Keep it real

1:14 AM / Posted by Marcus /

De multe ori am spus ca nu ma simt iubit cand voiam sa spun altceva. Am aflat asta de curand cand cineva, nu spun cine, persoana importanta!, mi-a zis ca nu vrem neaparat sa fim iubiti, ci sa iubim.

Intr-adevar, uneori ne plangem ca nu suntem iubiti cand de fapt ne lipseste obiectul dedicarii totale, ne lipseste mediul propice de a da totul din noi, iar ce avem de dat ne preseaza. Fara mediul propice nu putem iubi, iar daca o facem doare ingrozitor. Se numeste dragoste neimpartasita si s-a demonstrat stiintific ca poate ucide. De fapt, nu s-a demonstrat stiintific, dar eu cred ca s-ar putea muri din asa ceva.

Din diverse motive se intampla sa nu putem iubi. Voi enumera cateva:

- ne e prea frica. Am dat cu dintii de bordura de prea multe ori si nu mai vrem sa simtim gustul de asfalt. Stam pe marginea stadionului, dam ture de teren, dar ne e prea frica sa intram in joc. Ca o pisica prea batuta care nu mai lasa pe nimeni sa se apropie de ea. Nu putem iubi daca tremuram de frica la gandul ca putem fi vulnerabili.

- inca nu am uitat. Nu putem iubi pana nu am trecut peste motivul pentru care nu o mai iubim pe ultima persoana iubita. Daca suntem disponibili sa iubim, inseamna ca suntem la volanul unei masini functionale: are ulei, are, are apa la motor, are, are benzina, are, are asigurare, si ce daca n-are. Trebuie sa fii pregatit sa pleci la drum. Nu putem pleca daca masina e inca in reparatii. Sau, mai bine zis,"Before U begin a new chapter in your life, U need to make sure you've finished the previous one. Don't engage in anything before U decide what to do about your current relationship. Sometimes events can act as a catalyst for change, but the change should not be based entirely around the event."

- ne simtim defecti, suntem nemultumiti de noi insine. Cum sa poti iubi pe altcineva cand nu te iubesti intai pe tine? Avem senzatia ca ne lipseste ceva, ba chiar ca golul din noi se vede de la posta, ca umblam pe strada ca o gogoasa circulara cu o gaura in mijloc si lumea se uita la noi si se minuneaza. Nu putem iubi pentru ca ne lipsesc cateva piese din mecanism ca sa putem sa facem dracia sa functioneze, sa dea energie. Ne simtim incapabili sa daruim, sa iubim. Suntem unloved & unloveable. Si credem ca asta e contagios si ne ferim sa ii infectam si pe altii de unloved.

Si nu putem iubi.

Tot ceea ce poate ucide, daca nu o face, te face mai puternic. truism? desigur.
mie mi s-a intimplat, si cred ca multora, sa traiesc o iubire neimpartasita; dar neimpartasita pentru ca am ales (instinctiv) sa fie asa. Altfel, ar fi fost o iubire imposibila transformata in posibila si, ca atare, in final nefericita. Daca esti in stare in momentul deciziei sa faci calcule de genul asta (e mult spus: nu le faci, iti vine in cap ideea, ceva in tine lucreaza si cind dormi), aia se cheama alegere si daca poti renunta la a o transforma in “pipaibila”, aia e iubire adevarata.

Cit despre a nu putea iubi: sa iubesti se invata. E ca si desenatul: 95% munca si 5% talent :)) E cert ca avem nevoie de iubire. Dar… nu tot timpul. De-aia in anumite momente, dupa o mare drama si consum corespunzator de lacrimi, ne promitem noua insine ca ne-ar fi mai bine fara “complicatenia” asta de iubire. Pina cind, pe strada sau la cafenea sau in autobuz apare… ea. Sau el. Si gindurile de abstinenta au disparut ca ceata dimineata :)))

Nu ati observat cum intotdeauna iti este mai greu atunci cand trebuie sa lasi pe cineva, si nu atunci cand esti tu parasit?

Pana la urma eu cred ca afirmam ca nu suntem iubiti cand nu suntem iubiti de cine vrem noi…. Cred ca ar fi o gramada de cupluri interesante daca ne-am putea iubi cu cine vrem noi :)

Nu degeba zic englejii “fall in love”; that’s the whole point: it just happens. Personal, cred ca ating cu brio doua din punctele expuse ... Si ma sperii…A trecut un timp destul de indelungat si am crezut ca m-am vindecat si ca am trecut si peste motive si peste durere si am mai crezut ca sunt pregatit din nou sa dau o sansa iubirii…cind de fapt, Iubirea insasi ar fi sansa mea. M-am inasprit cumva in mine, m-am invechit in durere si frica…si in final am gasit iubirea ca unica solutie de a scapa din temnita pe care singur mi-am creat-o. De aceea cred ca iubirea e un miracol. Nu stiu de unde vine, nu stiu cum, dar cind vine stiu sigur ca ne transforma intr-un fior de lumina.

e cel mai frumos sentiment ever. imi e dor de el dar in acelasdi timp trebuie sa fie o persoana care merita. mai e mult pana departe

Daca poti sa ierti, inseamna ca poti si sa iubesti. Cam asta ar fi solutia, cred (adica sper). Daca iubesti pe cineva trebuie sa-i si poti ierta diverse…adica orice. E adevarat ca nu poti uita, dar daca inveti sa ierti parca esti putin mai liber.


Poate voi trece de romantic tampit dar cred ca nu. Sorry, pt mine e trist dar adevarat. Au fost multe, a fost una, au fost apoi altele… dar doar aia una nu o pot uita… si nici nu o voi uita. Mediu, noi, etc… povesti.

Este sau nu este, simplu si dificil in acelasi timp. Din floare in floare este un status quo nu o adevarata iubire. Cred ca aia adevarata e una… ca si adevarul, nu acuma, ci mai demult, UNUL!



Labels:

5 comments:

Comment by Peculiar on May 20, 2007 at 8:26 AM

1. Cu totii vrem sa iubim pe cineva care merita. Ce inseamna de fapt asta? Sa nu ne raneasca, sa ne respecte sentimentele, nu? Ei bine, nu stiu cum se face, dar cand cunoastem asemenea oameni, ii pretuim, dar nu-i iubim din toata inima. Mai multi fiori trezesc in noi ce nu ne urca dragostea pe un piedestal si se inchina zilnic la ea.
2. Peste tot aud treaba cu "atunci cand iubesti, ierti orice". Ma intreb cat de bine e sa ierti orice. In dragoste nu ar trebui sa existe greseli (din punctul meu de vedere), nu ar trebui sa ai ce ierta. Daca o faci o data, aproape sigur vor mai urma cateva ocazii similare... pana cand ceva moare. Si iertarea in exces poate dauna grav iubirii.
P.S.: E singurul tau post pe care l-am citit pana acum si mi-a placut. Cred ca esti un om care iubeste cu patos. Iti doresc sa gasesti pe cineva care sa aprecieze dedicarea ta.

catalin on May 22, 2007 at 12:54 AM

domle buna asta cu gogoasa circulara, mi-ai placut:)

vlad on May 22, 2007 at 1:08 AM

E tragic cand o persoana este, sau ramane, in una din cele 3 stari enumerate, toata viata.

Iwina on December 14, 2007 at 1:07 AM

Mai.. lasa gogosile si plagiatul :) http://www.andressa.ro/2007/05/neiubinda.html
Ti se pare cunoscut?

Comment by Xtzz on May 30, 2009 at 10:48 AM

been there done that...infact i'm still there

Post a Comment