Live what you love

Vorbeam zilele trecute cu Jurga, a dear dear friend , de faptul ca lumea asta se invarte parca muuult prea repede. Nu mai avem rabdare, suntem mereu pe fuga, vrem mai mult, mai repede….Nu mai avem rabdare nici cu noi insine, nici cu cei care ne inconjoara. Ardem etape peste tot, si in viata profesionala si in cea personala. Si de multe ori o facem inconstient, din instinct… pentru ca asta e noua stare a lucrurilor si noi ne-am insusit-o cu brio….

Mi se pare ca acum 5-6 ani era altfel. Eram si mai mic, ce e drept, dar totusi, lumea parca se misca cu o alta viteza. Pana si eu eram mai rabdator… cu mine, cu ea, cu toti. Cred ca viata ne perverteste pe masura ce inaintam in varsta si in responsabilitati. Intri intr-un altfel de mecanism. Al deadline-urilor presante de « am nevoie pana ieri », al sefilor cu cerinte de rezultate cat mai rapid si cu costuri cat mai mici. Pe langa asta, nu mai ai rabdare si nici timp sa te joci…cu nimeni. Nu mai ai timp sa te vezi cu prietenii si, in loc sa le dedici macar 30 de minute la o cafea, le promiti diverse le telefon, negociind parca, desi stii dinainte ca o sa-ti calci cuvantul. Nu am sufletul sa le spun ca nu pot sa merg cu ei la bazin pentru ca ma simt obosit sau ca nu pot sa ies in oras la 18.00 pentru ca am un meeting, nu pot sa te vad la pranz pentru ca am nush ce de facut… poate seara dupa 22.00…poate.…

E ciudat…..mie nu-mi place sa ma plang, dar am momente cand parca as vrea sa opresc timpul in loc si sa do it the slow way…din pacate, ma cuprinde agitatia si uit iar…si iar…si iar…ca trebuie sa slow down…