Live what you love

A long weekend that was supposed to be calm and cozy with lots of sightseeing and relaxing before heading home to Romania... had turned itself as a tiring one filled of joyful and pleasure around.
On Friday I have realized that I will travel home, finally, preparing for the winter holidays. It is strange because this is something I wasn't used until now. I was either already at home during winter holidays and when I wasn't home, my family was visiting me in Dk... but after 2h decisions I have jumped in the train to Copenhagen. Destination C@L@BRI@ and in the early morning I was flying to Vienna. I left Copenhagen beautiful and clean as always with the promise that I will be back and she will get a warm hug and much of my attention :)
After 2h flight I lend in Vienna's International Airport. I have to admit that my first impression about Vienna was like "for me, Vienna doesn't say anything, besides shopping place for rich people"! ... but after 10 minutes I was totally amazed... too sad that it was dark outside or maybe better because of the thousands people that were walking on the streets under Christmas lights... on a very cold winter night. On the streets of Vienna I have met people from around the world. From Romanian students to danish old couples. I'm thinking where did I met the most Romanians outside the country? Maybe it's Madrid maybe it's Vienna ?!
Am pierdut inceputul concertului, dar prin nu stiu ce mare minune am ajuns foarte aproape de scena spre final... ce sa zic... erau mii de oameni... Neue Rathus din Vienna era arhi plina... om langa om... pe piesele cunoscute canta multimea... lumea sarea, simtea muzica, se distra... un pletos se suise pe un stalp, unde a stat tot concertul si a dat din cap... mie imi venea sa sar, dar degetele amortite de la picioare nu-mi dadeau voie... la un momentdat sunetul a lasat de dorit... acum nu-mi dau seama daca era vorba de locul in care stateam eu sau daca asa a auzit toata lumea... eu aveam impresia ca toti basii se spargeau in locul ala... isi consumau ecoul, puterea, mureau... pe "No one" a lui Alicia Keys de la final canta toata lumea... mi se facea pielea gaina... si de data asta nu de la frig... monitorul din fata mea imi arata tot concertul... pe cantareata o vedeam live lateral... acumulatorii mei se hotarasera sa isi abandoneze energia frigului si m-au lasat pe mine fara de poze... tobosarul a facut un show solo pe cinste... si numai o cantitate mare de alcool cred ca poate explica cum el s-a dezbracat la bustul gol pe cancerul de afara... oricum omul nostru a fost extraordinar... sfarsitul concertului m-a gasit la vreo 15-20 de metrii de scena, cu oamenii care ma fascinau pe mine cand eram pusti facand plecaciuni sub ochii mei...

Drumul a meritat... frigul parca palea cand imi auzeam cateva din melodiile preferate... si totusi... parca de la concertul Madonna totul mi se pare fad... nimic nu se ridica la ce am trait la concertul ei de anul trecut... un concert despre care nu pot vorbi, pentru ca inca nu imi gasesc cuvintele... eeegh, de atunci parca nimic si nimeni nu ma mai impresioneaza cu adevarat... e ciudat...
Pacat ca nu am reusit sa vad mai mult orasul... nu stiu de ce, dar mie Viena mi s-a parut ca a fi un oras al indragostitilor... un fel de Venetia... un fel de Verona... un fel de Paris... in care se consuma iubiri din astea... si mergeam pe strazile galben luminate si imi parea rau ca nu era zapada... eu care nu suport zapada, imi parea rau ca nu era acolo alb... o senzatie cat se poate de ciudata ca eu stiam inauntru meu ca pe strazile alea vechi trebuie sa fie urme de zapada... manusi si fular...u n brat cald de care sa te tii... un ceai fierbinte sau un vin fiert... asa mi s-a parut mie Viena...