la cineva care nu te vrea...sa vrei pe cineva care nu te vrea e o insulta la propria persoana, o lipsa de respect fata de tine insuti...ci pur si simplu pe cineva la care nu poti ajunge...
Stifler a inteles ce am spus eu intr-un final :P...caci doamne, nu ma refeream la alergatul/haituitul/hartuirea cuiva, dai in grotesc...ma limitam doar la fapte ce tin de gand si trairi exclusiv interioare...sa vrei ceva ce nu poti atinge...sau cel putin care ai impresia ca poate fi de neatins...
@The sweetest girl...iubirile care au fost si care nu mai sunt nu fac parte din fructul oprit...sunt doar esecuri ale compatibilitatii celor 2 personalitati/stiluri de viata/etc...e ce-ai avut si ce-ai pierdut...tu ce (crezi ca) iubesti este doar amintirea a ceea ce a fost...nostalgia clipelor frumoase(pt ca cele naspa care a generat despartirea parca s-au sters)...

Post a Comment