Live what you love

M-am săturat de primele întâlniri. Hai să trecem la a doua direct!

Aşa NU
La prima întâlnire, el e stresat că tre’ să facă impresie. Îi tremură vocea, mâna, nu ştie dacă el trebuie să intre primul (DA! Tu trebuie să intri primul, ca să deschizi uşa, ca să se uite toată lumea la tine, ca să cauţi tu o masă liberă. INTRĂ LINIŞTIT!), nu ştie cu ce să înceapă conversaţia, e atent să nu se mire prea tare de decor, îşi aduce aminte într-un târziu că trebuie să zâmbească şi începe tremurat.

Pe ea o amuză că el e timid şi trece repede la deducţii logice: dacă vrea să mă impresioneze rezultă că e interesat. NU! Rezultă că are un ego cât casa şi că tocmai performează operaţiunea de întreţinere.

El e extrem de atent la ce spui şi se chinuie să fie întru totul de acord.

- Ei i se pare că portocalele sunt albastre?
- DA! Clar! Portocalele sunt cele mai albastre fructe de pe Pământ! Ai dreptate!
- Ciudat. Mie mi se pare că portocalele sunt portocalii.

Shit! se gândeşte el. Am ratat răspunsul corect.

De la o vreme, ea se cam prinde că el a cam sărit calul în tentativa asta de impresionare a femelei şi începe să se plictisească. Atunci el spune nişte chestii amuzante care i s-au întâmplat. Pentru că e stresat să facă impresie, chestiile nu rezultă tocmai atât de amuzante pe cât spera. Ea zâmbeşte de complezenţă şi flirtează cu ceasul din ce în ce mai des.

E fals. E stresat. Se straduieşte prea tare. De ce nu se poate comporta firesc? Mă plictiseşte. E penibil. Când o să se termine? A, acum trebuie să zâmbesc. Tocmai are impresia că a făcut o glumă bună şi o repetă, că poate n-am priceput. Amabil băiat.

Aşa DA
Best first date ever: Lui nu i-a păsat ce o să creadă despre el. Nu asta era prioritatea. Voia ca ea să vorbească, o asculta, făcea mişto de ea fără să se gândească de două ori, a avut curaj chiar să nu fie de acord cu ea despre ceva! I-a povestit, a fost amuzant, s-au plimbat, se priveau unul pe altul (în ochi! E o artă să priveşti decolteul unei fete doar când nu e atentă. Ele ştiu şi apreciază asta). Era un tip dezgheţat, inteligent, cu bun-simţ şi 7 ani de acasă, răspundea la telefon numai după ce termina fraza şi nu înainte de a-şi cere scuze că o face, era extrem de atent, dădea semne că e sincer în general, nu numai în momentele alea, era fermecător, era…ceva ce ea n-ar fi crezut niciodată că se poate transforma într-un zid.