Live what you love

nu fi trist pentru ca s-a terminat.....fii fericit pentru ca s-a intamplat:)

Orice poveste are un inceput si mai ales, orice poveste are un sfarsit. Fie ca e vorba de o poveste de dragoste, o relatie de prietenie, o aventura sau orice fel de activitate. Pentru toate exista inceput si sfarsit. De cele mai multe ori acceptam cu greutate sfarsitul.
O poveste se poate termina frumos sau mai putin frumos, poate avea a happy sau a really bad ending. Cred ca depinde nu neaparat de situatie cat de fiecare persoana in parte.
Ma gandesc la o relatie de dragoste. Ea si el. Se iubesc...sau cred ca se iubesc. Si apoi, deodata, se intampla ceva. Se rupe. Ori dragostea nu mai e asa de mare ori, de cele mai multe ori, unul din parteneri reuseste sa-l raneasca atat de mult pe celalalt incat acesta prefera sa intrerupa orice fel de legatura.
A fost minunat la inceput, a fost frumos pe parcurs...dar sfarsitul cum va fi? In majoritatea cazurilor( si spun asta cu o oarecare tristete) cei doi abia isi mai vorbesc. De multe ori nici nu se mai saluta pe strada. Sau, el ii cere ei toate cadourile pe care i le-a facut vreodata. Gest care mi se pare de neacceptat din partea unui baiat.
Si iata cum cei care odata se plimbau tinandu-se de mana seara tarziu prin parc, cei care se sarutau cu atata sete incat parea ca lumea nu mai are rabdare, cei care isi sopteau in nopti tarzii cum ca sunt atat de fericiti si care se priveau asa cum numai doi oameni care se iubesc stiu sa priveasca, acei doi oameni se despart. Pun capat. Si cel mai rau e ca abia isi mai vorbesc.
Sunt atat de multe momente frumoase in viata unui cuplu. De aceea nu inteleg de ce se poate termina prost. Inteleg faptul ca se poate termina. Insa asta nu inseamna porti inchise. Faci parte din viata mea fie ca vreau sa nu, si respect si pretuiesc clipele pe care le-am trait....cum sa nu te mai sun ? sau sa nu-ti raspund la un salut? Sau sa ma prefac k nu-mi pasa daca suferi sau te afli in spital? Nu pot sa te transform intr-un strain peste noapte.
Eu cred ca in asemenea situatii e nevoie de multa maturitate. Intre cei doi ar trebui sa ramana la baza respectul unul pentru celalalt si apoi respectul pentru ceea ce au trait. Macar atat, daca intr-adevar e o situatie extrema, sa zicem.
Altfel, nu inteleg si nu mi se pare drept fata de nici unul dintre ei.
Asemanatoare este si situatia relatiilor de prietenie. Se mai si termina. Este un lucru absolut normal. Si, la fel, exista atatea amintiri, atatea momente petrecute impreuna...chiar daca nu mai suntem cei mai buni prieteni, nu ne mai sunam din 5 in 5 ore sau nu ne mai intalnim in fiecare saptamana, totusi, ne leaga ceva puternic. Acele clipe pe care le-am petrecut impreuna. N-as putea sa nu-i raspund la un telefon. Sau sa nu ma interesez de soarta ei, macar in primele luni dupa constientizarea propriu-zisa a rupturii. Din punctul meu de vedere, tine de bun-simt si de sinceritate. Daca insa ma excluzi din viata ta, eu n-o sa insist. Nu sunt de acord nici cu incalcarea spatiului.
Fiecare are drept de decizie. Daca de exemplu ma alungi din viata ta, poti sa fii sigura ca nu ma mai intorc. E decizia ta, si eu o respect.
So...cam asta e cu relatiile dintre oameni. Incep si se termina. Si cred ca depinde de fiecare modul in care hotaraste sa arate acest sfarsit.
In ceea ce priveste anumite activitati, e interesant mai ales aspectul care tine de scoala. Banchetul din clasa a 8a, a 12a si cel de absolvire. 3-4 ani, atat dureaza in cazurile normale. Ne obisnuim cu o sala de clasa, cu un colectiv, cu anumiti profesori..si apoi, gata. Se termina. Trecem in urmatoarea etapa. Crestem. Cred ca le pot numi happy endings. Esti trist pentru ca se termina inca o perioada din viata ta, dar esti fericit pentru ca stii k o alta iti bate la usa. Evoluam si asta ar trebui sa ne bucure. Zambesc. Sesiunea incepe si nu-si doreste nimeni sa inceapa. In schimb, sunt atat de multi care abia asteapta sa se termine.La fel se intampla si la un nivel individual. Cand terminam un proiect sau cand terminam sesiunea. Sfarsitul e fericit oricum ar fi pentru ca exista, din fericire sesiunea nu dureaza o viata:) Daca ai restante sau nu, depinde de tine.
Deci, si aici e vb de cum vrem noi sa fie sfarsitul. Daca invatam... n-avem parte de griji, deci happy ending.
In cazul proiectelor e la fel. Si nu ma refer la proiectele pt facultate. Nu. Ma refer aici la proiectele de viata, actiuni organizate intr-un anumit cadru, unde trebuie sa iei in calcul multe variabile. Sunt proiecte care necesita munca si implicare si prezinta un grad de stres muuult ridicat in perioadele cu pricina, dar, nimic nu se compara cu satisfactia unui proiect bine facut.
Despre satisfactie insa...voi vorbi intr-un alt post:)