Posts
Nu toate lucrurile se întâmplă conform planului. Tot ce s-a format prin "accidente" întâmplătoare arată mult mai bine decât orice lucru pe care l-am aranjat dinainte.
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa
ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o
sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta
cu numele persoanei respective.
in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului.
Studentii au fost amuzati de lectie la inceput,si fiecare a scris cu ardoare o
multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de
neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea.
Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna
intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte
repede si la celelalte.
sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant,
la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student,
ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei
se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa
faca fata sarcinii sale.
explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie
pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii
spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie,
raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei
persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem
face chiar noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt... si ce ai de gand sa faci cu ele??
Credits to Alin
"Amintirile sunt intodeauna frumoase pentru ca intamplarile urate nu merita tinute minte." mi-a spus bunica mea candva. Cred ca de atunci m-am gandit obsesiv la amintiri si uneori din plictiseala alteori din dorinta arzatoare am incercat, fara sa reusesc, sa le clasific in amintiri importante sau mai putin importante.Cum ne dam seama care conteaza mai mult pentru suflet? Cand putem spune siguri pe noi "a fost cea mai importanta intamplare din viata mea" fara sa parem din afara superficiali? Care e criteriul care sa diferentieze atat de bine sarutul acela fulger din prima iubire, discutia filozofica de la rasarit, malul marii, prima nota buna, prima zi de lucru, prima colega de banca, persoana iubita, noi, cerul , ziua de nastere, implinirea unei dorinte?
Amintirile sunt pastrate in jurnale frumos copertate, legate in piele sau incuiate zi de zi cu strictete, in fotografii sau poate in scrisori de dragoste dar cel mai adesea se intiparesc in memoria noastra umana insarcinata sa le pastreze pana la uitare. Ele ne fascineaza, ne nelinistesc sau ne zapacesc dar fac parte dintr-un trecut ce a fost, devenind primii pasi ai unui viitor ce va urma.
"Azi" se va transforma maine in amintire... Imi amintesc: am inceput sa scriu crezand ca voi afla care este cea mai importanta amintire din viata mea fara sa-mi dau seama ca raspunsul se creionase demult... o intamplare cu adevarat importanta nu este atunci cand o tii minte pur si simplu ci cand iti amintesti ca ai rememorat-o de atatea ori...
Labels:
my life
Amintirile sunt pastrate in jurnale frumos copertate, legate in piele sau incuiate zi de zi cu strictete, in fotografii sau poate in scrisori de dragoste dar cel mai adesea se intiparesc in memoria noastra umana insarcinata sa le pastreze pana la uitare. Ele ne fascineaza, ne nelinistesc sau ne zapacesc dar fac parte dintr-un trecut ce a fost, devenind primii pasi ai unui viitor ce va urma.
"Azi" se va transforma maine in amintire... Imi amintesc: am inceput sa scriu crezand ca voi afla care este cea mai importanta amintire din viata mea fara sa-mi dau seama ca raspunsul se creionase demult... o intamplare cu adevarat importanta nu este atunci cand o tii minte pur si simplu ci cand iti amintesti ca ai rememorat-o de atatea ori...
Nevoile primare ale oamenilor se considera a fi:
1. Sanatatea
2. Banii (prin intermediul carora obtinem alimente, adapost, imbracaminte si distractii)
3. Dragostea
Unul din modurile de a atinge aceste obiective este sa fii bogat si prosper, cred eu. Dupa cum exista oameni bogati si oameni saraci, tot asa, exista tari bogate si tari sarace. Diferenta intre tarile sarace si tarile bogate nu consta in vechimea lor. Acest fapt poate fi dovedit daca dam ca exemplu tari precum India sau Egiptul, care exista de mii de ani, dar sunt sarace. Spre deosebire de acestea, sunt tari ca Australia sau Noua Zeelanda, care pana in urma cu mai putin de 150 de ani erau necunoscute, iar astazi sunt tari dezvoltate si bogate. Diferenta intre tarile bogate si cele sarace nu este legata de resursele naturale pe care acestea le poseda.
De exemplu, Japonia, care are un teritoriu mic si muntos, care nu este deloc potrivit nici agriculturii si nici cresterii vitelor, si nici nu are petrol sau minereuri, dar este a doua putere economica mondiala. Teritoriul sau este ca o mare fabrica plutitoare care importa materie prima din toata lumea, o prelucreaza, iar produsul rezultat este exportat apoi in toata lumea si uite asa, se acumuleaza bogatia ...
Mai avem si exemplul Elvetiei, tara fara acces la mare, dar care detine una din cele mai mari flote maritime din lume. Care nu are cacao, dar are ciocolata cea mai buna din lume. Care in putinii ei kilometrii patrati creste vite si permite cultura doar 4 luni pe an, deoarece in restul timpului este foarte frig. Care are cele mai bune produse lactate din Europa. Si care, ca si Japonia, nu are materii prime, dar exporta produse de o calitate greu de intrecut. O tara pe care siguranta, ordinea si munca au transformat-o in "casa de bani" a lumii...
Labels:
chill
De exemplu, Japonia, care are un teritoriu mic si muntos, care nu este deloc potrivit nici agriculturii si nici cresterii vitelor, si nici nu are petrol sau minereuri, dar este a doua putere economica mondiala. Teritoriul sau este ca o mare fabrica plutitoare care importa materie prima din toata lumea, o prelucreaza, iar produsul rezultat este exportat apoi in toata lumea si uite asa, se acumuleaza bogatia ...
Mai avem si exemplul Elvetiei, tara fara acces la mare, dar care detine una din cele mai mari flote maritime din lume. Care nu are cacao, dar are ciocolata cea mai buna din lume. Care in putinii ei kilometrii patrati creste vite si permite cultura doar 4 luni pe an, deoarece in restul timpului este foarte frig. Care are cele mai bune produse lactate din Europa. Si care, ca si Japonia, nu are materii prime, dar exporta produse de o calitate greu de intrecut. O tara pe care siguranta, ordinea si munca au transformat-o in "casa de bani" a lumii...
... si nu este nici inteligenta oamenilor cea care face diferenta intre bogatie si saracie ...
Acest fapt este demonstrat de studentii din tarile sarace care studiaza in tarile bogate si obtin rezultate excelente in educatia lor. Un alt exemplu poate fi vazut la managerii din tarile occidentale care ne viziteaza tare. Vorbind cu ei ne putem da seama ca nu exista nici o diferenta intelectuala notabila.
In sfarsit, putem spune ca nici rasa nu face diferenta intre bogati si saraci ...
In tarile Europei Occidentale putem vedea cum "lenesii" (hispanici sau africani) demonstreaza ca ei sunt forta productiva in aceste tari.
Si atunci?
Ce face diferenta?
Ce face diferenta?
ATITUDINEA oamenilor face diferenta. Studiind comportamentul persoanelor din tarile bogate, descoperim ca marea parte a populatiei respecta urmatoarele reguli (ordinea nu este importanta):
1. Etica
2. Ordinea si curatenia
3. Integritatea si cinstea
4. Punctualitatea
5. Responsabilitatea
6. Dorinta de perfectionare
7. Respectul pentru legi si regulamente
8. Respectul pentru drepturile celorlalti
9. Dragostea pentru munca (pasiunea)
10. Efortul pentru a face economii si cheltuiala cu chibzuinta
1. Etica
2. Ordinea si curatenia
3. Integritatea si cinstea
4. Punctualitatea
5. Responsabilitatea
6. Dorinta de perfectionare
7. Respectul pentru legi si regulamente
8. Respectul pentru drepturile celorlalti
9. Dragostea pentru munca (pasiunea)
10. Efortul pentru a face economii si cheltuiala cu chibzuinta
Are Romania nevoie de alte legi? nu ar fi oare de ajuns sa respectam cu totii aceste 10 reguli simple ?
In tarile sarace, numai o mica parte (nesemnificativa) din populatie se conduce dupa regulile acestea in viata de zi cu zi. Nu suntem saraci din cauza ca tara noastra n-are resurse naturale sau fiindca natura este cruda cu noi ... Suntem saraci pur si simplu din cauza atitutidinii noastre.
Ne lipseste caracterul pentru a ne comporta dupa aceste principii de baza ale functionarii societatii. Daca asteptam ca Guvernul sa ne rezolve problemele noastre, vom astepta toata viata. O atentie deosebita acordata faptelor noastre, impreuna cu schimbarea de atitudine pot semnifica intrarea tarii noastre pe drumul progresului si bunastarii. Valorile acestea vor anima fiecare proces de schimbare pe care il impulsionam, fiecare obiectiv care-l vom atinge, si in principal stilul de viata care-l vom avea.
Impreuna reusim sa modelam o tara mai buna :)
In tarile sarace, numai o mica parte (nesemnificativa) din populatie se conduce dupa regulile acestea in viata de zi cu zi. Nu suntem saraci din cauza ca tara noastra n-are resurse naturale sau fiindca natura este cruda cu noi ... Suntem saraci pur si simplu din cauza atitutidinii noastre.
Ne lipseste caracterul pentru a ne comporta dupa aceste principii de baza ale functionarii societatii. Daca asteptam ca Guvernul sa ne rezolve problemele noastre, vom astepta toata viata. O atentie deosebita acordata faptelor noastre, impreuna cu schimbarea de atitudine pot semnifica intrarea tarii noastre pe drumul progresului si bunastarii. Valorile acestea vor anima fiecare proces de schimbare pe care il impulsionam, fiecare obiectiv care-l vom atinge, si in principal stilul de viata care-l vom avea.
Impreuna reusim sa modelam o tara mai buna :)
Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau.
Program: 4 module dintre care unul obligatoriu:
Modulul 1: (curs obligatoriu)
1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)
3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport
Modulul 2: Viata in doi
1. Sa am copii fara sa devin gelos (pe ei) (50 ore)
2. Sa nu mai zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)
3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)
4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc nici o data singuri pana la dulap
(800 ore)
5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)
6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez
Modulul 3: Timpul liber
1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de doua ore (exercitiu practic)
Modulul 4: Curs de bucatarie
1. nivelul 1 (incepatori): Electrocasnicele: ON deschis ; OFF inchis
2. nivelul 2 (avansati): prima mea supa instant fara sa ard cratita
Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele
CURS INTENSIV
Din ratiuni de dificultate si de intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.
Tema 1: Calcatul, acest proces misterios: de la masina de spalat pana la dulap
Tema 2: Riscurile umplerii tavii pentru gheata (demonstratie sustituta de diapozitive)
Tema 3: Tu si electricitatea. Avantajele economice de a angaja personal calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)
Tema 4: Ultima descoperire stiintifica. A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie. (Practica laborator).
Tema 5: De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea
Tema 6: Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa WC. Expozitii cu tema "generatia spontana"
Tema 7: Cum sa coboram capacul de la WC pas cu pas (Teleconferinta cu Universitatea Harvard)
Tema 8: Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)
Tema 9: Masina de spalat, acest mare mister din casa.
Tema 10: Diferente fundamentale: cosul pentru rufe murdare si podeaua (exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11: Barbatul in scaunul pasagerului. Este posibil sa nu vorbeasca sau sa se agite compulsiv in timp ce ea parcheaza?
Tema 12: Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta
Labels:
umor
Modulul 1: (curs obligatoriu)
1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)
3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport
Modulul 2: Viata in doi
1. Sa am copii fara sa devin gelos (pe ei) (50 ore)
2. Sa nu mai zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)
3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)
4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc nici o data singuri pana la dulap
(800 ore)
5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)
6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez
Modulul 3: Timpul liber
1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de doua ore (exercitiu practic)
Modulul 4: Curs de bucatarie
1. nivelul 1 (incepatori): Electrocasnicele: ON deschis ; OFF inchis
2. nivelul 2 (avansati): prima mea supa instant fara sa ard cratita
Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele
CURS INTENSIV
Din ratiuni de dificultate si de intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.
Tema 1: Calcatul, acest proces misterios: de la masina de spalat pana la dulap
Tema 2: Riscurile umplerii tavii pentru gheata (demonstratie sustituta de diapozitive)
Tema 3: Tu si electricitatea. Avantajele economice de a angaja personal calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)
Tema 4: Ultima descoperire stiintifica. A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie. (Practica laborator).
Tema 5: De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea
Tema 6: Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa WC. Expozitii cu tema "generatia spontana"
Tema 7: Cum sa coboram capacul de la WC pas cu pas (Teleconferinta cu Universitatea Harvard)
Tema 8: Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)
Tema 9: Masina de spalat, acest mare mister din casa.
Tema 10: Diferente fundamentale: cosul pentru rufe murdare si podeaua (exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11: Barbatul in scaunul pasagerului. Este posibil sa nu vorbeasca sau sa se agite compulsiv in timp ce ea parcheaza?
Tema 12: Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta
No one can promise they will never hurt you, because at one point or another it will happen...the real promise is if the time spent will be worth in the end...
Acum o luna am inceput sa scriu un post cum ca acest blog isi respecta stapanul si pentru ca stapanu' a fost in vacantza, a luat si el o pauza. Se pare ca nu numai ca il respecta, dar are si o inertzie considerabila. Vestea buna e ca daca reincep sa povestesc, n-o sa-mi mai ia atata pana la urmatorul post (sper!). Pentru ca acest blog isi respecta stapanul si stapanul s-a intors din vacanta si a reintrat in ritmul normal de lucru.
OK, deci ce am facut eu vara asta mai interesant:
Am facut voluntariat pentru orientarea participantilor internationali veniti la Europeade. Cred ca a fost cea mai distractiva saptamana ever. Pentru saptamana respectiva m-am mutat in scoala cu participantii si am stat cu ei la trancaneala in fiecare seara, etc etc etc. Am cunoscut o gramada de lume (de fapt mai exact e m-a cunoscut o gramada de lume) si partea stresanta e ca de atunci ma intalnesc cu fel de fel de oameni care stiu cum ma cheama si ca sunt roman rezident in Dk si de fiecare data ma intreb daca au cu totii capacitati paranormale ?!
Acum ca totul s-a terminat as vrea sa multumesc participantilor la eveniment pentru clipele minunate petrecute impreuna :) in special intregului colectiv al liceului "Mircea cel Batran" Constanta prezent la festival. Ati fost extraordinari si ati intrecut asteptarile tuturor celor de-aici. Felicitari voua si profesorilor vostri. Mi-a facut extraordinara placere sa va cunosc si sa petrecem timp impreuna. Sunteti minunati :D
Dupa cum unele dintre voi deja stiti, am fost intrebat de foarte multi prieteni din Dk despre voi si toti mi-au zis ca am fost norocos sa am parte de un asa grup :) Ei, eu le-am zis ca nici nu m-am gandit vreodata sa fie altcumva :D
M-ati fascinat cu talentul vostru, cu bunatatea voastra si nu in ultimul rand cu placerea si pasiune voastra. Sper sa nu fie ultima data cand ne intalnim . . . va imbratisez pe toti!
Labels:
evenimente,
my life
Acum ca totul s-a terminat as vrea sa multumesc participantilor la eveniment pentru clipele minunate petrecute impreuna :) in special intregului colectiv al liceului "Mircea cel Batran" Constanta prezent la festival. Ati fost extraordinari si ati intrecut asteptarile tuturor celor de-aici. Felicitari voua si profesorilor vostri. Mi-a facut extraordinara placere sa va cunosc si sa petrecem timp impreuna. Sunteti minunati :D
Dupa cum unele dintre voi deja stiti, am fost intrebat de foarte multi prieteni din Dk despre voi si toti mi-au zis ca am fost norocos sa am parte de un asa grup :) Ei, eu le-am zis ca nici nu m-am gandit vreodata sa fie altcumva :D
M-ati fascinat cu talentul vostru, cu bunatatea voastra si nu in ultimul rand cu placerea si pasiune voastra. Sper sa nu fie ultima data cand ne intalnim . . . va imbratisez pe toti!
Din motive evidente, nu mai intru pe blog săptămâna asta. Prietenii care ştiu de ce să-mi ureze baftă pls. De la restul prietenilor aştept propuneri de teme de discutat pe blog.
Labels:
chill
Sunt un vehement sustinator al ideii ca tot ceea ce facem trebuie facut cu pasiune, din pasiune, cu entuziasm si cu placere. Mi se pare a fi singurul mod de a ne distanta de mediocritate.
Bineinteles, avem nevoie de bani si verticalitatea nu tine mereu de foame, :-) de aceea facem compromisuri. Pentru cat timp, depinde de fiecare dintre noi.
Ori de cate ori pot ii indemn pe cei cu care vorbesc sa se lupte pentru joburile lor, sa nu se lase controlati si dirijati ci sa isi sustina punctul de vedere. Sa indrazneasca sa se puna de-a curmezisul atunci cand simt ca ceva nu e bine. Nu merita sa ne trezim dimineata stiind ca nu o sa facem lucruri care ne plac in ziua care urmeaza.
Mi-au revenit gandurile astea cand am citit un speech pe care l-a tinut Steve Jobs la Stanford. Este un articol interesant despre cum trebuie sa lupti in viata pentu ca nu stii unde ajungi si daca ceea ce ti se intampla e cu adevarat rau.
Nu de alta, dar pana si cei de la Aerosmith spun ca “Life’s a journey not a destination / And I just can’t tell just what tomorrow brings“. :-)
Labels:
my life
Bineinteles, avem nevoie de bani si verticalitatea nu tine mereu de foame, :-) de aceea facem compromisuri. Pentru cat timp, depinde de fiecare dintre noi.
Ori de cate ori pot ii indemn pe cei cu care vorbesc sa se lupte pentru joburile lor, sa nu se lase controlati si dirijati ci sa isi sustina punctul de vedere. Sa indrazneasca sa se puna de-a curmezisul atunci cand simt ca ceva nu e bine. Nu merita sa ne trezim dimineata stiind ca nu o sa facem lucruri care ne plac in ziua care urmeaza.
Mi-au revenit gandurile astea cand am citit un speech pe care l-a tinut Steve Jobs la Stanford. Este un articol interesant despre cum trebuie sa lupti in viata pentu ca nu stii unde ajungi si daca ceea ce ti se intampla e cu adevarat rau.
Nu de alta, dar pana si cei de la Aerosmith spun ca “Life’s a journey not a destination / And I just can’t tell just what tomorrow brings“. :-)
I'm thankful I'm not limited by religion, that I don't see in black and 
white, that I'm not self-righteous or locked into thinking there is a right and wrong way to live. I'm thankful to understand that in the midst of heartache, in the midst of loss and grief, the universe is unfolding, connections are being made, lives are being dismantled and put back together. I'm thankful I see life as something so much more complex than what can be made sense of by Dr. Phil or Oprah. I'm thankful I know that suffering a broken heart is not easily analyzed, but rather a wake-up call to one's soul.
Pain is a chance to step inside, to test our humanity, shake up beliefs and hold up mirrors. I'm thankful that we bang into walls, repeat mistakes and try again.
Labels:
my life
white, that I'm not self-righteous or locked into thinking there is a right and wrong way to live. I'm thankful to understand that in the midst of heartache, in the midst of loss and grief, the universe is unfolding, connections are being made, lives are being dismantled and put back together. I'm thankful I see life as something so much more complex than what can be made sense of by Dr. Phil or Oprah. I'm thankful I know that suffering a broken heart is not easily analyzed, but rather a wake-up call to one's soul.Pain is a chance to step inside, to test our humanity, shake up beliefs and hold up mirrors. I'm thankful that we bang into walls, repeat mistakes and try again.
The summer was out there and so were our Gin Summer Nights. Afternoons at the beach and chill out evenings with varied dinners and great night drinking sessions :) Cheers mates!
The day before we had a watermelon rugby ball with vodka, courtesy of our franchute chef, Sebastien. Parfait! Thank U and kisses for our drinking winner :)
Imi aduc aminte prima vineri din viata mea de student: asteptam sa intram la un laborator si o colega imi povestea cat de mizerabile sunt conditiile din camin. . . Intre timp, am ajuns sa vad si eu camere de camin, foarte mici si inghesuite si mi-am dat seama ca nu camerele sunt problema, ci coridoarele si dusurile si tot ce nu depinde de studenti. Camerele sunt curate si aranjate, pentru ca studentii fac tot ce pot sa fie macar ele curate si aranjate. Cam asa e viata de student: faci ce poti ca macar ce poti controla sa fie ok, si in rest taci (sau nu) si suferi.
In liceu mi se parea extraordinar sa nu trebuiasca sa inveti tot anul si sa ai cateva saptamani de examene. Eram mic si naiv, dar m-am lecuit. Ma asteptam sa fie altceva decat alergatura si proiecte facute noaptea pana la 3, si discutii si frustrari. M-am obisnuit cu astea.
Surpriza a venit sambata trecuta, la un chef, pe la 3 noaptea, cand stateam pe un coridor in camin, alaturi de alti colegi din tarile frumoasei Europe. Un coleg viitor inginer, cu o chitara in mana, a cantat "Wish You Were Here" a lui Pink Floyd, si pentru cateva minute, am fost student, asa cum m-am asteptat sa fiu: cu prieteni, cu muzica, fara griji. Am vazut ca se poate.
Labels: erasmus
Hellen obisnuia sa simta ca "Pana acum aproape un an, obisnuiam sa traiesc in trecut. Sa visez la momente trecute, sa ma hranesc cu idile si cu amintiri in care fericirea facea parte din viata mea. Nu ma concentram asupra a ceea ce ar fi putut sa ma salveze sau sa ma faca sa traiesc in prezent. Eu pana la urma am reusit. Am reusit sa nu mai tanjesc dupa vremurile demult apuse, sa nu mai plang dupa fericire si sa traiesc fiecare zi asa cum e ea, si a venit si fericirea.
Insa, in ultimul timp am intalnit "cazuri" care nu pot sau care nu vreau sa se desprinda de ieri si sa traiasca azi sau maine. Si fete si baieti (am constatat ca nu se intampla numai in cazul unuia dintre sexe) sufera deopotriva cand vine vorba de a o termina definitiv cu ex-a/ul. Nu zic ca e usor sa te rupi de ceea ce insemna totul pentru tine, nu zic ca ar trebui sa stergi cu buretele din inima si din suflet tot ce ai trait cu o persoana anume, nu zic ca nu mai trebuie sa ramana loc de buna ziua. Zic doar ca odata ce stii ca nu mai merge, ca nu se mai poate sa fie intre voi ce a fost odata, ar trebui sa pui punct. Fara alte intalniri, "intamplatoare" sau planificate, fara telefoane "ce mai faci? cum o mai duci?", fara emailuri de verificare, chiar si fara emailuri de spam-uire. Ce a trecut apartine trecutului.
Cand timpul vindeca ranile de ambele parti, atunci e ok sa vorbesti cu celalalt despre vrute si nevrute, cand trecutul nu te mai raneste. Atata timp cat inca simti un fior sau ti se misca sufletul la auzul numelui celui cu care ai terminat-o, nu mai lua legatura cu el. Lasa timpul sa isi faca treaba ca si-o face bine, nu incerca sa il ajuti ca numai in cale ii stai.
Asta cred eu si mai cred ca e un leac sigur de vindecare. Distanta in timp si spatiu vindeca ranile sufletului mai bine ca orice leac citit in revistele pentru femei. Si e valabil si pentru barbati.
Iar daca te numeri printre cei care au parasit pe cineva, nu ii face rau pastrand legatura cu el, ca nu faci altceva decat sa ii alimentezi sentimentele, oricare ar fi ele."
So it is: "Ce a trecut apartine trecutului" si nu are de-aface cu prezentul dar daca ti-l poate influenta atunci ce faci? Timpul le rezolva pe toate obisnuiesc sa imi spuna prietenii ... si poate au dreptate, dar un singur lucru am invatat de la viata: "We don't have to suffer, Marcus!" obisnuia Theoneste sa imi zica neincetat. . . si avea dreptate, acum inteleg de ce !!! Credits to Hellen
p.s. simtim la fel Hellen ;-)
Labels:
my life
Insa, in ultimul timp am intalnit "cazuri" care nu pot sau care nu vreau sa se desprinda de ieri si sa traiasca azi sau maine. Si fete si baieti (am constatat ca nu se intampla numai in cazul unuia dintre sexe) sufera deopotriva cand vine vorba de a o termina definitiv cu ex-a/ul. Nu zic ca e usor sa te rupi de ceea ce insemna totul pentru tine, nu zic ca ar trebui sa stergi cu buretele din inima si din suflet tot ce ai trait cu o persoana anume, nu zic ca nu mai trebuie sa ramana loc de buna ziua. Zic doar ca odata ce stii ca nu mai merge, ca nu se mai poate sa fie intre voi ce a fost odata, ar trebui sa pui punct. Fara alte intalniri, "intamplatoare" sau planificate, fara telefoane "ce mai faci? cum o mai duci?", fara emailuri de verificare, chiar si fara emailuri de spam-uire. Ce a trecut apartine trecutului.
Cand timpul vindeca ranile de ambele parti, atunci e ok sa vorbesti cu celalalt despre vrute si nevrute, cand trecutul nu te mai raneste. Atata timp cat inca simti un fior sau ti se misca sufletul la auzul numelui celui cu care ai terminat-o, nu mai lua legatura cu el. Lasa timpul sa isi faca treaba ca si-o face bine, nu incerca sa il ajuti ca numai in cale ii stai.
Asta cred eu si mai cred ca e un leac sigur de vindecare. Distanta in timp si spatiu vindeca ranile sufletului mai bine ca orice leac citit in revistele pentru femei. Si e valabil si pentru barbati.
Iar daca te numeri printre cei care au parasit pe cineva, nu ii face rau pastrand legatura cu el, ca nu faci altceva decat sa ii alimentezi sentimentele, oricare ar fi ele."
So it is: "Ce a trecut apartine trecutului" si nu are de-aface cu prezentul dar daca ti-l poate influenta atunci ce faci? Timpul le rezolva pe toate obisnuiesc sa imi spuna prietenii ... si poate au dreptate, dar un singur lucru am invatat de la viata: "We don't have to suffer, Marcus!" obisnuia Theoneste sa imi zica neincetat. . . si avea dreptate, acum inteleg de ce !!! Credits to Hellen
p.s. simtim la fel Hellen ;-)
watch the show LIVE:
Live Earth is a 24-hour, 7-continent concert series of 7/7/07 that will bring together more than 150 music artists and 2 billion people to inspire a global movement to "Answer the Call" and combat the climate crisis.
LIVE EARTH LONDON at Wembley Stadium
I will watch the concert from London :D
Madonna performing "Hung-up" on Wembley :) This was SO much fun to watch!! Just like the concert live, but even better in some ways. Amazing performance!
Labels:
evenimente
Later edit:
Madonna performing "Hung-up" on Wembley :) This was SO much fun to watch!! Just like the concert live, but even better in some ways. Amazing performance!
Hint: watch "Hey you" in the TV ... this song is a message of doing something about the planet... the only thing I can tell U all, is that I love this planet!!!!!!!!! so i will do everything I can to save it!
(cu gaska la Sunny Beach anul trecut)
A inceput sezonul concediilor, ceea ce inseamna ca un procent insemnat din populatie a tuns-o din tara.
Orasele sunt un pic mai descongestionate la trafic, poate cu exceptia Timisoarei, care continua sa fie o urbe haotica, detinand recordul continental la santiere deschise si ramase asa. Pe timisoreni, aradeni ori resiteni ii poti gasi, insa, imediat dupa frontiera ungara, ba la Szeged, la cumparaturi, ba la Gyula, la strand, ba la Oroszhaza la o bere...
Pe cei un pic mai hotarati ii prinzi pe te miri ce autostrada, gonind spre Coasta de Azur sau spre orice alta coasta europeana bine garnisita turistic. Vamile sunt pline de romani pe ambele sensuri, intrare-iesire. Ceea ce, sa recunoastem, e cam straniu. Daca tot noi plecam si tot noi ne intoarcem, cine naiba ne mai viziteaza?
Studiind in detaliu aceasta problema, biroul de statistica al UE, numit Eurostat, e in masura sa ne dea un raspuns edificator: nimeni. Din toate tarile care compun Uniunea Europeana, Romania este cea mai nevizitata. Cu toate ca Litoralul, Delta Dunarii, statiunile montane sau chiar Sibiul - Capitala Culturala Europeana, par a fi destinatii ademenitoare pentru turistii straini, procentul celor care chiar se decid sa rupa pisica si sa vina la noi e aproape zero. Si asta nu de azi, de ieri, ci chiar de alaltaieri.
Potrivit informatiilor date de biroul de statistica european, tara noastra a inregistrat anul trecut cea mai accentuata scadere din Uniunea Europeana a numarului de nopti petrecute de nerezidenti in unitati de cazare. Iar anul acesta, „trendul“ e acelasi. Datele Eurostat mai arata ca veniturile provenite de la turistii straini sunt de peste sase ori mai scazute in tara noastra decat in Bulgaria. In ansamblu, la turism inregistram o scadere de 14,4%, in timp ce la nivelul UE se inregistreaza o crestere medie de 4,7%.
Mergem, cum s-ar zice, impotriva logicii. Toata lumea creste, noi scadem. Dar tocmai aici se afla specificul nostru national. Si, probabil, in curand valuri de turisti occidentali vor sosi ca sa vada ultima minune a stiintelor administratiei mondiale, anume cum poti sa ai absolut totul si sa fii in stare de faliment. Iar cand turismul romanesc va fi doar o amintire, atunci mari savanti vor cerceta acest fenomen, constatand ca el n-ar fi fost posibil nicaieri in lume, decat in Romania.
Eu vara asta sunt in Bulgaria la Golden Sands cu gashka . . . (daneza) Am atasat un film de prezentare de anul trecut facut de firma care se ocupa de vcanata noastra in Bg - "Ung rejs" si daca mergeti in vacanta ... distrativa si voi ca danezii (adica daca consumati prea multa bere, incepeti sa va dezbracati loool) si bucurati-va de vacanta asta la maxim ...
Labels: erasmus, my life
"21 de grame" e un film care arata cat cantareste sufletul unui om.
In povestea asta tulburatoare ca prabusirile lui Raskolnikov din „Crima si pedeapsa”, o femeie isi pierde in cateva secunde sotul si cele doua fiice, sfartecati de o camioneta la un colt de strada.
In buza morgii, femeia, cu chipul descompus de furie si deznadejde, spune o propozitie pe care, oricat am repeta-o, tot prost o s-o interpretam.
„Cand a murit mama, ma uitam la tine si nu intelegeam cum poti sa mai traiesti”. I-o spunea tatalui sau, care isi infipsese degetele in umerii ei, ca o pisica ghearele intr-un ghem.
Cand avea saptesprezece ani, Cristi Chivu si-a pierdut tatal. Chiar in ziua nenorocirii, echipa sa, CSM Resita, juca un meci oarecare in campionat.
Nu mai stiu cu cine. Imi aduc insa aminte ca ascultam „Fotbal minut cu minut” si comentatorul relata cu glasul tremurat despre copilul care a intrat pe teren in ziua mortii tatalui sau. Nu intelegeam cum poate.
N-am inteles niciodata. Atunci Cristi a facut un meci mare, a marcat si, dupa o expresie tocita si stupida din fotbalul romanesc, a aratat caracter. Poate ca, inainte sa caute stiri despre femeile care ii trec prin asternut, oamenii l-au infasurat in panze de iubire pentru ca a fost un pusti curajos.
Pentru orice copil, Real Madrid e un vis. Pentru oamenii mari care inca mai cred in copilarii e, pur si simplu, cea mai buna echipa din lume.
La inceputul lui ianuarie, am facut un tur la muzeul „albilor”, am vazut toate trofeele alea si am crezut, in zadar, ca am priceput de ce.
Am priceput cu adevarat, mai tarziu, cocotat in tribuna lui „Santiago Bernabeu”, undeva la etajul cinci, de unde se vedea perfect: straturi de suflete suprapuse, intr-o constructie sentimentala de peste 160.000 de grame.
Cristian Chivu a scris mai demult pe blogul sau o fraza care explica tot: „Cred ca singurul lucru pe care l-am pastrat in tot acest timp au fost visele. Este singurul lucru care, daca stau bine sa ma gandesc, viata nu a reusit sa mi-l ia. Ca sa ajung acolo unde nu pot sa fiu, continuu sa visez, fara sa fiu naiv, asa cum am visat acum cincisprezece ani ca voi face ceva cu viata mea”.
Daca sufletul lui Chivu se va topi in sufletul lui Real va fi pentru ca a crezut in visul sau, chiar si in ziua in care noi, oamenii de rand, am fi ramas prabusiti sub deznadejde si furie.
Labels:
evenimente
In povestea asta tulburatoare ca prabusirile lui Raskolnikov din „Crima si pedeapsa”, o femeie isi pierde in cateva secunde sotul si cele doua fiice, sfartecati de o camioneta la un colt de strada.
In buza morgii, femeia, cu chipul descompus de furie si deznadejde, spune o propozitie pe care, oricat am repeta-o, tot prost o s-o interpretam.
„Cand a murit mama, ma uitam la tine si nu intelegeam cum poti sa mai traiesti”. I-o spunea tatalui sau, care isi infipsese degetele in umerii ei, ca o pisica ghearele intr-un ghem.
Cand avea saptesprezece ani, Cristi Chivu si-a pierdut tatal. Chiar in ziua nenorocirii, echipa sa, CSM Resita, juca un meci oarecare in campionat.
Nu mai stiu cu cine. Imi aduc insa aminte ca ascultam „Fotbal minut cu minut” si comentatorul relata cu glasul tremurat despre copilul care a intrat pe teren in ziua mortii tatalui sau. Nu intelegeam cum poate.
N-am inteles niciodata. Atunci Cristi a facut un meci mare, a marcat si, dupa o expresie tocita si stupida din fotbalul romanesc, a aratat caracter. Poate ca, inainte sa caute stiri despre femeile care ii trec prin asternut, oamenii l-au infasurat in panze de iubire pentru ca a fost un pusti curajos.
Pentru orice copil, Real Madrid e un vis. Pentru oamenii mari care inca mai cred in copilarii e, pur si simplu, cea mai buna echipa din lume.
La inceputul lui ianuarie, am facut un tur la muzeul „albilor”, am vazut toate trofeele alea si am crezut, in zadar, ca am priceput de ce.
Am priceput cu adevarat, mai tarziu, cocotat in tribuna lui „Santiago Bernabeu”, undeva la etajul cinci, de unde se vedea perfect: straturi de suflete suprapuse, intr-o constructie sentimentala de peste 160.000 de grame.
Cristian Chivu a scris mai demult pe blogul sau o fraza care explica tot: „Cred ca singurul lucru pe care l-am pastrat in tot acest timp au fost visele. Este singurul lucru care, daca stau bine sa ma gandesc, viata nu a reusit sa mi-l ia. Ca sa ajung acolo unde nu pot sa fiu, continuu sa visez, fara sa fiu naiv, asa cum am visat acum cincisprezece ani ca voi face ceva cu viata mea”.
Daca sufletul lui Chivu se va topi in sufletul lui Real va fi pentru ca a crezut in visul sau, chiar si in ziua in care noi, oamenii de rand, am fi ramas prabusiti sub deznadejde si furie.
today is your Birthday, so Happy Birthday Sis' !!!
Încearcă să trăieşti încât să nu observe nimeni acolo unde eşti ... dar să simtă lipsa ta acolo de unde ai plecat!
and as it is your wish to have the song I know U love so much, here is your wish :D
Labels:
evenimente,
family
How come they never show up when we’re crying?
How come they never show up when we’re sitting in an elevator feeling lonely?
How come they cheat on us the night we’re lying awake crying and wishing we hadn’t been far away?
How come we run into them when we still love them and on that day we look awful and feel awful and we’re still in love and they’re with someone else and suddenly we feel even uglier and the love story of our lives becomes a big joke and we can hardly breath and yet we don’t pass out but smile and walk on and we know we’ll always remember that painful moment and relive it in slow motion sometimes, when we can’t sleep?
How come we need to get over them at least twice the time it took for us to trust them?
There is no happily ever after, after all. There is no “meant to be”. It’s just us. And they never show up when they should. We’re on our own.
I know, breathe… Just breathe.
Labels: lovePrince William and Harry marked the 10th anniversary of their mother's death with an event to celebrate her life.
A very fitting and emotional tribute to one of the greatest humanitarians of our time. By far the best performance of the night. We miss you Princess Diana .....
Prince William says: "We wanted to have this big concert full of energy, full of the sort of fun and happiness which I know she would have wanted. And on her birthday as well, it's got to be the best birthday present she ever had."
Prince William said: "We were so lucky to have her as our mother and there's not a day that goes past when we don't think about her and miss her influence because she was a massive example to both of us."
Prince William said: "We were so lucky to have her as our mother and there's not a day that goes past when we don't think about her and miss her influence because she was a massive example to both of us."
This song was the most requested on the radio at the time of Diana's death well that's what I remember ... back in 31st August 1997
This is absolutely beautiful. So many stars, so many satisfyingly odd moments: P-Diddy, rapping over "I'll Be Missing You" with the insistent question: "Our princess. Where is she? Our princess. Where is she?"I love Diddy and I love the respect he showed to the elegant/beautiful Princess Diana and her sons. My favourite memory and a wonderful song! The violins sounded amazing and I wish I was there myself!
best performance of the nyt, he summed it all up in 1 song, what the night was about, i will remember this nyt an smile as she did a lot for the world 'we miss you' R.I.P queen of out hearts
David Beckham croaking, "She was the nation's lady, the nation's princess, always has been and always will be!"
best performance of the nyt, he summed it all up in 1 song, what the night was about, i will remember this nyt an smile as she did a lot for the world 'we miss you' R.I.P queen of out hearts
David Beckham croaking, "She was the nation's lady, the nation's princess, always has been and always will be!"
"We know that if our mother was here today ... she'd be the first up out of her seat and dancing!" the Princes wrote in their forward to the programme.
Some of the Diana's quotes I, myself, very much relate to:
"Carry out a random act of kindness, with no expectation of reward, safe in the knowledge that one day someone might do the same for you."
"Everyone needs to be valued. Everyone has the potential to give something back."
"Everyone of us needs to show how much we care for each other and, in the process, care for ourselves."
"Family is the most important thing in the world."
"I don't go by the rule book... I lead from the heart, not the head."
"I think like any marriage, especially when you've had divorced parents like myself; you want to try even harder to make it work."
"I think the biggest disease the world suffers from in this day and age is the disease of people feeling unloved. I know that I can give love for a minute, for half an hour, for a day, for a month, but I can give. I am very happy to do that, I want to do that."
"If you find someone you love in your life, then hang on to that love"
"It is a weakness that I lead from my heart, and not my head?"
"It's not sissy to show your feeling."
"Life is just a journey."
"Only do what your heart tells you."
"They say it is better to be poor and happy than rich and miserable, but how about a compromise like moderately rich and just moody?"
Labels:
evenimente,
family,
love,
Quotes
"Everyone needs to be valued. Everyone has the potential to give something back."
"Everyone of us needs to show how much we care for each other and, in the process, care for ourselves."
"Family is the most important thing in the world."
"I don't go by the rule book... I lead from the heart, not the head."
"I think like any marriage, especially when you've had divorced parents like myself; you want to try even harder to make it work."
"I think the biggest disease the world suffers from in this day and age is the disease of people feeling unloved. I know that I can give love for a minute, for half an hour, for a day, for a month, but I can give. I am very happy to do that, I want to do that."
"If you find someone you love in your life, then hang on to that love"
"It is a weakness that I lead from my heart, and not my head?"
"It's not sissy to show your feeling."
"Life is just a journey."
"Only do what your heart tells you."
"They say it is better to be poor and happy than rich and miserable, but how about a compromise like moderately rich and just moody?"
We will always miss you, Queen of our Hearts
Subscribe to:
Posts (Atom)