Live what you love

inca mai vreau sa fiu the greatest (in ceea ce fac, chiar si sa fiu un om mai bun), pentru ca ma indoiesc cu fiece pas pe care il numar daca am luat-o pe drumul bun si corect, pentru ca no matter what, voi fi mereu corect fata de mine insumi (si asta nu doar din egoism) si pentru ca ma simt ca un copil care descopera ca mos craciun exista.

nici nu a inceput bine si deja mi's obosit. dar incantat de drumul pe care il apuc. sper ca nu am uitat vreun ioan ori vreo ioana azi si daca asa a fost, n-a fost cu intentie. Cum bine zice filmul: "tomorrow is another day".

Ajungand prin complex la Timisoara, m-am uitat atent la ce inseamna complex/camin, sa vad si eu pentru ce am oftat o buna bucata de vreme, fiindca am optat pentru o facultate pe care o avea si Aradul. Chiar daca imi place sa ies ori de cate ori am ocazia cu prieteni/amici, iar complexul cu barurile/cluburile si agitatia specifica parea numai bun pentru asa ceva, caminul, in schimb, nu-i nici pe de parte ce imi inchipuiam eu. Imi place sa ies, dar la intoarcere nu-mi place sa dau peste manele la ore tarzii din noapte sau lume adunata la mine in camera sau langa camera mea, iar eu avand cursuri de la 8h etc. si vrand nevrand trebuie sa faci - totusi- convietuirea cat mai agreabila.

Care este limita intre prietenie si ceva mai mult? Cand, de fapt, ne dam seama ca lucrurile nu se mai rezuma la o simpla si fara de intentii prietenie? Oare orice prietenie cu o fata are in ea samburii unei viitoare nedeclarate iubiri?



Ar trebuie sa pornim din start cu aceasta fantoma in relatiile noastre?

Nu cred ca exista vreo persoana care sa nu se fi confruntat macar odata cu aceasta situatie bizara, dupa parerea mea. Situatii de acest gen te fac sa te gandesti de doua ori, nu neaparat de frica de a evolua "altfel decat o prietenie" , ci pur si simplu de clipa in care aceasta"altfel de prietenie" va fi afisata. Si daca in final inevitabilul se produce cine e de vina?
Si iar se ajunge la vorbele pline de adevar ale lui Nistor dirigu de geografie: "intre un baiat si o fata nu poate exista o relatie de prietenie pura ... ori a fost ceva si a fost un esec ... ori se intampla ceva ... ori se va intampla".... mare dreptate, chiar nu poate exista o relatie de prietenie pura.

Chiar daca nu sunt declarate exista intotdeauna unele intentii mai mult sau mai putin afisate din partea unuia dintre cei doi protagonisti ... si atunci ce-i de facut? Sa asteptam sa se destrame o posibila "mai mult decat o prietenie" sa putem avea deplina incredere? Sa apelam la relatiile destramate pt a gasi o ea pe post de prieten adevarat?

S-o lasam asa sa nu pierdem prietenia asta . . .

Uitasem ca mai exista si uitasem cat de frumos este sa stai noaptea si sa nu te plictisesti jucand ... aveam 17 ani dupa parerea unora si ei tot atat si ne-am simtit ca in liceu ... normal noi am inceput ca de obicei sa ne gandim cu melancolie la acele vremuri demult apuse (perioada liceului cand nu aveam griji ci doar iluzii de griji) si sa credem ca de fapt vacanta asta nu e deloc ultima in care mai putem copilari (si chiar nu este ... nu stiu de ce tot incercam sa ne atarnam de astfel de iluzii cand de fapt chiar ar trebui sa revenim cu picioarele pe pamant) dar cine stabileste de fapt ce ar trebui sa facem?

Chiar ne atarnam de iarna asta cu toate puterile noastre ... chiar o vrem cu tot pretul si nu o vom lasa ... ne vom juca si vom visa in continuare la liceu ... si ce daca? vom avea timp peste o luna sa fim seriosi, sa fim responsabili si sa nu avem voie sa mai copilarim ... e dreptul nostru ... asa ca mai stam sa copilarim ... inca un pic putin si gata... putin si promitem ca inchidem acest capitol, poate doar vreun ursulet ratacit, poze intr-un album si noi care nu mai suntem in liceu dar suntem in continuare noi, ne-am schimbat dar am ramas aceeasi, ne-am schimbat dar inca ne mai bantuie acea obisnuinta de a ne vedea zilnic, de a vorbi, de a povesti, de a ne aminti ... sunt "copii" din liceu la final de facultate ... nu imi vine sa cred ca am crescut, ca nu mai avem dreptul de a copilari, dar cine e cineva sa ne spuna asta?

Noi vacanta asta am stabilit, vom mai copilari un picut, promitem ca numai pana la sesiune ... si ne vedem in seara asta sa mai copilarim

I had a hard time deciding whether or not I should bore you with this, but ultimately the goal is a new beginning in 2008. Briefly reflecting on the past year will hopefully bring much needed closure.

Don't worry, there will be no sordy details. I will keep it short and sweet.

I have learned, that...

1. ...good things in life don't just happen--you have to make them happen!
2. ...everyone has a dream in their heart. Follow it all the way to the finish line and never stop dreaming. All sacrifices along the way are well worth it.
   
3. ...true love and caring is not about words, but about actions.
4. ... true passion can take you all the way to the top--in your personal, as well as your professional life.
5. ... true friends are always there for you, no matter how much times has gone by without talking to them, no matter what you have done, and no matter what time of the day it is.
6. ... it is better to give than to get. The good you send into the life of others always comes back to you 10-fold.
7. ... love is not about control, but about freedom. The freedom to be whoever you want to be and be accepted and loved regardless.
8. ... true love is like music from another room...the melody keeps playing in your head long after the person is gone and the moments shared have passed.
9. ... people don't make you happy--you have to find happiness within yourself instead of waiting for someone else to give it to you. It's no one's responsibility but yours!
10. ... the world is flat and shrinking every day a little bit more--new technologies are ever changing life as we know it. We are on the verge of a huge revolution with the internet as catalyst.
11. ... see the big picture instead of only looking at what's right in front of me.