Asta ar trebui sa fie o boala, codificata in DSM-V, ICD-10 si alte manuale de psihiatrie. Foamea de viata ar trebui prezentata in scoli la orele de educatie civica, pusa la panoul ”Cautati de politie”, lipita pe cutiile de lapte din filmele americane... Dar si in manualul de dirigentie la ”mari seducatori” sau in psihanaliza viselor sau...
Serios. Astazi seara ne-am intalnit cu niste cunoscuti pe care-i ador, ii respect, ii admir. Pana acum admiratia mea se concentra inspre el - o persoana educata, rafinata, calatorita, extrem de temeinica, riguroasa, talentata, savuroasa etc. Astazi m-a cucerit ea. Cu foamea ei de viata, de a sti, de spune, de a se devoala... Intr-un fel m-am recunoscut printre afirmatiile ei legate de chemari in viata, de capacitatea de a face lucruri, multe lucruri din multe domenii, setea de a cunoaste, seductia fata de psihologie, inclinatia pentru rigoarea stiintifica, energia debordanta, gustul pentru ocuparea timpul, teama de plictiseala, pendularea intre ocupatii. Nu m-am recunoscut in capacitatea ei de a se deschide total, siguranta de a afirma ca stie, curajul de a-si recunoaste defectele, expansivitate, intuitie, franchete.
Da, domnule, umbla prin orasul asta cativa oameni narcisici (cred ca o conditie sine qua non ca sa-ti placa viata e sa-ti placa personajul asta prin intermediul caruia o experimentezi - propria-ti persoana), entuziasti, energetici, insetati de viata, de cunoastere, de inovatie, de experimente, un pic inconstanti, un pic ciclotimici (ambele din cauza ca vor sa ”deguste” cat mai multe si in trecere risca sa mai faca cate-o despresie sau cate-un episod de hipertimie), cam workaholici, cam antropofili, cam dornici de scriitura, cam... Asta e, s-o spunem deschis, cam infometati de viata...
0 comments:
Post a Comment