Cum n-am devenit bancher

1:07 PM / Posted by Marcus /

-Domnu, dai si mie sase mii de lei, zice kinderu’ cu surprize neplacute (oare cum se intituleaza copiii strazii dupa ce fac 40 de ani, adolescentii strazii?)

Ma ui’ la el si nu-nteleg ni’ca: tenisi Lacoste (n-am avut in viata mea), look a la Kurt Cobain (n-am avut in viata mea), bicepsi perfect conturati (n-am avut in viata mea), voce calma (n-am avut in viata mea), privire ferma (n-am avut in viata mea), blugi prea spalati (am avut toata viata).

-Numa’ 6 mii? Esti un om fericit, eu am nevoie de cel putin sase sute de mii de zeci de miliarde.

E ora 7 (sapte) dimineata. La ora asta au sunat la usa- nu stiu cum, findca am smuls soneria din perete de ceva vreme- probabil au o sonerie portabila (nu vi se pare ca ala care apasa pe sonerie iti da un bip? Cum ar veni, io am ceva f. important sa-ti spun, treaba ta ca nu esti pe faza, acuma, na, mingea e in terenul tau, faci cum crezi, io nu vreau sa te influentez, dar…).

Abia ce reusisem sa adorm, de vreo ora. Visam singurul meu vis placut, ala in care sint un cu totul alt om, sint sotul Agelinei Jolie iar ea e lezbiana, are 84 de ani si ma insala cu Brad Pitt. Sau nu, asta-i altu, ala fericit il uit imediat dupa ce ma trezesc: ala in care visez numerele cistigatoare la loto 6 din 49.

-Deci imi dati?

-Deci de ce?

-De ce ce? imi raspunde, iliescian, printr-o intrebare
-De ce sa-ti dau 6 mii de lei?
-Pentru ca n-am bani! (logic, bou' de mine, ce intrebare am putut sa-i pun)
-Ok, si mie ce-mi iese la chestia asta? (ca oricare roman, am si eu un set de raspunsuri-incuietoare la cererile stradale de finantare)
-Pai sa va dea Dumnezeu...
-Nu cred in Dumnezeu!
-De ce? (asta-i o alta intrebare pentru care am pregatite jdemii de raspunsuri)

-Pentru ca n-am timp! (intre noi fie vorba, problema nu e daca exista sau nu Dumnezeu, ci ca, daca exista, trebuie sa facem rost urgent de cartea lui de munca si sa-i intocmim dosarul de pensie, ca-i depasit de situatie de vreo 2000 de ani si sint o gramada de tineri competenti care i-ar putea lua locul, Bill Gates, de exemplu; ce Liber Arbitru e ala care n-a putut sa aplece turnurile gemene daca nu sa rateze, macar cit sa ramina in ofsaid atacantii echipei adverse?)
-Hai, bey, Mariuse, iti da sau nu-ti da? l-au strigat colegii de munca din coltul strazii
-Nu stiu bey, ca n-am inteles nimic! le-a zis Marius scirbit; deci imi dai domnu’ sau nu-mi dai, CA MA GRABESC!

-Ce sa-ti dau?

-Bani!
-Pina cind? (asta-i un alt raspuns incuietor; celelalte ar fi "sint zgircit", "sint numismat si nu vreau sa-mi stric colectia de bani noi", “ai sa-mi dai rest de la 100.000”, “zi o poezie”- da, recunosc, vreau sa fiu Mos Craciun, da’ unu’ egoist, care sa tina toate jucariile numa’ pentru el)
-Pina cind ce?

-Cind mi-i dai inapoi?

-Haide, dom’le, te caci pe matale pentru 6 mii de lei?

-Nu ma cac pe mine deloc, i-am spus in gind, la vreo ora dupa ce a plecat (nu reuseam sa ma calmez nici dupa al patrulea cola); dar as putea sa ma cac pe tine, cu putin efort, daca vrei…ca sa nu mai spun ca, daca e sa-l credem pe Freud, care era convins ca exista o legatura strinsa intre fecale si bani, ar insemna ca, de fapt, ti-am acordat o finantare…(cred ca o sa intocmesc o lista de replici adecvate pentru situatii conflictuale: viol in grupuri de cite doi, coada la pasapoarte, bodygard impertinent, accident mortal, taximetrist manelar, coleg de liceu fericit ca m-am ingrasat, dinamovisti, cersetori, maidanezi care nu realizeaza decit dupa ce te musca de cur ca esti un om bun- altfel o sa ajung frustrat si o sa fac diabet de ciuda si o sa orbesc si poate inventeaza astia pastila de nemurit si o sa orbecai toata vesnicia, baga-mi-as picioarele-n ea de viata- de fapt piciorul, ca la diabet se taie si-un picior, parca)

-V-am crezut om serios, spune Marius, dezamagit
-Sa le spui asta si vecinilor mei, ei inca nu s-au convins!

-Domnu’…

-Da?

-IO LA MATALE NU MAI CER BANI IN VIATA MEA! imi inchide gura Marius

Labels:

0 comments:

Post a Comment