Greateful. Beautiful. Selfless. A life cut short

11:00 PM / Posted by Marcus / comments (2)









At first I didn't know how to feel. I never really knew a lot about her, only what the media dished out, and to tell you the truth I got tired of the relentless hounding and intrusion into her private life!

It was the trip in London during July 2005 when visiting Hyde Park for the famous Live 8 concert, coming by chance at her "home" (Kensington Palace). I have found a new born respect and appreciation for this beautiful woman."England's Rose" "Queen of Hearts" and "The Only Queen We Wanted", read some of the many messages on the wall at her castle.







I want to write something ... in her memory ... but I simply can not do it. Words must be invented so I can describe the feeling I have every time I see people bringing her flowers at Kensington Palace celebrating both her birthday and her death.

I have been too small to understand the sadness around me the day she died. I was a young boy when I heard one of our neighbours telling to my mum the sad news. I remember the tears of my mother and couldn't understand why ?! I still don't understand why her death can cause so much sorrow . . . I remember the long talks my mother with her friends were having. And I couldn't believe the power of this women had, the power of making people happy and making them to believe in themselves. . . and in a better world.













But one day was given to me, to be in front of her "home", around the park she had always enjoyed a walk with her sons. To be near the gates that always opened in front of her . . . I have been given the opportunity of standing together with people that knew her... the chance to see how people from different countries and races are celebrating her death. I have been given the opportunity to stand in front of the biggest mountain of flowers I had ever seen. I had been given the chance to read the messages from the people who loved her wholeheartedly, the chance of seeing what she meant for the people she "ruled". And in that I believe. In the love those people show to her. In the respect and honour I saw that day at Kensington Palace. In the beauty of her eyes and the word s of Elton John:

" Loveliness we’ve lost,
these empty days without your smile.
This torch we’ll always carry
for our nation’s golden child.
And even though we try,
the truth brings us to tears.
All our words cannot express
the joy you brought us through the years.














Goodbye England’s Rose,
from a country lost without your soul,
Who’ll miss the wings of your compassion
more than you’ll ever know. "


Rest in peace, Princess

It's now on our shoulders to make our world a better place. Let's put a little Diana in our own lives. I will always miss you.


Labels: ,

HUG

11:15 PM / Posted by Marcus / comments (4)

De cand cu emoticoanele si cu messengerul si blogul si tot, mi se intampla adesea sa primesc HUG-uri ( ) de la persoane pe care nu le cunosc si care nu ma cunosc. Cand am primit prima data mi s-a parut ciudat; am trimis inapoi un smiley face si am incheiat conversatia. Acum insa a devenit ceva comun. Primesc si trimit de toate, si imi dau seama ca e ceva pur inofensiv si fara semnificatie prea mare.

Din pacate, treaba asta cu HUG-urile virtuale a inceput sa ma influenteze. Cand primesc un hug ma simt bine, cu toate ca nu stiu de la cine este. Persoana de la celalalt capat al tastaturii ar putea fi oricine, dar nu conteaza. Faptul ca e kind enough sa ma bage in seama si sa-mi trimit un hug ma binedispune. La randul meu, atunci cand cineva imi place la nivel conversational, ii trimit hug-uri, kiss-uri etc., si nu de dragul artei, ci pentru ca probabil asta as fi facut si in viata reala.

Imi place sa imbratisez oamenii. Ii imbratisez si atunci cand sunt tristi, dar si cand sunt fericiti. Uneori i-as imbratisa atat de des incat as prefera sa-i cos de mine, sa nu mai fie nevoie se le dau drumul… dar din pacate nu se poate

Mai imi place sa imbratisez pe cineva atunci cand am ranit-o, cand i-am spus cuvinte care dor, dar am facut asta fara sa vreau, fara sa ma gandesc. In general prefer sa ma retrag decat sa ranesc… dar toti suntem oameni si oamenii mai gresesc. Acum as vrea sa trimit un BIG HUG cuiva si sa-mi cer scuze, dar mi-e teama ca scuzele nu-mi vor fi acceptate… asa ca ma rezum la acest blog, si sper …

Acum, pentru ca sunt trist, daca intrati pe pagina mea poate lasati si un hug in urma voastra, sa stiu ca-mi sunteti alaturi

Labels:

Exquisitness

11:43 PM / Posted by Marcus / comments (3)

De ce mă fascinează femeile puternice ?

Pentru că ştiu ce vor şi mi-e teamă de ele pentru că sunt nebun după femeile puternice :)

Pentru că sunt sălbatic şi nu mă poate domesticii oricine. Nu am cunoscut nici o femeie care să poată. Trebuie de fiecare dată să mă prefac, să mă las “dirijat”. Eu n-am nevoie de protecţia nimănui. Mă descurc foarte bine singur. Pe mine pur şi simplu mă fascinează o femeie în stare să stea pe picioarele ei, care nu trebuie să recurgă la şiretlicuri ca să se descurce în viaţă, care să nu fi experimentat niciodată în viaţă ipocrizia, în stare să spună tot timpul adevărul, înspăimântător de onest, cu bun-simţ, inteligent, plin de idei.

Pentru că unei femei puternice, cred că, îi “place” un bărbat să fie cât mai natural posibil. Nu să facă lucruri ce defapt lui nu-i plac. E o chestie găsită la puţine femei ...

Mai cred că o femeie puternică ştie când sau că eşti prefăcut, ştie că ai strategii, reţete, fraze de agăţat, locuri de dus pentru sucit minţi, replici de reprodus din filme, diminutive, clişee, gesturi, etape.
Cu o femeie puternică ar fi totul mult mai simplu dacă ai face ce-ţi trece prin cap, dacă ai fi în largul tău când eşti cu EA. Cât de mişto e expresia asta, “să fii în largul tău”. Adică să nu fii conştient că există limite, să nu te simţi îngrădit, să nu stai tot timpul să te gândeşti că asta n-ar fi bine să spun, pe-asta n-ar fi bine s-o fac, asta nu se face, femeilor nu le place să şi-o tragă de la prima întâlnire, dar să fie alintate ca nişte fergalicious, până la exasperare, e visul lor în viaţă. . . să fie surprinse în permanenţă (in a positive way, I mean :)
Cred că, pentru o femeie, faptul că apreciază bărbaţii independenţi e un semn de mare clasă. Sunt rare, dar partea bună e că nu trebuie să te chinui să le găseşti. Le vom găsi noi, pentru că din turma de gospodine cicălitoare, e greu să nu le vedem pe puţinele care ne sfidează. S-a spus dintotdeauna că trebuie să fim provocati să vă cucerim dacă vreţi să ne păstraţi. Eu zic că playing hard to get ştie toată lumea. Să rămâi o provocare e mai greu. Femeile puternice reuşesc asta întotdeauna.

Semnele puterii sunt diverse şi amăgitoare adesea:

  • fler, spontaneitate şi inteligenţă - depinde cum ştie să şi le pună în valoare;
  • o funcţie importantă - depinde ce a făcut ca să ajungă acolo;
  • reputaţie - e inventată cu abilitate, e un polei? Substanţa contează;

Cred că fiecare bărbat are propria definiţie pentru “o femeie puternică”. Pentru mine, trebuie să fie inteligentă, deschisă la inovaţie şi capabilă să suporte un bărbat puternic lângă ea. Dacă ea e puternică, eu îmi permit să fiu puternic şi nu trebuie să mă mai prefac gingaş.

Labels:

Intalnire cu fiica sefului

6:27 PM / Posted by Marcus / comments (1)

Am trait-o si pe asta. Am intalnit fiica sefului meu, intamplator cand am dat bot in bot azi dimineata. Trebuie sa marturisesc ca ne-am "cunoscut" din auzite, tatal ei vorbindu-mi mult despre ea . . . iar ea cred ca a auzit de mine din spusele tatalui ei, si poate ca si din CV. Ii stiam numele dar nu si infatisarea. Cred ca nici ea pe-a mea. Am descoperit o femeie foarte puternica si extrem - extrem de fina in acelasi timp. O fata cum am mai intalnit o singura data pana acum! Astazi si-a incheiat vacanta. . . si a venit la munca, si ne-am intalnit first time just like that:

She: "Are you a shark ???"
Me(in shock): "Excuse me !"
She: "U've been circling with lobby . . . for half an hour now, like if U would stop, U'd die. "
Me: "Yeah" ...
Me: "I am a shark"...
Me: "What about you ?", "Are U a shark too?"...
She: "Have U said good morning to Allan ?"
Me (thinking and trying to see where Allan was) : "Hmm ..."
Me: "Allan is talking with the mayor now!" . . .
Me: "Do I know you?" . . .
She: Allan's daughter, U'r new boss!
Me (laughing): "Oh ... "
Me (remembering) : "U'r the one who send me the invitation ..."
She: "Well, I thought I got to know the mystery man, Allan brought out from nowhere!"
Me: "I don't really know Allan" . . .
She (after 2 minutes of looking into my eyes): "So, every partner has a team of senior associates. Every senior associate has a team of junior associates ...
She: "And U are my team ... which means . . . I will supervise your work . . . and I will guide you trough the company's policy" . . .
Me: "Kind like a mentor ?!"
She: "Kind like a probation officer"
Me: "Do U try to scary me?"
She: "Let me ask you a question!"
Me: "Okay" ... "Shoot"
She: (I can´t remember what she asked me, something like) " ... a kind like a rising star ..... "
She: "that's .... " now she is speechless
She: " ...... .... ..... " just smiling to me
She: "U didn't actually do anything all that wrong"
Me: (nu am fost chiar sincer cu ea) ... pentru ca imi suna telefonul . . .
She: "Are U gonna get that?"[phone call]
Me: (letting my phone ring) ......... and after 10 seconds
Me: "Everybody I wanna talk to ....."
Me: "Is right here ...." :D
She: (after another 10 seconds of looking at me) "Welcome to our company" .... and while leaving .... and smiling to me
She: "Get your phone"


* Needless to say the way she makes me feel ... a positive feeling, though :D

Labels: ,

Departe

11:02 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Sunt plictisit … Este, probabil, principala cauza pentru care am permis gandului sa ma duca departe, departe, in viitor… Mi s-a schimbat viata in ultimele luni incredibil de mult, chiar si pentru mine, care cica, dupa zodie, sunt o persoana care se acomodeaza repede schimbarilor. Nu pot sa neg acest lucru care de altfel m-a ajutat de multe ori sa fac fata anumitor situatii. In momentul asta nu-mi prea gasesc cuvintele. Am simtit acest lucru de prea putine ori, incat n-am invatat inca sa-l exprim. E … liniste, as putea zice! Liniste in jurul meu, dar cel mai important e liniste in sufletul meu. Ziceam ca privesc in viitor, nu? Nu stiu … ma sperie un pic ce vad, deoarece nu sunt obisnuit cu prea mult bine. Incerc din rasputeri sa-mi revin, sa …” prepare for the worst, hope for the best ” cum se zice, dar nu-mi reuseste. E imposibil, dar totusi e real! Cineva chiar a reusit sa nasca in mine increderea …


Labels:

Scriu

9:41 AM / Posted by Marcus / comments (0)


Scriu pentru ca-mi place, pentru ca asta simt, pentru ca vreau sa fiu citit, ignorat sau pur si simplu pentru ca acele cuvinte sunt deja scrise undeva in inima mea. Imi place sentimentul acela ca duc in eroare sau ca spun lucrurilor pe nume. Imi place ca ceea ce scriu poate spune cuiva ceva. Sunt uneori neinteles … pentru ca asta vreau sa exprim. Nu vorbesc despre lucruri de interes general, nu scriu despre cel mai mare subiect al momentului nu pentru ca nu-mi pasa, ci pentru ca acesta nu ar fi “the way I feel life“. Nu cer nimanui sa-mi citeasca post-urile si nici nu cer popularitate. Si ce-mi mai place? Muzica! Ma regasesc in versuri si in melodii, dar asta nu inseamna ca fiecare melodie din acest blog reprezinta ceva pentru mine. Nu vreau sa-ti placa, dar faptul ca citesti si-ti place reprezinta acel ceva micut care face parca si mai dulce aceasta placere a mea de a scrie. Si daca ti se pare ceva neclar in acest post, nu te intreba de ce… ;)


Labels: ,

Prea complicat

4:25 PM / Posted by Marcus / comments (0)


Temperamentul meu greu de ignorat si controlat ma determina pana acum ceva timp sa incerc din rasputeri sa dezleg orice enigma din viata mea sau care se intersecta prin coincidenta,cu viata mea. Imi ocupam poate prea mult timp cu tot felul de ganduri,idei si ecuatii inutile (si cu totii stim care este relatia mea cu matematica). In fine. Zilele trecute,intr-o anumita discutie cineva a exclamat “Nu ma intereseaza ce s-a intamplat in trecut”,replica dorindu-se sa fie una nesemnificativa. Mda… Chiar nu conteaza trecutul,important e prezentul si viitorul. Acea parte din caracterul meu a disparut,iar acum mi se pare total inutila o astfel de incercare de a intelege lucruri care nu trebuie si poate nici nu merita intelese. E prea complicat pentru mine, si e poate mai bine asa.


Labels:

Optimist

9:55 PM / Posted by Marcus / comments (2)


Eu cred cu tarie intr-o dragoste adevarata: pura, sincera, neconditionata si mai ales puternica. O iubire adevarata nu se termina niciodata, nu are sfarsit, ci doar inceput..si niciodata nu ai sa poti s-o uiti: va fi mereu in mintea ta, pas cu pas, nu-ti va da liniste, nu vei mai fi niciodata fericit fara ea, iar singura posibilitate ca lucrurile sa fie iar normale este sa o poti simti iar.

Pentru fiecare exista omul potrivit: cea care nu te face sa suferi in mod intentionat, cea care te intelege, si mai ales cea care se indragosteste in fiecare zi de tine. Sunt mai mult ca sigur ca toti o sa avem parte de asa ceva: de cineva care ne va scrie lucruri frumoase si sincere, cineva pe care am marcat-o definitiv si iremediabil, cineva care va avea in loc de suflet o gaura pe care nu o sa poate s-o mai umple niciodata daca ne pierde. Fericirea este perisabila, iubirile trec si vin, suferinta in cele din urma va amorti, dar o iubire unica ramane acolo pentru totdeauna.

Aceasta iubire nu tine cont de caracterele oamenilor, poti sa vezi doua firi total diferite care isi completeaza unul altuia frazele, poti sa vezi un gay care s-a indragostit de o tipa...iubirea aceea unica nu are limite. Atunci cand pune stapanire pe tine, acolo ramane.

Se spune ca in viata avem parte doar de o mare iubire....da, poate ca este adevarat. O mare, singura, unica, completa, extraordinara iubire..si un milion de alte iubiri trecatoare, efemere, de umplutura..

Si stiti ce? Niciodata sa nu va multumiti cu "bine" in loc de "perfect" si niciodata sa nu fiti satisfacuti de o simpla iubire, pana n-o gasisti pe aia care poate sa va dea fiori in fiecare clipa. Si niciodata, dragii mei cititori, sa nu credeti ca veti avea parte de o mare iubire, bazata pe suferinta altuia.


O mare iubire vine de la sine, atunci cand te astepti mai putin...si atunci cand o meriti pe deplin.

Labels: , ,

Love is good when is right

8:09 AM / Posted by Marcus / comments (2)

If I were to tell someone about my life today, I could do it in a way that would make them think me a brave, happy, independent man. Rubbish : I am not even allowed to mention the only word that is more important than me- love.
All my life, I thought of love as some kind of voluntary enslavement. Well, that´s a lie: freedom only exists when love is present. The person who gives him or herself wholly, the person who feels freest, is the person who loves most wholeheartedly. And the person who loves wholeheartedly feels free. That is why, regardless of what I might experience, do or learn, nothink makes sense. I hope this time passes quickly, so that I can resume my search for myself - in the form of a man who understands women and does not make them to suffer. But what am I saying ?
In love, no one can harm anyone else; we are each of us responsible for our own feelings and can not blame someone else for what we feel. It heart when I lost each of the various women I fell in love with. Now, though, I am convinced that no one loses anyone, because no one owns anyone.
That is the true experience of freedom: having the most important thing in the world without owing it.

Labels: ,

From Russia with love - wedding time

11:47 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Cu rusii nu e de glumit ... "adevarati" barbati, totusi :P


Nu stiu ce sa mai zic, nu mai stiam la care sa ma uit, se bateau pe mai multe fronturi :)
Faza tare e ca si femeile erau ale dreaq :) ...lokal kombat... nu-s normali rusii astia... ce knock out o luat ala =)))
E de ris ......dar de fapt e de plins .....daca specia umana a putut decadea asa de
mult...si am ajuns sa dam vina pe alcool...o scuza prea simpla ..cred eu....

Sa le rupa fasu la toti ....SA VADA CINE II SEFU LA NOI ..CARE II MIRELE? "casa de piatra"

Later edit:

Am aflat motivul certei dintre nuntasi -- ce cearta, asta e lokal combat -- s-a furat mireasa si nu vrea nimeni sa o rascumpere (plateasca) . Rusii, "fratii mei" !


Labels:

"Eşti un egoist, extremist şi un self-centered!" - "Pardon, ce ai zis?" - "Adevarul!"

12:18 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Spun despre mine ca sunt o persoana sincera. De cele mai multe ori este chiar adevarat. Pot sa ma prefac, dar daca ma cunosti ai sa observi cum mimica mea iti indica cu totul altceva.
Insa, oricat de sincer m-as declara, sunt amanunte pe care le cred despre ceilalti si nu le spun, sau nu am curajul sa le spun.
Mi-ar placea asta: o zi fara ascunzisuri.
Ar fi ciudat, nu? Sa mergi pe strada si sa auzi din dreapta "Esti cea mai naspa imbracata persoana pe care am vazut-o!!" si din stanga "Ce fraier e asta, uita-te la el!"
Ai fi descoperit, transparent, aparent neajutorat, dar macar ai sti una si buna: cine te iubeste, cine te uraste, cine te evita, de ce si tot asa.
Personal, mor de curiozitate sa aflu ce crede lumea cu adevarat despre mine.
Poate si dintr-un egocentrism mai mult sau mai putin ascuns...cine stie?
Apoi, analizez un pic situatia si ajung la concluzia: nu suport cand cineva ma critica (de cele mai multe ori ma supar si plang ), asadar, mi-as dori sa aflu ce crede lumea cu adevarat despre mine, dar ar putea fi un pic cosmetizate aceste ganduri?
In orice caz, ideea acestui post este urmatoarea: as vrea din tot sufletul, ca intr-o zi, sa pot spune oamenilor din jurul meu exact, cu cea mai cruda onestitate, ceea ce gandesc despre ei sau in legatura cu ei. Poate asa as mai inceta sa-mi pun un milion de intrebari si sa fac nenumarate scenarii si vise.
Cum ar fi daca i-as spune ca o plac sau ca mai vreau sa o vad? Ce ar zice ea, daca dupa ce as rani-o, i-as spune ca mi-ar placea sa fim prieteni? Cum ar reactiona persoana careia i-as striga : "Nu, nu esti ok, ai nevoie de ajutor!" Cum s-ar mai uita in ochii mei, cea careia i-as spune: "Esti o nebuna obsedata ce traieste intr-o lumea imaginara" sau "Tu, tu, tu, tu! Numai despre tine stii sa vorbesti, nu stii sa asculti si ai nevoie de oameni doar ca telauzi!!"
Intotdeauna am apreciat sinceritatea si am urat minciuna.
Nu am avut mereu curajul sa zic pe fata tot adevarul, dar am apelat la subtilitati, jocuri de cuvinte, aluzii mai mult sau mai putin directe, partea trista fiind ca multe dintre ele s-au transformat in gafe si nu prea au avut rezultatul scontat...sau nu au fost intelese?
Mi-e dor de tabara de la mare cand cea mai draguta fata din hotelul nostru m-a placut, iar eu am refuzat-o, apoi ea s-a cuplat cu un amic de-al meu, iar eu la 12 noaptea mi-am dat seama ca o plac foarte mult si hop cu baietii si amicul la telefonul cu cartela sa o sunam si sa-i tipam in receptor : "Ce ai zice daca Marcus te place si acum vrea sa fie cu tineeee?"
Oare cum ar suna o replica de asta acum?
Stiu ca avem reputatii de pastrat, o imagine de intretinut, zambete automate si replici bine gandite, dar ar fi interesant daca am proclama o zi: "ZIUA ADEVARULUI ABSOLUT".
Cine stie? Poate ar fi exact sutul in fund de care am avea nevoie cu totii pentru a ne vedea lungul nasului.

Labels:

De multe ori, raporturile umane oneste sunt infinit mai importante decat o fosta relatie de prietenie

11:19 PM / Posted by Marcus / comments (0)


nu fi trist pentru ca s-a terminat.....fii fericit pentru ca s-a intamplat:)

Orice poveste are un inceput si mai ales, orice poveste are un sfarsit. Fie ca e vorba de o poveste de dragoste, o relatie de prietenie, o aventura sau orice fel de activitate. Pentru toate exista inceput si sfarsit. De cele mai multe ori acceptam cu greutate sfarsitul.
O poveste se poate termina frumos sau mai putin frumos, poate avea a happy sau a really bad ending. Cred ca depinde nu neaparat de situatie cat de fiecare persoana in parte.
Ma gandesc la o relatie de dragoste. Ea si el. Se iubesc...sau cred ca se iubesc. Si apoi, deodata, se intampla ceva. Se rupe. Ori dragostea nu mai e asa de mare ori, de cele mai multe ori, unul din parteneri reuseste sa-l raneasca atat de mult pe celalalt incat acesta prefera sa intrerupa orice fel de legatura.
A fost minunat la inceput, a fost frumos pe parcurs...dar sfarsitul cum va fi? In majoritatea cazurilor( si spun asta cu o oarecare tristete) cei doi abia isi mai vorbesc. De multe ori nici nu se mai saluta pe strada. Sau, el ii cere ei toate cadourile pe care i le-a facut vreodata. Gest care mi se pare de neacceptat din partea unui baiat.
Si iata cum cei care odata se plimbau tinandu-se de mana seara tarziu prin parc, cei care se sarutau cu atata sete incat parea ca lumea nu mai are rabdare, cei care isi sopteau in nopti tarzii cum ca sunt atat de fericiti si care se priveau asa cum numai doi oameni care se iubesc stiu sa priveasca, acei doi oameni se despart. Pun capat. Si cel mai rau e ca abia isi mai vorbesc.
Sunt atat de multe momente frumoase in viata unui cuplu. De aceea nu inteleg de ce se poate termina prost. Inteleg faptul ca se poate termina. Insa asta nu inseamna porti inchise. Faci parte din viata mea fie ca vreau sa nu, si respect si pretuiesc clipele pe care le-am trait....cum sa nu te mai sun ? sau sa nu-ti raspund la un salut? Sau sa ma prefac k nu-mi pasa daca suferi sau te afli in spital? Nu pot sa te transform intr-un strain peste noapte.
Eu cred ca in asemenea situatii e nevoie de multa maturitate. Intre cei doi ar trebui sa ramana la baza respectul unul pentru celalalt si apoi respectul pentru ceea ce au trait. Macar atat, daca intr-adevar e o situatie extrema, sa zicem.
Altfel, nu inteleg si nu mi se pare drept fata de nici unul dintre ei.
Asemanatoare este si situatia relatiilor de prietenie. Se mai si termina. Este un lucru absolut normal. Si, la fel, exista atatea amintiri, atatea momente petrecute impreuna...chiar daca nu mai suntem cei mai buni prieteni, nu ne mai sunam din 5 in 5 ore sau nu ne mai intalnim in fiecare saptamana, totusi, ne leaga ceva puternic. Acele clipe pe care le-am petrecut impreuna. N-as putea sa nu-i raspund la un telefon. Sau sa nu ma interesez de soarta ei, macar in primele luni dupa constientizarea propriu-zisa a rupturii. Din punctul meu de vedere, tine de bun-simt si de sinceritate. Daca insa ma excluzi din viata ta, eu n-o sa insist. Nu sunt de acord nici cu incalcarea spatiului.
Fiecare are drept de decizie. Daca de exemplu ma alungi din viata ta, poti sa fii sigura ca nu ma mai intorc. E decizia ta, si eu o respect.
So...cam asta e cu relatiile dintre oameni. Incep si se termina. Si cred ca depinde de fiecare modul in care hotaraste sa arate acest sfarsit.
In ceea ce priveste anumite activitati, e interesant mai ales aspectul care tine de scoala. Banchetul din clasa a 8a, a 12a si cel de absolvire. 3-4 ani, atat dureaza in cazurile normale. Ne obisnuim cu o sala de clasa, cu un colectiv, cu anumiti profesori..si apoi, gata. Se termina. Trecem in urmatoarea etapa. Crestem. Cred ca le pot numi happy endings. Esti trist pentru ca se termina inca o perioada din viata ta, dar esti fericit pentru ca stii k o alta iti bate la usa. Evoluam si asta ar trebui sa ne bucure. Zambesc. Sesiunea incepe si nu-si doreste nimeni sa inceapa. In schimb, sunt atat de multi care abia asteapta sa se termine.La fel se intampla si la un nivel individual. Cand terminam un proiect sau cand terminam sesiunea. Sfarsitul e fericit oricum ar fi pentru ca exista, din fericire sesiunea nu dureaza o viata:) Daca ai restante sau nu, depinde de tine.
Deci, si aici e vb de cum vrem noi sa fie sfarsitul. Daca invatam... n-avem parte de griji, deci happy ending.
In cazul proiectelor e la fel. Si nu ma refer la proiectele pt facultate. Nu. Ma refer aici la proiectele de viata, actiuni organizate intr-un anumit cadru, unde trebuie sa iei in calcul multe variabile. Sunt proiecte care necesita munca si implicare si prezinta un grad de stres muuult ridicat in perioadele cu pricina, dar, nimic nu se compara cu satisfactia unui proiect bine facut.
Despre satisfactie insa...voi vorbi intr-un alt post:)

Labels: ,

new cities... new people

10:29 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Intotdeauna mi-a placut sa descopar. Noutatea ma fascineaza. Poate de asta uneori dau impresia de instabilitate.


Imi place sa cunosc. Oameni, orase, munti, vai, cuvinte si expresii neobisnuite...de toate. Atat de placute sunt sentimentele de la inceput.
Sa spunem ca te afli intr-un oras nou. Nu cunosti oamenii, nu cunosti locurile, poate doar cateva obiective turistice. Ce poate fi mai placut decat sa descoperi singur farmecul orasului? sa ratacesti pe strazi fara sa ai habar unde esti, sa te fastacesti in fata unei cafenele in care n-ai mai intrat pana atunci sau sa privesti mut de emotie la vreo cladire impresionanta ? Sa observi oamenii cum merg alene pe strada, sa privesti la fetzele lor ca sa vezi ce stare de spirit au sau sa tragi cu urechea la discutii doar de dragul de a intra in contact cu o altfel de lume.
Cel mai mult imi place accentul. Sunt absolut indragostit de cehi si mai ales de britanici. Mi se pare ca sunt oameni asa de calzi si deschisi, iar accentul ceh si britanic suna atat de frumos incat uneori ma trezesc lungind ultimele silabe doar de dragul de a auzi cum suna. Bineinteles, nici de italieni nu ma dezic. Sangele ma tradeaza. Graiul ardelenesc de la mine de acasa e cald si dulce. Primitor si sigur. Ca o ciocolata calda in mijlocul iernii. Dar....sa nu ma indepartez. Un oras are atat de multe sa iti spuna, trebuie numai sa ai multa rabdare si sa-l asculti. Cel mai important e sa te lasi purtat de val. Sa decoperi strazi, cladiri, restaurante si noi feluri de mancare, pub-uri, cluburi, muzee sau parcuri. Si mai ales, sa descoperi oameni. Urca-te intr-un taxi! Intra intr-un magazin! Interactioneaza, asculta cu atentie, priveste cu drag si zambeste! Oamenii sunt draguti daca si tu esti dragut cu ei. Poate e doar un moft. Insa, imi pare rau pentru cei care sunt atat de ocupati incat uita sa priveasca in jurul lor. Fiecare oras isi are propria personalitate. E nevoie doar de rabdare.


Asa cum se intampla practic de fiecare data cand schimbi mediul. Fie ca iti schimbi locul de munca, setul de prieteni sau cafeaneaua obisnuita trebuie sa ai rabdare sa descoperi. Cred ca cel mai mult imi place sa observ oamenii si relatiile dintre ei. Imi place sa ma plimb prin parc si sa surprind privirile indragostitilor. Asa cum imi place sa recunosc intr-un grup tipologiile. Pentru ca fiecare grup isi are petrecaretul, nebunul, timidul, rationalul si sensibilul. Un grup e complet in aceasta formula, cel putin din punctul meu de vedere. Interesant e cum ii descoperi pe fiecare. Cat de repede se trece peste acea bariera peste care ei se lasa descoperiti si modul in care se manifesta acestia. Cred ca de asta imi si plac oamenii. Pentru ca sunt atat de diferiti, dar au atat de multe in comun in acelasi timp. And that makes all the fun of it.

Labels:

Smooth sailing :)

12:23 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Life is going by so fast for me lately. M-am mutat lângă Ocean!


With heavier work loads and working 10-hour (sometimes even more) days, I can't help but feel I am rushing through life with no paddle to stear or to slow down the path I am going through. It is scary not being in control, but at the same time, there's beauty in finding yourself so intent in what you're doing that you just find yourself being one with the moment. Am I making sense? Probably not! I just know that when I am working, that's all that I am. It seems the outside world do not exist. My personal life just comes alive again when I walk out of work to drive home. But for 5 days/50 hours a week Raizel is synonymous to Hertz. Wow, what a sad life?!

But you know what I've never felt this focused in a long time. Although, I miss my friends and I miss going out. I like the fact that I am straight on my priorities and I am following the budget I gave myself. I am starting to take steps to my financial security, which I should have started a long time ago. It's nice to have money in the bank with no worries of overdue bills and still have some to spare for an upcoming trip. This is what I wanted and I am happy I am getting there.

Labels:

Lecţie 2

12:25 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Un tip intra sub dus exact in momentul in care nevasta sa iese din cada. Subit, se aude soneria apartamentului. Dupa o discutie scurta in care decid care dintre ei sa mearga sa raspunda, femeia iese, se inveleste intr-un prosop de baie, coboara scarile si deschide usa de la intrare.

Era Bob, vecinul de palier.

Inainte sa poata spune un cuvant, Bob o intrerupe:

- Iti dau $800 pe loc daca lasi sa cada prosopul de baie cu care esti acoperita.

Putin mirata, femeia ezita cateva secunde, dupa care desface prosopul si ramane goala in fata lui Bob. El o priveste din cap pana-n picioare, dupa care ii intinde 8 bancnote de $100.

Surprinsa de aceasta intamplare, dar multumita de mica avere pe care tocmai o facuse in mai putin de 2 minute, femeia urca si intra din nou in baie.

Sotul sau, care era inca sub dus, o intreaba:

- Cine-a fost?
- Bob, vecinul nostru de palier.
- Ah, perfect. Ti-a dat cei $800 pe care mi-i datora?


Morala: Daca impartasiti la timp partenerilor dumneavoastra informatiile critice relative la credit si la riscuri, puteti evita o proasta publicitate.

Labels:

Lectia 1 - banc cu morala

1:37 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Dracu isi cauta o sotie frumoasa, desteapta, devreme acasa, etc etc, femeia perfecta, si o cauta, si o cauta..... si nimic.

Se gandeste sa apeleze la Dumnezeu:

- Doamne ajuta- ma si pe mine s-o gasesc ca de ani de zile o caut.

Dumnezeu raspunde:

- Du-te si pune in cea mai populata zona de pe pamant o oglinda, cea care nu se va uita in ea pe aia sa o iei de nevasta.

Zis si facut. Pune dracu oglinda si se insoara.

MORALA1(pt barbati): Baieti nu mai cautati femei cuminti ca una a fost si a luat-o dracu.

MORALA2(pt femei): Fetelor nu mai fiti cuminti ca va ia dracu

Labels:

How I am jealous .... not :D

11:00 PM / Posted by Marcus / comments (0)

I realized I don’t know how to be jealous. My skills stop after liking “Jealous Guy” by John Lennon. If someone tells me something like “I had something to do“, I don’t ask questions. I trust everybody. Still, I have learned the hard way that many unasked “where are you?” gets you closer to being cheated on. So, better safe than sorry. Boys and girls, here’s my 2 cents.

1. Relax, take it easy. If you have just met someone, chances are you don’t know much about her or her friends or their habits. So, take each day at a time. Wait and see how things go. Feel the rhythm of the relationship before you give ultimatums, worry if that rhythm gets disrupted.

2. Be a little paranoid. You know how sometimes you get a bad feeling and your reason tells you the worst can’t happen? Well, it can. I’ve been there. So, if you sometimes feel like something is wrong (and you don’t get the feeling every 5 minutes, in which case you’re just insecure and that doesn’t count as a reason for jealousy!!) you should just be honest about it. Just say: “This doesn’t feel right. Tell me what’s wrong.” and listen.

3. Don’t get upset for no reason! Ask for an explanation before getting mad. What if you were just imagining things? Stay cool and think about it. Only after you have heard the explanation and that proves to be a lie, you should get upset.

4. Don’t be too forgiving. You might mean well, but 1 + 1 = 2, no exceptions. So if your significant other has cheated on you several times, well, don’t be surprised when it happens again. Plus, if you decide to overlook some things, be cure you understand the circumstances. Was it a one time thing? Or a six-months long thing? There is a difference between the two cases.

5. See the signs. What’s up with the silent mode on the phone all the time? How come you just take off from time to time? I don’t know any of your friends. Those are the signs!

So, my friends, I shouldn’t be giving any advice, since I learned how bad it hurts by falling. Still, I think a little jealousy spices up things. It shows you care. Just as long as it’s “a little” and not “too much”. But there’s a thin line between the two - and when it comes to crossing that line, you’re on your own!

Labels:

Despre batranete

12:07 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Poate m-am saturat de oamenii care cred ca stiu si nu stiu, care se ascund sub indiferenta si spera sa nu fie observati... Am scris "spera"? Citeste "cred" pentru ca tipul acesta de persoane nu spera la nimic. Au uitat parca sa-si fac planuri, sperante sau sa-si formeze macar un ideal. Au omis sa tina minte ca totul depinde de ei, ca sunt in felul lor speciali. E curios dar tocmai mi-am amintit ca mi-a spus cineva mai demult ca un obiect nu exista daca tu nu vrei ca el sa existe si ca daca te vei intoarce cu spatele el va disparea. La fel e si cu timpul mi-am spus: nu va exista daca nu-l va masura nimeni. Asa secundele ar fi doar secunde sau nu ar mai fi deloc, pentru ca am fi uitat ca le-am inventat.

Chiar m-am imaginat ieri cum as fi la 80 de ani si am plans gandindu-ma ca atunci ziua mea nu s-ar mai deosebi de ziua bunei mele prietene , ca voi parcurge acelasi drum si-mi voi aminti mereu ce am fost sau voi regreta unele neajunsuri in viata . M-a intristat ca suntem limitati in timp, ca nu putem trai vesnic sau ca totul e trecator, dar cel mai trist este ca acest gand ne urmareste mereu alaturi de amintiri dureroase sau frumoase; ca ele, amintirile vor ramane acolo, vizibile, incrustate in riduri sau in zambete facandu-ne sa retraim un suras, o emotie, o lovitura, un sarut, o strangere in brate de parca ar fi fost ieri.

Intr-adevar cel mai dureros este sa sti ca timpul e ireversibil, ca azi, nu vei mai trai ce ai facut ieri dar iti vei aminti mereu ca o amprenta intiparita pe chipul tau.
Zambesc pentru ca vreau sa ma imaginez la 80 de ani nu cu tristete ci cu o bucurie copilareasca... o sa-mi fac o obijnuinta din a trai prin visuri , prin sperante si mai ales prin iubire... o sa-i intorc atunci spatele timpului.

Labels:

Mereu cu voi :) #pentru voi#

1:27 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Am avut azi ocazia sa revad cativa prieteni dragi. Inca nu pe toti si nici pe cei care ma asteptau... sa ne luam ramas bun unii de la altii. Ce sentiment ciudat a fost sa stiu ca nu ma voi mai vedea saptamanal cu acei oameni. Singurul fapt ca ne stim de 3 ani si am lucrat in echipa de multe ori si stim multe unii depre altii ne face sa ne simtim atasati unii de ceilalti. Si e atat de greu de la un moment dat incolo sa-ti faci prieteni.

Ati observat? Prietenii nu sunt ca aia din autobuz de care te lipesti si fara sa vrei. E nevoie de timp si rabdare si tot felul de ingrediente necunoscute (numite si “chimie”). Ne lipim intre noi in mod bizar si e nevoie de ceva providential. De sincronizare, de exemplu.

Nu prea stiu exact cum functioneaza, stiu doar ca unele persoane din viata mea imi sunt ca niste prelungiri.

Cand am cazut pe 1 Mai si mi-am spart capul, am crezut chiar ca o sa mor. Cam asta banuiesc ca ar fi crezut oricine daca ii curgea sange siroaie pe ceafa. Sentimentul e ciudat. Nu prea stiam ce sa fac.

Dar nu am intrat in panica. Eram cu una din prietenele mele cele mai bune. Am mai multa incredere in ea decat in mine insumi.
Stiam ca orice s-ar intampla, ea va lua o decizie corecta. Ca va fi alaturi de mine (eram numai noi doi la munte) si ca va face tot ceea ce este omeneste posibil sa imi fie bine. Si asa s-a si intamplat.

Cel mai valoros lucru cu care ne putem mandri: prietenii.

Acei oameni care ar lasa orice ca sa ne sara in ajutor. Persoanele cu care nu te vezi saptamani, luni in sir si stii totusi ca sunt acolo, ca oricand veti vorbi din nou, va fi ca si cand nu s-ar fi intrerupt legatura. Oamenii carora le-ai da pe mana si copiii, si casa, si cele mai importante secrete. Fara sa eziti. Pentru ca iti asumi deciziile lor ca si cum ar fi ale tale.

Zilele astea m-am simtit foarte norocos. Foarte bogat. Imi iubesc mult, mult de tot prietenii. Si, dupa familie, ei sunt ce am mai scump pe lume.

Labels: , ,

Pentru prieteni

12:03 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Ai trait vreodata un moment in care sa vrei sa opresti timpul in loc pentru a-l pastra pe vecie in aceeasi stare? Sau sa-l savurezi la nesfarsit de parca ai apasa rewind pe melodia ta preferata? Si ca tot vorbim de melodii te-ai aseza aici langa mine, fara sa ma intrebi nimic, uitand de restul lumii doar ca sa traiesti clipa cu o intensitate maxima, doar stand pur si simplu fara sa faci nimic... doar traind?

M-am surprins odata privind pur si simplu la prietenii mei. Ne-am hotarat sa facem un picnic, ti-am zis? Ai sa razi dar imi amintesc chiar si cu ce eram imbracat in momenul respectiv si daca as fi numarat atunci ti-as fi spus acum si cate fire de iarba erau... fiecare secunda merita traita dar unele clipe merita retraite pentru todeauna. Asta si fac, retraiesc: parca simt iarba si vantul si stiu ca o sa ma inverzesc de la ea dar nu o sa ma ridic, am uitat ca iarba murdareste, ca vantul raceste... am uitat de lume si am zambit.

Iubesc, desi nu am fost indragostit niciodata! As putea sa-ti vorbesc despre dragoste, despre prietenie ore intregi fara sa ma opresc dar nu as spune niciodata ce e cu adevarat esential... Iubesc cerul si marea si visele si lumea din jur si imi iubesc prietenii!! Le ador calitatile si cred ca incep sa le iubesc si defectele. Iubesc chiar si filmele mute desi nu am vazut decat unul, iubesc tot ce reprezinta ei chiar daca asta ar insemna sa iubesc acum ce am urat mereu...

Ai iubit vreodata pe cineva atat de mult incat sa crezi ca nu o meriti? dar ai incercat sa simti asta in fiecare zi, in fiecare secunda, cu fiecare miscare pe care o faci? Incearca...


Labels: ,

Despre Dragoste

1:51 PM / Posted by Marcus / comments (0)

  • pt că ,, cealaltă'' nu e a ta
  • pt că nu poţi să o cataloghezi ca şi ,, private property''

Dragostea "e atunci când" libertatea celuilalt şi felul ei(lui) diferit de a fi nu numai că nu te sperie, nu numai că nu te ameninţă, nu numai că nu te desfiinţează, dar te şi uimeşte cu bucuria cu care te uimesc minunile întâmplate fără să le fi cerut şi care-ţi strecoară în suflet modestia de a fi tu însuţi şi curajul de a o admira pe cealaltă.

De aceea, ochii cuiva care iubeşte sunt mai calzi şi privirea ei are blândeţea statornică a celei care se simte împlinită numai trăind viaţa celuilalt, fericirile şi tristeţile lui.

Labels:
Subscribe to: Posts (Atom)