Live what you love

Spun despre mine ca sunt o persoana sincera. De cele mai multe ori este chiar adevarat. Pot sa ma prefac, dar daca ma cunosti ai sa observi cum mimica mea iti indica cu totul altceva.
Insa, oricat de sincer m-as declara, sunt amanunte pe care le cred despre ceilalti si nu le spun, sau nu am curajul sa le spun.
Mi-ar placea asta: o zi fara ascunzisuri.
Ar fi ciudat, nu? Sa mergi pe strada si sa auzi din dreapta "Esti cea mai naspa imbracata persoana pe care am vazut-o!!" si din stanga "Ce fraier e asta, uita-te la el!"
Ai fi descoperit, transparent, aparent neajutorat, dar macar ai sti una si buna: cine te iubeste, cine te uraste, cine te evita, de ce si tot asa.
Personal, mor de curiozitate sa aflu ce crede lumea cu adevarat despre mine.
Poate si dintr-un egocentrism mai mult sau mai putin ascuns...cine stie?
Apoi, analizez un pic situatia si ajung la concluzia: nu suport cand cineva ma critica (de cele mai multe ori ma supar si plang ), asadar, mi-as dori sa aflu ce crede lumea cu adevarat despre mine, dar ar putea fi un pic cosmetizate aceste ganduri?
In orice caz, ideea acestui post este urmatoarea: as vrea din tot sufletul, ca intr-o zi, sa pot spune oamenilor din jurul meu exact, cu cea mai cruda onestitate, ceea ce gandesc despre ei sau in legatura cu ei. Poate asa as mai inceta sa-mi pun un milion de intrebari si sa fac nenumarate scenarii si vise.
Cum ar fi daca i-as spune ca o plac sau ca mai vreau sa o vad? Ce ar zice ea, daca dupa ce as rani-o, i-as spune ca mi-ar placea sa fim prieteni? Cum ar reactiona persoana careia i-as striga : "Nu, nu esti ok, ai nevoie de ajutor!" Cum s-ar mai uita in ochii mei, cea careia i-as spune: "Esti o nebuna obsedata ce traieste intr-o lumea imaginara" sau "Tu, tu, tu, tu! Numai despre tine stii sa vorbesti, nu stii sa asculti si ai nevoie de oameni doar ca telauzi!!"
Intotdeauna am apreciat sinceritatea si am urat minciuna.
Nu am avut mereu curajul sa zic pe fata tot adevarul, dar am apelat la subtilitati, jocuri de cuvinte, aluzii mai mult sau mai putin directe, partea trista fiind ca multe dintre ele s-au transformat in gafe si nu prea au avut rezultatul scontat...sau nu au fost intelese?
Mi-e dor de tabara de la mare cand cea mai draguta fata din hotelul nostru m-a placut, iar eu am refuzat-o, apoi ea s-a cuplat cu un amic de-al meu, iar eu la 12 noaptea mi-am dat seama ca o plac foarte mult si hop cu baietii si amicul la telefonul cu cartela sa o sunam si sa-i tipam in receptor : "Ce ai zice daca Marcus te place si acum vrea sa fie cu tineeee?"
Oare cum ar suna o replica de asta acum?
Stiu ca avem reputatii de pastrat, o imagine de intretinut, zambete automate si replici bine gandite, dar ar fi interesant daca am proclama o zi: "ZIUA ADEVARULUI ABSOLUT".
Cine stie? Poate ar fi exact sutul in fund de care am avea nevoie cu totii pentru a ne vedea lungul nasului.