Intr-o epoca a mentalitatii de tip " urmareste-ti propriul interes ", responsabilitatea a ajuns sa fie un cuvant urat. Ni se spune de fiecare data ca nu trebuie sa ne simtim vinovati atunci cand renuntam la responsabilitati in favoarea propriului nostru bine. Cata lipsa de sensibilitate. Adevarul e ca in conditiile in care cineva renunta la anumite responsabilitati, cata vreme omul de alaturi nu-i este indiferent, va resimti in mod necesar o oarecare vinovatie pentru starea de lucruri in care se ajunge...vinovatia nu trebuie sa ne impiedice de la a ne trai propria viata; ar trebui sa ne opreasca doar de la a-i face pe ceilalti sa sufere inutil.
Si mai sunt de parere ca, fara responsabilitate, unirea prin casatorie nu inseamna decat ca 2 persoane egoiste intra intr-o relatie egoista. Dragostea matura presupune raspundere si incredre. " Treburi incepute si neterminate, promisiuni netinute si bune intentii nepuse in practica sunt exemple de nevrednicie", scrie Strauss.
0 comments:
Post a Comment