Posts
Sunt fericit. Si e ceva constant, pentru ca iubesc. iubesc momentele cu voi, oamenii de langa mine. fotografiile noastre, amintirile noastre si obiceiurile mici...
Labels:
chill,
my life
In viata nu exista oameni mereu invingatori si nici oameni mereu supusi si gata oricand sa dea totul in favoarea celuilalt. pentru ca in timp, rolurile se schimba.
Si astfel, cei care candva obisnuiau sa detina controlul, iau acum pozitia de om umil, tocmai in fata oamenilor pe care candva i-a umilit poate, altii devin frustrati chiar fata de cei pe care nu au fost capabili sa-i cunoasca intr-adevar din cauza increderii prea mare in sine, iar cei care inainte acceptau nepasarea, lipsa de interes si egoismul celuilalt intr-o relatie, din prea multa iubire, sau macar din delicatete si bun simt, invata la randul lor indiferenta, dar si respectul de sine, pentru ca fiecare om are, nu numai o poveste, ci si o lectie de dat.
Sa nu te astepti sa fi tu singurul care inseala, care manipuleaza mintile celorlalti, cel care stie doar sa primeasca, fara sa ofere nimic in schimb, cel care nu o sa fie niciodata luat de val. chiar daca ti se pare acum ca lucrurile stau asa, ele nu vor ramane niciodata asa. vei avea si tu de pierdut, vei ramane si tu cu semnele unei cine-stie-ce iubiri naive si trecatoare, vei simti si tu lipsa oamenilor pe care n-ai stiut sa-i tii aproape, pentru ca cineva va avea intotdeauna grija sa echilibreze balanta.
Labels:
my life
Si astfel, cei care candva obisnuiau sa detina controlul, iau acum pozitia de om umil, tocmai in fata oamenilor pe care candva i-a umilit poate, altii devin frustrati chiar fata de cei pe care nu au fost capabili sa-i cunoasca intr-adevar din cauza increderii prea mare in sine, iar cei care inainte acceptau nepasarea, lipsa de interes si egoismul celuilalt intr-o relatie, din prea multa iubire, sau macar din delicatete si bun simt, invata la randul lor indiferenta, dar si respectul de sine, pentru ca fiecare om are, nu numai o poveste, ci si o lectie de dat.
Sa nu te astepti sa fi tu singurul care inseala, care manipuleaza mintile celorlalti, cel care stie doar sa primeasca, fara sa ofere nimic in schimb, cel care nu o sa fie niciodata luat de val. chiar daca ti se pare acum ca lucrurile stau asa, ele nu vor ramane niciodata asa. vei avea si tu de pierdut, vei ramane si tu cu semnele unei cine-stie-ce iubiri naive si trecatoare, vei simti si tu lipsa oamenilor pe care n-ai stiut sa-i tii aproape, pentru ca cineva va avea intotdeauna grija sa echilibreze balanta.
Azi am auzit o gramada de oameni la munca vorbind de concediu. Sau stabilind unde sa mearga in concediu. Majoritatea "abroad". Eu unul habar nu am ce-o sa fac in vacanta. Probabil ca voi fi la munca. Si sper sa am niste weekenduri in Copenhaga. Chiar sunt clueless in privinta asta.
Imi aduc aminte de C. asta vara, a stat 40 de zile in Vama. Deja devenise de-al locului. Si astepta sa se perinde lumea, care in concediu, care intr-o mica vacanta de cateva zile, care intr-o fuga de weekend. Si-apoi imi amintesc de concediile mele de o luna, pe vremea cand eram student Erasmus, cand se termina semestrul si plecam care-ncotro. Era asa de mult ca in ultimele zile eram deja nerabdator sa ma intorc la faculta:)) (daca puteti crede asa ceva).
Intre timp s-a tot micsorat vacanta, am devenit om serios si responsabil, iar 2 saptamani imi pare ceva nemaipomenit. But hell, cine sunt eu sa ma plang? N-am de ce:).
Labels:
chill,
my life
Imi aduc aminte de C. asta vara, a stat 40 de zile in Vama. Deja devenise de-al locului. Si astepta sa se perinde lumea, care in concediu, care intr-o mica vacanta de cateva zile, care intr-o fuga de weekend. Si-apoi imi amintesc de concediile mele de o luna, pe vremea cand eram student Erasmus, cand se termina semestrul si plecam care-ncotro. Era asa de mult ca in ultimele zile eram deja nerabdator sa ma intorc la faculta:)) (daca puteti crede asa ceva).
Intre timp s-a tot micsorat vacanta, am devenit om serios si responsabil, iar 2 saptamani imi pare ceva nemaipomenit. But hell, cine sunt eu sa ma plang? N-am de ce:).
Asta trebuie sa creada si jucatorii care astazi vor intra pe teren impotriva Olandei. Olandezii sunt mai buni ca noi. Daca ne uitam la ultimele 2 jocuri din grupa, am putea spune ca ei reprezinta misiunea imposibila. Daca ne uitam inapoi suntem ca si invinsi. Daca, in schimb, ne uitam inainte, riscam sa ne speriem de cat de aproape suntem de o calificare in sferturi. Cine se teme, sa stea pe banca sau in tribune. Alaturi de alte cateva mii de romani care cred, dar se tem.
Cateva ore, atat mai este pana la marele meci, cel mai important, cel care va decide daca echipa Nationala a anului 2008 va reusi sa se califice in sferturile Campoinatului European si, sa egaleze astfel performanta “Generatiei de Aur”.
Labels:
evenimente,
my life
Cateva ore, atat mai este pana la marele meci, cel mai important, cel care va decide daca echipa Nationala a anului 2008 va reusi sa se califice in sferturile Campoinatului European si, sa egaleze astfel performanta “Generatiei de Aur”.
Cand a inceput acest turneu final, priveam echipa Olandei ca pe una destul de accesibila, care nu ne poate pune probleme foarte mari, pe care o cunoastem destul debine, caci tot ne-am duelat cu ea in ultimele preliminarii, si careia i-am laut 4 puncte, in ultimele 2 meciuri. Credeam ca va fi foarte greau sa facem fata campioanei mondiale en-titre si vicecampioanei mondiale.
Avem sansa, marea sansa, as spune, de a ne califica in sferturi. Totul depinde de noi, desi, sunt multe voci care spun ca Olanda va face un fel de noncombat, pentru ca prefera echipa noastra in sferturi. Depinde doar de noi ca diseara sa sarbatorim calificarea.
Trebuie sa batem Olanda ca sa ne calificam, meritam asta si noi suporterii, dar si aceasta echipa Nationala, care de multe ori a fost acuzata ca este cu mult sub nivelul “Generatiei de Aur”. Merita pentru toate ghinioanele pe care le-a avut, pentru jucatorii care s-au accidentat.
Emotiile sunt maxime, motoarele sunt turate, asteptam cu nerabdare fluierul de start. Sunt increzator ca diseara vom sarbatori.
Visam, speram, suntem alaturi de voi…. HAI ROMANIA!!
Nu vreau sa fac din acest post unul melodramatic sau vreo tragedie greceasca. Nu sunt de acord cu schimbarea imnului, desi mi-a placut intonarea lui. Egalul cu Franta, s-a conturat din acel moment. As vrea sa va vad la fel, racnind din toti rarunchii, chiar cu riscul de a va sparge vreo vena si la meciul cu Olanda, si in “sferturi” si in “semifinale” si in finala. Vreau sa va vad cu aceasi determinare si la fel de spasiti, dupa un meci la fel de reusit. Dati tot ce aveti mai bun cu Olanda. Castigati… Nu ma intereseaza daca jucati ofensiv sau defensiv, daca ii “urcati pe garduri” sau ii scoateti afara din stadion. Nu ma intereseaza daca Mutu este in forma sau Chivu joaca mijlocas stanga. Vreau doar sa castigati. Sa luptati, sa puneti suflet si asa cum doar nea Imi poate sa spuna, “sa traiti pe teren”.
Ne-ati demonstrat ca se poate. V-am demonstrat ca suntem alaturi de voi. Trup si suflet. In Elvetia, Austria, Romania, Spania sau Italia, toti v-am fost alaturi. De la copilul care s-a nascut in timpul meciului si pana la batranul care si-a dat ultima suflare la pauza. La toti ne curgea prin vene, un sange de roman.
Am asteptat atata, am patimit, am plans si ne-am bucurat, am invatat sa traim din amintiri si sa ne ascundem dupa trecut. Au fost 8 ani de frustrari, ati fost facuti ratati, ati stat in umbra “Generatiei de aur”, dar a venit si randul vostru. Amintiti-va de Cehia, de Olanda, de meciul de la Cadiz, chiar si de cel cu “Mannschaft”-ul. Acum e randul vostru. Acum e timpul sa deveniti actorii principali. Si sa faceti din Van der Sar, Henry sau Del Piero niste figuranti.
Castigati si va vom inchina ode, va vom stii numele pe de rost, vom iesi in strada,va vom sarbatorii si va vom astepta triumfatori acasa. Dar mai presus de orice, unul ca mine, va povesti peste ani nepotilor: ” pe 17 iunie, la Berna, Romania a invins Olanda”. Veti ramane in cartile de istorie a fotbalului, iar numele lui Mutu va sta alaturi de Hagi, a lui Chivu alaturi de Gica Popescu sau a lui Dica alaturi de cel a lui Boloni..
Cristi, adu-ti aminte de meciul cu Anglia. Adu-ti aminte cum este sa fi invingator, sa primesti cununa cu lauri. Invata-i si pe ceilalti ce inseamna bucuria unui gol la Euro. Haideti baieti! Haideti sa castigam!!! HAI ROMANIA!!!!!!!!!
Labels: evenimente, my life
It´s been already some time since I feel at home in Porto, I simply love this city!! :-) It´s a known fact that every place has its advantages and disadvantages, everywhere you go, but not anywhere you can feel at home, in time, it´s true, not immediately.
Why Porto?
- because of the relaxed atmosphere, full of latinity
- for the friends I made and the great people I´ve met
- even if it´s not a capital, it´s pretty small comparing to others and not depersonalized as a city
- because the ocean is near
- because it has the delicious "pasteis de nata" and "Vinho do Oporto"
- because it´s a warm and sunny weather almost all the time
- the Portuguese are calm, relaxed, kind and nice people
- because almost everybody speaks English
- for the cultural diversity - you can find here people from all over Europe and also from other continents
- because the notion of rushing doesn´t exist, and you can be late even 1 hour, without being something out of the common (that´s an advantage when you´re not the one who´s waiting obviously :P )
- because the city has many things to see: beach in Espinho, Estadio do Dragao, Estadio do Bessa, a lot of monuments with impressive architectures, Ribeira, the liveliest dining area in the city, monasteries, museums, palaces, castles, bridges, in Porto and also near by (Lisbon - Rock in Rio)... anyway it´s impossible to get bored :-)
I really enjoyed the evenings and nights ...my friends are the people that I got most attached to here, and with whom I´ve created the stronggest connections...I feel this :-). Thank you, my dears!Amo-te, Portugal! :-)
Labels:
evenimente,
my life
Subscribe to:
Posts (Atom)