Noi prieteni

1:29 AM / Posted by Marcus / comments (0)

A trecut un an de cand am activitate pe blogspot. Imi place. Ma rog, recunosc, sunt dependent. M-am inrebat mereu de unde vine aceasta dependenta. De la faptul ca iti faci noi prieteni, cunostinte, devi cineva cunoscut, chiar daca in realitate esti un nobody? Nu stiu. Poate ca fiecare are motivele lui. Eu sunt fascinat de faptul ca nu a trecut decat un an de cand sunt aici si deja am cunoscut multi oameni interesanti.

Tragand linie la "sfarsit de an":

-am cunoscut personal 5 persoane noi. 2 imi sunt acum foarte buni prieteni si tin la ei enorm.
-am devenit mai apropiat de cineva care la un moment dar a jucat un rol important in viata mea.
-am reluat legatura cu mai multi colegi/amici vechi.
-am invatat ca viata bate filmul si ca lumea e mult mai mica decat pare.
-am invatat sa ma cunosc pe mine mai bine.


Va imbratisez pe toti cu mult drag - mai puitn pe ala care a votat ca ma uraste :)))

it may be true

5:21 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Love changes, Love Changes Everything Every time - so so true



Later edit:
The first time I heard the song I liked it, now many years later I understand the truth of the lyrics ... does love change everything? Of course, it does, and that is the lesson to be learned, it's a bitter sweet-realization, anyone who loves should be prepared to lose "loves breaks your wings" - life is not a video :(

Labels: ,

Cum să

12:29 AM / Posted by Marcus / comments (0)

găsim oameni interesanţi?

După unele teorii, oamenii interesanţi s-au dus odată cu zăpezile de altădată. Nu sunt de acord. Dintre toţi oamenii pe care i-am întâlnit în afara şcolii, nu a fost unul să nu fie interesant. Ciudat, oamenii pe care îi întâlnesc în şcoală mi se par mai puţin interesanţi, şi nu e din cauză că n-aş vrea eu să îi cunosc mai bine.

Am stat niţel să mă gândesc de ce e aşa. Cred că am înţeles. În afara şcolii, din motive evidente, mă străduiesc să fiu obiectiv. Efortul obiectivităţii este important, pentru că este o specie de altruism. O specie săracă, dar autentică. Nu mă gândesc la mine însumi în discuţia din timpul liber, ci doar la interlocutor. În timp ce, în timpul şcolii, când întîlnesc un coleg, egoismul natural intervine, şi primul fel în care îl consider e în relaţie cu mine însumi.

Cu alte cuvinte, dacă aş căuta oameni interesanţi, i-aş căuta ca să îmi facă mie plăcere, şi acest lucru mă va împiedica definitv să mai fiu interesat de altul, din moment ce sunt de fapt interesat doar de mine însumi. Să cauţi oameni interesanţi e din start sortit eşecului. E ca la principiul incertitudinii, când nu poţi să determini şi poziţia şi energia unei particule, pentru că simpla încercare ar modifica fie poziţia, fie energia particulei. Putem afirma fără să ne înşelăm că există un principiu al incertitudinii umane, conform căruia nici un om nu poate fi cunoscut cu adevărat, în toate aspectele sale.

Aşadar, dragii moşului, atâta timp cât căutaţi oameni interesanţi, nu o să-i găsiţi. Poate doar, dacă aveţi noroc foarte mare, exact acolo unde nu-i căutaţi. Încetaţi să-i căutaţi, ăsta e primul pas. Fără el nu se poate, dar după el sunt mulţi, şi io nu-i ştiu. Ştiu doar că trebuie să îl asculţi pe celălalt, de adevăratelea, şi să simţi ce simte şi celălalt, dar nu punându-te în locul lui, imaginându-te sau asemănându-te lui, fiindcă şi asta e un soi de egoism.

Oamenii sunt nişte marginali. Perspectiva ne face să ne imaginăm în centrul lumii, dar nu suntem acolo, pentru că acolo am vedea mai uşor altceva decât pe noi înşine. E probabil ca fiecare, oricare punct din Univers să fie centrul Universului, cu excepţia punctelor noastre de vedere.

Labels: ,

Foame de viata

6:31 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Asta ar trebui sa fie o boala, codificata in DSM-V, ICD-10 si alte manuale de psihiatrie. Foamea de viata ar trebui prezentata in scoli la orele de educatie civica, pusa la panoul ”Cautati de politie”, lipita pe cutiile de lapte din filmele americane... Dar si in manualul de dirigentie la ”mari seducatori” sau in psihanaliza viselor sau...

Serios. Astazi seara ne-am intalnit cu niste cunoscuti pe care-i ador, ii respect, ii admir. Pana acum admiratia mea se concentra inspre el - o persoana educata, rafinata, calatorita, extrem de temeinica, riguroasa, talentata, savuroasa etc. Astazi m-a cucerit ea. Cu foamea ei de viata, de a sti, de spune, de a se devoala... Intr-un fel m-am recunoscut printre afirmatiile ei legate de chemari in viata, de capacitatea de a face lucruri, multe lucruri din multe domenii, setea de a cunoaste, seductia fata de psihologie, inclinatia pentru rigoarea stiintifica, energia debordanta, gustul pentru ocuparea timpul, teama de plictiseala, pendularea intre ocupatii. Nu m-am recunoscut in capacitatea ei de a se deschide total, siguranta de a afirma ca stie, curajul de a-si recunoaste defectele, expansivitate, intuitie, franchete.

Da, domnule, umbla prin orasul asta cativa oameni narcisici (cred ca o conditie sine qua non ca sa-ti placa viata e sa-ti placa personajul asta prin intermediul caruia o experimentezi - propria-ti persoana), entuziasti, energetici, insetati de viata, de cunoastere, de inovatie, de experimente, un pic inconstanti, un pic ciclotimici (ambele din cauza ca vor sa ”deguste” cat mai multe si in trecere risca sa mai faca cate-o despresie sau cate-un episod de hipertimie), cam workaholici, cam antropofili, cam dornici de scriitura, cam... Asta e, s-o spunem deschis, cam infometati de viata...

Labels: ,

Love

3:49 PM / Posted by Marcus / comments (0)

I have found almost everything ever written about love... to be true. Shakespeare said, "Journeys end in lovers meeting." What an extraordinary thought. Personally, I have not experienced anything remotely close to that... but I'm more than willing to believe Shakespeare had. I suppose I think about love more than anyone really should. I'm constantly amazed by its sheer power to alter and define our lives. It was Shakespeare who also said, "Love is blind." Now, that is something I know to be true. For some, quite inexplicably... love fades. For others... love is simply lost. But then, of course, love can also be found. Even if just for one night. And then there's another kind of love. The cruelest kind. The one that almost kills its victims. It' called unrequited love. Of that, I am an expert. Most love stories are about people who fall in love with each other. But what about the rest of us? What about our stories? Those of us who fall in love alone. We are the victims of the one-sided affair. We are the cursed of the loved ones. We are the unloved ones. The walking wounded. The handicapped without the advantage of a great parking space. Yes, you are looking at one such individual. And I have willingly loved... that woman for over three miserable years. The absolute worst period of my life. The worst Christmases, the worst birthdays. New Year' Eves brought in by tears and Valium. These years I've been in love have been the darkest days of my life... all because I'm cursed by being in love with a woman who does not... and will not love me back. Oh, God, just the sight of her. Heart pounding, throat thickening, absolutely can't swallow. All the usual symptoms. But this is me and I can’t change that. It will happen to me again and again for the rest of my life. I can’t stop loving her.

sursa: "The Holiday"

Labels:
Subscribe to: Posts (Atom)