Sper ca anul ăsta să performez bine la şcoala şi să îmi iau examenele şi apoi să încep să mă gândesc şi la o maşină. Acum 1 an visam la un Audi A4, dar între timp am devenit ceva mai realist şi-am ajuns la concluzia că maşina nu are de ce să fie o “fiţă”. Iar A4-ul o să mi-l iau la pensie - dar asta nu trebuie să însemne, neapărat, că voi ieşi la pensie doar la 50-60 de ani.
Acum mă gândesc la o maşină mare - pornind de la Touareg şi ajungând fie la un Volvo S60, fie la un BMW X3 third or fourth hand - colorată, veselă etc.
Iar pentru atunci când o să am maşină, am pregătit o listă cu chestiile pe care nu le voi face:
- presupunând, prin absurd, că voi avea numere de Romania, nu îmi voi scrie pe spate “Nu sunt tigan!”;
- nu voi mai lipi flori mari şi colorate pe ea, pentru că am comis imprudenţa de a povesti cuiva despre ideea asta, iar după ce s-a amuzat de cât sunt de copilăros, a pus-o în aplicare;
- nu voi agăţa nimic de oglinda retrovizoare;
- nu îmi voi pune parasolar cu Taz ori cu alt personaj de desene animate.
Ce va avea, totuşi, maşina mea, indiferent dacă va fi un Trabant recarosat ori un Volkswagen Touareg?
Personalitate şi muzică bună. Iar dacă într-o bună zi veţi vedea un nebun ascultând 3SE pe străzile din Budapesta, Paris ori Madrid să ştiţi că eu sunt o să fiu ala.
Hai, facem o cheta ceva ca sa nu se intoarca infractorii in tara?
Aflasem acum cateva saptamani de patru indivizi cu cetatenie romana ce faceau de luni de zile urmatoarea chestie: intr-un oras italian, urmareau cupluri dupa lasarea intunericului si il bateau mar pe baiat pana spunea pin-urile de la card-uri, iar pe fata o violau. De multe ori, victimele mureau. Dupa ce au facut aceste lucruri de mai multe ori au fost prinsi. Eu sunt impotriva pedepsei cu moartea, si totusi…
75% din infractiunile din Italia (sau din nu stiu ce oras, oricum situatia e albastra) sunt facute de cetateni romani. Sigur, romanii sunt cei mai numerosi dintre minoritari. Interesant ar fi de vazut cati dintre rezidentii romani in Italia sunt infractori. Dar, la naiba cu statisticile, e clar ca e nasol.
Mi-e o rusine cand aud stirile alea de innebunesc. Vai de capul italienilor, zic. Si totusi, sa-i tina acolo. Sa-i aresteze, nu stiu. Dar sa nu-i trimita inapoi!!! La bulgari nu se pot duce? (Ca-n bancul cu “sa vina chinezii!” :))) cate bancuri stiu, ma ingrijorez…)
Cel mai tare (sunt ironic, de fapt cred ca a fost cel mai jenant) raspuns la intrebarea “Care sunt cauzele fenomenului?” vine de la ministrul de externe, Adrian Cioroianu. El a zis ca romanii sunt mai fraieri daca sunt atat de multi prinsi (statistica cu 75% era facuta cu numarul de infractori prinsi). Foarte tare, domnu’ ministru! Si nu glumesc, l-am auzit eu spunand asta in direct la Realitatea TV de curand. Deci “infractori fraieri”, o combinatie nefericita.
Ce sa faca italienii cu infractorii nostri? Eu le transmit: integrati-vi-i voi, na! Ma refer la infractori in general. Mi se pare irelevanta etnia omului care imi da in cap. Dar, bine zicea patricul, spalati-va pe cap cu multiculturalitatea voastra. Cand era “multiculturalitate” in gradina altuia, cand infractionalitatea era ridicata la nivelul comunitatii rome in Romania, occidentalii ne dadeau indicatii, ne bateau obrazul ca nu-i lasam la scoala si la munca si ne dadeau bani de simpozioane. Acum ca sunt si ei “multiculturali”, i-a lovit extremismul. Vor sa le dea foc. Ipocritii naibii.
Asa e occidentalul asta, nene, da din cap din stanga in dreapta si viceversa, scarbit si socat totodata, cand se uita la documentare, la filme cu nedreptati sociale, face “Ntz ntz ntz”, dar la o adica pune de-un ghetou cat ai clipi!
Ei comedie, numai vorba e de ei. Pai asa rezolva ei o problema cu o categorie sociala defavorizata? Baga vize? Ce rusine! Ce urat! Ntz, ntz. Ce exemplu dau ei francezilor, aia de-si smulg parul din cap din cauza arabilor de vin valuri, valuri dans leur pays? Vaaaai, pai ar trebui sa faca o campanie sociala, sa invete infractorul sa picteze, sa-i imblanzeasca sufletul de talhar neinteles.
Muahahaha, imi vine sa mor de ras, pe fond nervos. Ca de-a lungul timpului mi s-a furat mobilul de 2 ori. Asa ca pot sa fac misto de infractionalitatea exportata de noi. Infractorspirit! Daportofeluspirit!
Asadar, va bagati la o cheta? Ma gandesc asa: fie - oricat le dau italieni - noi plusam cu niste sute de euro sa-i convingem sa ramana in noua patrie a lui Mutu, fie ii asteptam la granita cu o suta de euro de persoana (iesim si mai ieftin) si le asiguram transportul pana la bulgari. Chit ca dupa o tura pe la sud-dunareni se intorc acasa, macar sa apuce sa le distruga turismul ca prea le merge bine, fir-ar ei sa fie! :)))))
Apropo, ca tot mi-am adus aminte, am auzit ca dupa SIAB baietii care au adus masinile s-au plans ca vizitoatorii au lasat gunoaie in torpedouri si au furat brichetele din Loganuri. Credeam ca le-am vazut si auzit pe toate! :))))) Vai, ce trist. Ntz, ntz, ntz. Traim in Romania si asta le intrece pe toate ... nu-i asa ?!
Partea I - Imi plac tipele cu prieten
Ma inteleg extraordinar de bine cu tipele-care-au-prieten. Flirtam fara sa vrem consecinte (na, le aleg si eu pe cele care eventual flirteaza, nu care nu sunt dispuse sa si insele, dooh!), stam si povestim nopti sexuale si pasiuni pe care le-am dat dracu' de dragul actualelor (deci, ele le-au dat dracu, eu ma tot plimb cu pluta la Balaceanca si inapoi) ... imi plac tipelecuprieten pentru ca sunt deschise la propuneri gen "hai la o bere", si le fac chiar ele! (eu... nush... abia's genul care sa accepte o invitatie, d-apoi sa mai si fac...) si mi se pare de neinteles cum ma duc intotdeauna "la o bere", eu care nu vad in bere nimic fantastic (brings peopele together, right ...) vorba Camilla-ei.
Imi plac tipele cu prieten pentru ca au masini si apartament sit totusi, nu stau acolo cu iubitul, iar cand urca in masina, ea - pe bancheta din spate, iremediabil ... ei bine dragilor, nici sa nu va schimbati stilul de viata ... imi plac caci au mereu o constiinta a orei, si nu stam chiar pana dimineata, sa ne punem problema la care din noi acasa sa mergem ...
Imi plac tipelecuprieten pentru ca desi au parte de sex "legal", de funduri indraznete in dormitor (nu al lor, cum ziceam mai sus..), niciodata nu inceteaza sa se uite la al meu... NU sex, ci fund ...
Inchei repede, o sa urmeze si o parte a doua, sau urmati-o voi.
Cel putin, eu am si voi avea intotdeauna onoarea propriului meu cuvant, cand va spun ca nu voi fi niciodata UNTIPCUPRIETENA.
-Domnu, dai si mie sase mii de lei, zice kinderu’ cu surprize neplacute (oare cum se intituleaza copiii strazii dupa ce fac 40 de ani, adolescentii strazii?)
Ma ui’ la el si nu-nteleg ni’ca: tenisi Lacoste (n-am avut in viata mea), look a la Kurt Cobain (n-am avut in viata mea), bicepsi perfect conturati (n-am avut in viata mea), voce calma (n-am avut in viata mea), privire ferma (n-am avut in viata mea), blugi prea spalati (am avut toata viata).
-Numa’ 6 mii? Esti un om fericit, eu am nevoie de cel putin sase sute de mii de zeci de miliarde.
E ora 7 (sapte) dimineata. La ora asta au sunat la usa- nu stiu cum, findca am smuls soneria din perete de ceva vreme- probabil au o sonerie portabila (nu vi se pare ca ala care apasa pe sonerie iti da un bip? Cum ar veni, io am ceva f. important sa-ti spun, treaba ta ca nu esti pe faza, acuma, na, mingea e in terenul tau, faci cum crezi, io nu vreau sa te influentez, dar…).
Abia ce reusisem sa adorm, de vreo ora. Visam singurul meu vis placut, ala in care sint un cu totul alt om, sint sotul Agelinei Jolie iar ea e lezbiana, are 84 de ani si ma insala cu Brad Pitt. Sau nu, asta-i altu, ala fericit il uit imediat dupa ce ma trezesc: ala in care visez numerele cistigatoare la loto 6 din 49.
-Deci imi dati?
-Deci de ce?
-De ce ce? imi raspunde, iliescian, printr-o intrebare
-De ce sa-ti dau 6 mii de lei?
-Pentru ca n-am bani! (logic, bou' de mine, ce intrebare am putut sa-i pun)
-Ok, si mie ce-mi iese la chestia asta? (ca oricare roman, am si eu un set de raspunsuri-incuietoare la cererile stradale de finantare)
-Pai sa va dea Dumnezeu...
-Nu cred in Dumnezeu!
-De ce? (asta-i o alta intrebare pentru care am pregatite jdemii de raspunsuri)
-Pentru ca n-am timp! (intre noi fie vorba, problema nu e daca exista sau nu Dumnezeu, ci ca, daca exista, trebuie sa facem rost urgent de cartea lui de munca si sa-i intocmim dosarul de pensie, ca-i depasit de situatie de vreo 2000 de ani si sint o gramada de tineri competenti care i-ar putea lua locul, Bill Gates, de exemplu; ce Liber Arbitru e ala care n-a putut sa aplece turnurile gemene daca nu sa rateze, macar cit sa ramina in ofsaid atacantii echipei adverse?)
-Hai, bey, Mariuse, iti da sau nu-ti da? l-au strigat colegii de munca din coltul strazii
-Nu stiu bey, ca n-am inteles nimic! le-a zis Marius scirbit; deci imi dai domnu’ sau nu-mi dai, CA MA GRABESC!
-Ce sa-ti dau?
-Bani!
-Pina cind? (asta-i un alt raspuns incuietor; celelalte ar fi "sint zgircit", "sint numismat si nu vreau sa-mi stric colectia de bani noi", “ai sa-mi dai rest de la 100.000”, “zi o poezie”- da, recunosc, vreau sa fiu Mos Craciun, da’ unu’ egoist, care sa tina toate jucariile numa’ pentru el)
-Pina cind ce?
-Cind mi-i dai inapoi?
-Haide, dom’le, te caci pe matale pentru 6 mii de lei?
-Nu ma cac pe mine deloc, i-am spus in gind, la vreo ora dupa ce a plecat (nu reuseam sa ma calmez nici dupa al patrulea cola); dar as putea sa ma cac pe tine, cu putin efort, daca vrei…ca sa nu mai spun ca, daca e sa-l credem pe Freud, care era convins ca exista o legatura strinsa intre fecale si bani, ar insemna ca, de fapt, ti-am acordat o finantare…(cred ca o sa intocmesc o lista de replici adecvate pentru situatii conflictuale: viol in grupuri de cite doi, coada la pasapoarte, bodygard impertinent, accident mortal, taximetrist manelar, coleg de liceu fericit ca m-am ingrasat, dinamovisti, cersetori, maidanezi care nu realizeaza decit dupa ce te musca de cur ca esti un om bun- altfel o sa ajung frustrat si o sa fac diabet de ciuda si o sa orbesc si poate inventeaza astia pastila de nemurit si o sa orbecai toata vesnicia, baga-mi-as picioarele-n ea de viata- de fapt piciorul, ca la diabet se taie si-un picior, parca)
-V-am crezut om serios, spune Marius, dezamagit
-Sa le spui asta si vecinilor mei, ei inca nu s-au convins!
-Domnu’…
-Da?
-IO LA MATALE NU MAI CER BANI IN VIATA MEA! imi inchide gura Marius
Labels: umorda' cred ca nu trebuia sa spun fire, poate tigaie, poate castron sau poate kiar minte! mintea d seara, tarziu, cand mi'era foame fiindca n'am avut vreme sa mananc nimic ieri, si mi'am amintit c'aveam o coasta marinata - nu a mea, bre! - luata d la netto sambata, cand tot foame imi era, dar n'am fost in stare sa gatesc nimica, deci am mancat 2 felii d sunca si asta a fost. dar aseara... am trantit coasta (cu multa carne pe dansa si mirodenita cu ce stiau aia, da' mirodenita bine) in teflon, c'asa s face cel mai repede, si n'aveam vreme d ceremonii culinare - d kef nu mai zic! - iara pe teflon l'am bagat la cuptor.
boon. alte mailuri, alte telefoane, intre timp, ma uit ce se petrece, coasta e bine-mersi, sfaraie nitel, miroase nu rau, ceva tv, si cand ma gandesc ca e gata, ma duc spare cuptor. o scot d'acolo, o'ntep nitel, zice s'o mai las vreo 5 minute, ok, ii spun. telfonul, ca de fiecare data, il tin in buzunar ca sa imi sune exact atunci cand sunt mai ocupat. rezem tigaia de usa cuptorului si ma uit sa vad cine este. Cand vezi ca esti apelat de cineva cu care n-ai mai vorbit si vazut de 1an jumate nu mai stii ce sa faci prima data... sa raspund mai intai, sau sa pun tigaia la loc? Well, eu am considerat ca daca am raspuns la telefon cu dreapta, cu stanga iau tigaia s'o bag in cuptor la loc.
asa cum orice om normal ar face in situatia mea, m'am ars. inainte sa iau carpa si sa pun totusi tigaia in cuptor. dupa asta, am stat vreo 20 d minute lipit d chiuveta, cu mana in apa rece, ca era sigurul fel in care nu ma ustura ca toti ardeii iuti din lume, nu's sigur daca nu ma si durea, cre ca, da' atuncea usturimea era preponderenta.
si cum ma desparteam nitel d jetu d apa, ceea ce a trebuit sa mai fac din cand in cand, cum ma ustura d numa. si pana la urma am luat un castron, l'am umplut cu apa si am reusit sa ma mut din bucatarie in sufragerie, unde am vazut hotel rwanda cu mana stanga in lighean, si cand m'am prins ca io cum dracu dorm, ca tot nu puteam sa scot, d usturime, mana din castron, am bagat o batista uda la congelator, mi'am aplicat'o ulterior pe palma, am prins'o c'un plastic si m'am culcat, c'azi am treaba.
cat despre urmari... ce sa zic. nu e prea grav. juma de cm mai incolo si cred ca'mi intrerupeam linia vietii cu arsura principala. dar nu, vezi, ca e o logica in toate, daca nu mori nici linia vietii nu ti se'ntrerupe. in skimb, intre linia vietii si linia amorului a mai aparut una, groasa, rosie. oare ce'o'nsemna asta in chiromantie?
whatever! d'aia nu mai puteam io sa iubesc, auzi!
Labels: my life, umorazi mi's terorist. o sa daram turnurile gemene intr'un moloz organizat, pe care sa'l pun (impart) fie in dulapul greu de accesat din pricina ca'n fata lui e un scaun, fie prin sertare sau direct la gunoi.
si in weekend, presimt, terorismul se muta in apartamentul d la etajul sase, sub privirile pofticioase ale pisicii care abia asteapta sa se fatzaie prin harmalaia vestimentara. primavara si toamna hainele se impart in ce pastrez, ce arunc, ce duc la biserica sau la ghena pe sistemul autoservire, ce fac xpo pentru pretini, sa'si aleaga. sunt haine p care le'am luat si nu le'am purtat mai deloc sau chiar deloc.
de ce? pai... nu stiu!
oricum, lichidare d stoc!
ma gandesc sa'ntreb si pretinele care mai au haine d genul "placut - cumparat - nu'l port - da' nici nu ma indur sa'l arunc", poate facem un fel de garage sale si cu banii stransi o punem de'o kestie caritabila, ceva. decat sa tinem banii in sifonier ...
anyone interested?
No doubt about this, altfel nu ar fi cum sunt unele lucruri, nu as ranji cum ranjesc uneori , nu as accepta nici un cuvant din daneza sa mi-l repete cineva... dar il accept... aici apare tot farmecul
Nu e chiar asa si nu are rost sa ne mintim. Daca privim adevarul curajos in fata si daca aruncam si o privire in oglinda, putem destul de usor observa ca harurile fizice nu se impart cu prea multa dreptate pe fata pamantului si ca frumusetea desavarsita nu este chiar bunul de cea mai larga si mai democratica raspandire. O fata a crescut prea putin, tenul uneia este cam tulbure, iar ochii celeilalte sunt prea mici si prea apropiati; o alta fata are nasul prea lung, cealalta are un par ca niste taitei fierti, iar a treia e grasa rau. Am constatat impreuna toate acestea, le-am retinut pe retina si acum va pot spune linistit, fara teama ca voi fi acuzat de demagogie: nu exista fata urata! Exista numai fete care accepta sa fie urate. Exista fete lenese cu ele insele. Exista fete cu spiritul lent, care nu fac efortul de a se cunoaste si de a-si modela obrazul, trupul, mintea conform posibilitatilor si trasaturilor esentiale ale personalitatii lor. Exista fete care se lasa, cu spiritul flasc, in voia sortii. Ele, da, ele pot fi urate. O merita. Un scriitor francez, Paul Guth, preocupat de psihologia si de estetica feminina, remarca nu de mult, cu un soi de voluptate a pesimismului, ca " civilizatia secolului nostru a reusit a reusit sa starpeasca prostia omeneasca", dar se dadea batut si recunostea ca " in schimb a fost ucisa uratenia. Astazi nu se mai poate vorbi de femei iremediabil urate: ingrijirile estetice ii permit fiecareia sa-si descopere si sa-si sublinieze originalitatea. "
Ingrijirile estetice, desigur, adica cele de cosmetica, de alimentatie si de cultura fizica. Dar frumusetea nu vine numai din afara, desi aici se constata cel mai usor si are efectul de seductie cel mai prompt, ci si dinauntru, din farmecul inteligentei si al spiritului, din caldura si delicatetea inimii. Nu zambiti neincrezatori, gata sa credeti ca iar vin cu consolari prefabricate. Stralucirea interioara nu este o simpla vorba, un simplu pansament psihic aplicat peste un obraz imperfect. Ascultati-l pe Tudor Vianu: " Putem gasi frumos pe un om intai din pricina vitalitatii lui, care o stiumuleaza pe a noastra. Incantarea pe care prezenta unui astfel de exemplar ne-o inspira contine in sine ceva din increderea si siguranta pe care o trezeste in noi societatea cu orice fiinta robusta si optimista...Cineva ne poate parea frumoasa si din pricina valorilor intelectuale sau morale indicate de fizionomia ei. Gasim frumos ... pe femeia sau barbatul din ale caror trasaturi ne vorbesc bunavointa fata de oameni, blandetea si gingasia. Niciodata in aceste imprejurari nu recunoastem frumusetea omului din pricina unor calitati estetice. "
Gandurile acestea, adanci, armonioase, echilibrate, care vin odata cu intelepciunea varstei, le oferim spre meditatie tinerelor fete; dar in adolescenta, trebuie sa recunoastem, totul - si mai ales autocunoasterea - porneste de la oglinda ... right ?
- Motto-velo: “In ţara asta prost făcută, căcaţii f.. în loc să pută“
- “Vreme urîtă în toată ţara: va ploua pe arii extinse”
Ar trebui să dau în judecată institutul de meteorologie şi redacţiile meteo din televizuini. Pentru discriminare.
Mie mi se pare că e vreme frumoasă cînd plouă!
Cînd plouă, oamenii sînt mai puţini şi mai timizi, mai neîndemînateci, mai inocenţi (aţi văzut cum sar pe vîrfuri, cînd dau de-o baltă, ca nişte balerine, băeţaşii neînfricaţi cu gel în păr şi muşchi lucraţi la sală?).
Iar dacă oamenii sînt mai puţini, prostia şi agresivitatea se împuţinează şi ele.
Urît nu e că plouă, proastelor care behăiţi despre vreme la tv, ci că ploaia, în ţara asta, înseamnă noroi.
Corect ar fi “vreme în toată ţara asta urîtă”
Sau “oameni urîţi pe tot cuprinsul ţării”?
Sau “lene maximă în Oltenia şi Bărăgan”.
Sau “averse de prostie cu descărcări de manele pe malul Mării Negre de supărare”.
De mult nu am mai lucrat intr-un ritm asa alert ca acum si la atat de multe in acelasi timp… eu sunt o fire mai comoda sa zic asa…si mai mult imi place sa zic decat sa fac.. mai mult sa visez si sa analizez si sa ma gandesc la noi teorii decat sa actionez, sa implementez sa pun in practica… e mai dificil… tre sa fac lucrurile pas cu pas… sa fiu atent la feedback… sa formulez obiective SMART sa urmaresc fenomenul cauza efect… e multe… si e grele … J Vorba unui prieten : decat sa muncesc mai bine motivez pe altii sa o faca…e funny si nu prea ca imi amintesc de povestea unui om lenes caruia daca nu i-au fost muieti pesmegii… ati vazut si voi cum a sfarsit…
Si mai de voie mai – ales - de nevoie ca bate sfarsitul facultatii la usa, am zis sa incep si eu sa ma gandesc ce o sa fac, cum ma vad eu peste 5 ani, peste 10 ani ca tot e la moda acum sa-ti stabilesti obiectivele pe termen lung… Am fost in tratative pana acum cu Universul legat de ce o sa fac in continuare si l-am rugat sa-mi rezerve un loc unde crede el ca as fi mai util si as avea cele mai multe lucruri ff faine de invatat… eu am aflat ca lui - Universului ii place promtitudinea si daca simti ceva sa actionezi in consecinta.
M-am intalnit cu multi prieteni, cunostiinte si sincer ma asteptam ca deja intuiesc ce tip de oameni vin in functie de evenimentul la care particip, printre care si Cristi “de la araba” care s-a mirat ca sunt imbracat asa professional J… Explicatia mea a fost ca atunci cand esti sigur pe ce stii, faci, pe ce urmaresti, ce-ti doresti din punct de vedere profesional esti mai relaxat…nu mai pui atat accent pe ce esti imbracat…pentru ca iti formezi o atitudine , un stil , ai o siguranta specifica expertului intr-un domeniu…pe cand altfel trebuie sa incepi de undeva …si nah..poate chiar de la nivelul superficial al hainelor…parea multumit de explicatie mai ales ca el era imbracat casual ...cred si eu …cand esti un student cu note de 10 la Relatii Internationale, stii la nivel avansat :engleza , franceza , spaniola, japoneza si mai te-apuci si de araba si iti propui sa faci master in Japonia si sa te stabilesti in Tokio...si daca tot ii fac reclama J gateste si foarte bine si este si funny… nu este vreun “ciudat”…
Sunt uimit de asemenea persoane care stiu f clar ce vor si ce stiu pentru ca eu tocmai ce-am coborat (cred …nu zic sper ) de pe norisorii roz ai experientei care mi-a dat senzatia de fara limite si absolut orice e posibl f repede si fara prea mult stres incat inca ma simt ca un soricel intr-un colt cand trebuie sa rostesc “responsabilitate”, “dezvoltare profesionala”, “cariera”, “obiective” etc…si-mi vin in minte scene din desene animate cu personaje care fac haz de necaz de mine…sau imagini din Ally McBeal si cum isi percepea ea viata …
Dar ce rostesc asa rotund cu toata gura este ca vreau ca ceea ce fac sa fie ghidat de principiile Calitatii si Eficientei … si tot gandindu-ma si incercand sa aplic asta am ajuns la un nou (nou pentru mine ) concept si-anume de Disciplina …imhh suna bine asa in stilul japonez…dar practic mi-am dat seama ca are de a face cu lucrurile facute pasual , cu atentia la detalii, dar in acelasi timp sa am capacitate de sinteza , de concentrare , sa educ atentia si e greeeu … eu pornesc de la un subiect si ajung la 10 teme de discutii , ma apuc de treaba doar cand nu vorbesc cu nimeni pe messenger …cum sa fac eu acelasi lucru pentru o ora de exemplu sa-l incep si sa-l si termin si asta in timp util …???
Ideea de disciplina m-a dus cu gandul la a-mi lua saricinile in serios, de a le trata cu rigurozitate…si daca nu ma opresc aici din cuvinte mari exista sansa sa clachez…vorba aia: one step at a time !!!
M-am simtit astazi ca-n generala cand aveam de facut temele inainte sa ies pe-afara...
(cu toate ca in scoala generala nu au fost niciodata conditionate temele cu iesitul afara-poate asta este si problema ) numai ca ceea ce fac acum are aplicabilitate directa in viata mea, iar daca fac greseli nu mai primesc o nota mica, ci un feedback mai putin placut de la Realitatea in care traiesc. Ma bucur totusi ca mi-am terminat treaba cu bine chiar daca la 23.53.53 iar deadlineul era la miezul noptii J.Am facut primul pas constient in lumea dezvoltarii profesionale.
E mult de analizat legat de ce-anume am facut pana acum la ce urmeaza sa fac, de cum fac trecerea de la gandit-simtit la actionat , cum integrez disciplina dar sa pastrez si latura hedonista , la cum sa fac pentru a-mi tine capul in nori si totusi picioarele pe pamant !
Vorbeam azi dimineatza cu o prietena despre LoVe...si dintr-o data m-a lovit pe mine ideea asta... LoVe is so much like shopping!
Atunci cand pleci de acasa cu o idee in cap... vreau sa-mi cumpar chestia aia cu siguranta nu o sa gasesti ce cauti!!! Oricate magazine ai colinda, cu oricata minutiozitate ai cerceta fiecare raft... este aproape imposibil sa gasesti ceea ce iti doresti . Si ceea ce se intampla in aceste cazuri... ori faci un compromis... si iei ceva... numai ca sa nu zici ca ai umblat toata ziua... daca nu toata saptamana degeaba... dar realizezi cand ajungi acasa ca nu ai facut o alegere prea buna si arunci acel obiect undeva, in raftul cu chestiile inutile pe care de-a lungul anilor le-ai cumparat...sau.... te intorci acasa cu mana goala, singur/a, dezamagit/a, suparat/a, cu sperantele si visele tale naruite!!!
In schimb...mai sunt si acele zile... in care iesi cu fetele la un suc, tragi un chiul de la facultate sau pur si simplu se intampla sa fii in trecere pe langa un magazin, intri... arunci o privire... si deodata... ochii se deschid largi...stalucesc exact ca ai unui copil in fata magazinului cu dulciuri... inima iti bate mai repede... simti acei fluturasi in stomac...te indrepti grabit/a spre raft...si strangi acel obiect vestimentar la piept... te uiti in jur ca nu cumva cineva sa ti-l ia... fugi repede cu el la garderoba sa-l probezi (chiar daca nu iti vine ca turnat...unele mici, mici modificari intotdeauna se pot face)... cateodata chiar sari peste faza cu probatul... il cumperi direct!!!
De ce? Pentru ca este exact ce cautai... pentru ca acel lucru a fost special creat pentru tine... pentru ca ti se potriveste... pentru ca este al tau acum... si nu l-ai da pentru nimic in lume... nici macar nu intrevezi acasta altenativa... si il porti mereu... esti mandru/a de noua ta achizitie... vrei ca toata lumea sa te admire... sa iti laude bunul gust... alegerea facuta!!! Si tu te simti atat de fericit/a... in al noulea cer!!!
Dar...vine si sfarsitul... realizezi crunta realitate... nu poti sa porti acelasi obiect vestimentar la nesfarsit... apare monotonia... plictiseala... uzura fizica... nu te mai satisface!!! Dupa tot ce ai investit in el, dupa toate sperantele pe care ti le-ai facut... dupa ce te-ai visat si peste 50 de ani imbracat/a cu el (bineinteles daca te mai incape)... deschizi ochii intr-o zi...il privesti... si realizezi ca nu-ti mai trezeste nici un sentiment!Si incet incet... il elimini din garderoba ta... si cauti altceva... sau apare ceva nou care corespunde actualelor tale idealuri. Si ce se intampla cu cel vechi? Il pui bine in raft... alaturi de cele precedente... si-ti mai arunci din cand in cand privirea asupra lui... il mai porti cand esti melancolic/a sau cand vrei sa reinvii clipele frumoase din trecut!!! Dar cu siguranta nu-l(o) vei uita!!!
Si viata merge mai departe... De ce? Pentru ca esti intr-o permanenta schimbare... si un biet obiect vestimentar nu se poate adapta noilor tendinte, el ramane acelasi...
Si astepti totusi ziua in care vei gasi ceva ce ti se va potrivi si va fi al tau pentru totdeauna... ceva ce nu va trebui schimbat niciodata... ceva ce va putea fi asortat oricarei situatii... ceva ce va fi intruparea visului tau din copilarie... yours forever!!!
Vedeti? LoVe is shopping, but not for something to wear but for something to live your life next to it!!!
I have to:
- Live life fully while I'm here
- Experience everything
- Take care of my friends and myself
- Have fun
- Be crazy
- Be weird
- Go out and screw up (I'm going anyway so I might as well enjoy the process)
- Take the opportunity to learn from my mistakes
- Find the cause of my problems and eliminate it
- Don't try to be perfect, but just an excellent example of human being
Later edit: de azi incepe o noua viata . . . stiu, am mai zis asta de mii de ori dar de data asta e altfel ...
Am realizat ca am mai multi prieteni pe langa mine decat credeam. Chiar daca unii te lasa la greu exista intotdeauna cineva care sa le ia locul ... cred ca sunt chiar norocos ... toti trecem prin perioade grele dar azi va rasari soarele. Si daca sunt nori o sa-mi i-au un feon puternic si o sa-i alung.
Nu mai vreau nici ceata, nici soare cu dinti . . . vreau vara caniculara, si o sa o am chiar daca trebuie sa mi-o fac eu. De-acum scriu doar bloguri vesele si pline de viata ... Multumesc ca ma citi si sunteti alaturi de mine. Ma bucur mult
Nu stiu ce sa mai zic, nu mai stiam la care sa ma uit, se bateau pe mai multe fronturi :)
Faza tare e ca si femeile erau ale dreaq :) ...lokal kombat... nu-s normali rusii astia... ce knock out o luat ala =)))
E de ris ......dar de fapt e de plins .....daca specia umana a putut decadea asa de
mult...si am ajuns sa dam vina pe alcool...o scuza prea simpla ..cred eu....
Sa le rupa fasu la toti ....SA VADA CINE II SEFU LA NOI ..CARE II MIRELE? "casa de piatra"
Later edit:
Am aflat motivul certei dintre nuntasi -- ce cearta, asta e lokal combat -- s-a furat mireasa si nu vrea nimeni sa o rascumpere (plateasca) . Rusii, "fratii mei" !

Un tip intra sub dus exact in momentul in care nevasta sa iese din cada. Subit, se aude soneria apartamentului. Dupa o discutie scurta in care decid care dintre ei sa mearga sa raspunda, femeia iese, se inveleste intr-un prosop de baie, coboara scarile si deschide usa de la intrare.
Era Bob, vecinul de palier.
Inainte sa poata spune un cuvant, Bob o intrerupe:
- Iti dau $800 pe loc daca lasi sa cada prosopul de baie cu care esti acoperita.
Putin mirata, femeia ezita cateva secunde, dupa care desface prosopul si ramane goala in fata lui Bob. El o priveste din cap pana-n picioare, dupa care ii intinde 8 bancnote de $100.
Surprinsa de aceasta intamplare, dar multumita de mica avere pe care tocmai o facuse in mai putin de 2 minute, femeia urca si intra din nou in baie.
- Cine-a fost?
- Bob, vecinul nostru de palier.
- Ah, perfect. Ti-a dat cei $800 pe care mi-i datora?
Morala: Daca impartasiti la timp partenerilor dumneavoastra informatiile critice relative la credit si la riscuri, puteti evita o proasta publicitate.
Dracu isi cauta o sotie frumoasa, desteapta, devreme acasa, etc etc, femeia perfecta, si o cauta, si o cauta..... si nimic.
Se gandeste sa apeleze la Dumnezeu:
- Doamne ajuta- ma si pe mine s-o gasesc ca de ani de zile o caut.
Dumnezeu raspunde:
- Du-te si pune in cea mai populata zona de pe pamant o oglinda, cea care nu se va uita in ea pe aia sa o iei de nevasta.
Zis si facut. Pune dracu oglinda si se insoara.
MORALA1(pt barbati): Baieti nu mai cautati femei cuminti ca una a fost si a luat-o dracu.
MORALA2(pt femei): Fetelor nu mai fiti cuminti ca va ia dracu
Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau.
Modulul 1: (curs obligatoriu)
1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)
3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport
Modulul 2: Viata in doi
1. Sa am copii fara sa devin gelos (pe ei) (50 ore)
2. Sa nu mai zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)
3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)
4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc nici o data singuri pana la dulap
(800 ore)
5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)
6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez
Modulul 3: Timpul liber
1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de doua ore (exercitiu practic)
Modulul 4: Curs de bucatarie
1. nivelul 1 (incepatori): Electrocasnicele: ON deschis ; OFF inchis
2. nivelul 2 (avansati): prima mea supa instant fara sa ard cratita
Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele
CURS INTENSIV
Din ratiuni de dificultate si de intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.
Tema 1: Calcatul, acest proces misterios: de la masina de spalat pana la dulap
Tema 2: Riscurile umplerii tavii pentru gheata (demonstratie sustituta de diapozitive)
Tema 3: Tu si electricitatea. Avantajele economice de a angaja personal calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)
Tema 4: Ultima descoperire stiintifica. A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie. (Practica laborator).
Tema 5: De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea
Tema 6: Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa WC. Expozitii cu tema "generatia spontana"
Tema 7: Cum sa coboram capacul de la WC pas cu pas (Teleconferinta cu Universitatea Harvard)
Tema 8: Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)
Tema 9: Masina de spalat, acest mare mister din casa.
Tema 10: Diferente fundamentale: cosul pentru rufe murdare si podeaua (exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11: Barbatul in scaunul pasagerului. Este posibil sa nu vorbeasca sau sa se agite compulsiv in timp ce ea parcheaza?
Tema 12: Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta

