Posts
Un comentariu la mesajul meu anterior ma face sa scriu asta.
A tine un blog este ca orice alt lucru din viata mea, un lucru pe care il fac pentru ca imi place. Este ca mersul la film, jobul, plimbatul, statul cu prietenii sau cititul. Este o ocupatie care are propriile satisfactii si motive, pe care din cand in cand simt nevoia sa o fac pentru ca imi place.
Si bloggingul, la fel ca si celelalte preocupari insirate mai sus, au uneori prioritate si alteori nu in functie de vreme, stare de spirit, job sau orice altceva. Uneori am mai mult timp pentru asta, alteori nu. Uneori citesc mai mult, uneori ma duc la filme mai mult, alteori scriu pe blog mai mult. Pentru toate exista urcusuri si coborasuri.
Si bloggingul, ca si celelalte preocupari, poate sa dispara la un moment din viata mea pentru ca si eu, ca toti ceilalti, ma schimb (ma maturizez sau nu, intalnesc oameni, prioritatile mi se schimba, felul de a gandi la fel). In liceu imi placea teatrul, in primii ani de facultate ma duceam la munte, in ultimii ani de facultate distribuiam ziare, in liceu citeam multa literatura engleza si eram pasionat de ziare si reviste. Nu mai fac nici una din astea din diverse motive.
Nu, nu a venit inca momentul sa renunt la blog si cine stie cand si daca va veni. 
Tot ce incerc sa spun este ca e un timp pentru toate si este foarte important sa faci in viata ceea ce iti place, ceea ce te face sa te simti bine, atunci cand te face sa te simti bine.
Cu bine,
Marcus
6 comments:
Asta asa e.Trebuie sa faci neaparat ceea ce iti place, atunci cand simti.Iar decat sa ajungi sa regreti ca n-ai facut un anumit lucru, mai bine sa sa-ti para rau ca l-ai facut.
Totusi eu cred ca aceasta senzatie de feel good e auto sugestie. Daca joci un joc video e o chestie, faci ceva, daca asculti muzica sau te uiti la un film e o chestie care INTRA in tine. Primesti. Problema e ca la blog nu primesti, dai din tine. Esti in situatia unul orator care culmea mai vorbeste si pe intuneric, habar nu are cine il asculta. Cu alte cuvinte poti foarte bine s afii pe o planeta pustie pe care tu esti singura fiinta ever si cei care iti raspund sau comenteaza sint “boti” :D . Desi nu cred ca scrii blogul pentru comentarii deci nici de boti n-ai nevoie.
Problema pe care o am eu cu internetul si tehnologia (bloggingul e doar caz particular) e ca iti sug viata. Fara nimic in schimbi. Bampiri :) . Viata e extraordinar de scurta, cind am ajuns spre 30 de ani am intrat in panica (si inca sint in panica :D ), si eu pierd timpul pe intenet. Piei satana :D .
Pentru ca asta e, pierdere absoluta de timp. Internetul, pe linga partea utilitara si culturala e pierder de timp. Tot timpul pe care il cistigi platind billul pe internet iti e furat inapoi pe vreun forum sau mai stiu eu unde.
Unde sa depun petitia pentru interzicerea internetului? :D
Oricum imi pare bine ca cel putin cind am fost copil nu m-am lovit de asa ceva. Vai de copiii mei.
Da, bai, pierdem timpul. Asa e, Ovidiu. Nu ca ma plang, dar asa e. Eu una ma intorc spre Internet cand nu am ce face cu adevarat. Si as putea face diverse alte lucruri la fel de bine. Sigur, tehnologia ma ajuta sa lucrez sau mai degraba lucrez cu ea (e scula universala acum!), dar cand nu lucrez, ci doar “navighez”, adica imi fac de lucru pe Internet, pierd vreme pe care as putea sa o investesc mult mai constructiv.
Si, da, cand bloghezi dai din tine. Si catastif scria ca blogurile de cam seaca de secrete: e usor sa spui tot felul de lucruri cand stai in fata unui monitor, te eliberzi.
Oricum, ce voiam eu sa spun, in afara de faptul ca sunt de acord cu ideile de mai sus, este ca eu bloghez mai cu spor cand sunt trista si incerc sa umplu un gol cu posturi multe, multe, multe. Si, Marcus, si eu cred ca blogul poate fi o etapa. Eu sper sa renunt la el la un moment dat si asta sa se intample de fericire, de implinire.
Ovidiu, nici nu voi comenta ideea ca internetul e ceva rau.
Cat despre faptul ca dai in loc sa primesti, well, acelasi lucru il fac si profesorii cand predau, oamenii destepti cand tin prezentari, prietenii cand te invata ceva, cunoscutii cand iti spun de ce sunt ei entuziasmati. Oare toti acesti oameni isi pierd timpul?
Eh.
Oamenii destepti si profii sint platiti pentru timpul pierdut. Ala e in loc de job, nu din atit de putinul timp liber. Apoi interactiunea lor e pur sociala, dau si iau.
Pritenii care te invata nu mai comentez ca e clar. Si atentie nici macar nu ma refer la raportul cinic de dat-luat. Ca dica tu ii dai inapoi intr-un fel sau altul. Ma refer la momentul ala, secunda aia, esti linga un om si interactionezi cu un om (la care eventual tii) si iti face placere. Nu cu un ecran si o tastatura.
Apoi sa fim, seriosi… 99.99% din oamenii pierzind timpul pe internet nu sint nici profesori, nici oameni destepti. Nici prieteni. Nici macar oameni.
Am constatat un lucru: cu cat blogul cuiva este actualizat mai des, cu atat persoana respectiva realizeaza mai putine lucruri in afara blogului.
Post a Comment