Live what you love

Uitasem ca mai exista si uitasem cat de frumos este sa stai noaptea si sa nu te plictisesti jucand ... aveam 17 ani dupa parerea unora si ei tot atat si ne-am simtit ca in liceu ... normal noi am inceput ca de obicei sa ne gandim cu melancolie la acele vremuri demult apuse (perioada liceului cand nu aveam griji ci doar iluzii de griji) si sa credem ca de fapt vacanta asta nu e deloc ultima in care mai putem copilari (si chiar nu este ... nu stiu de ce tot incercam sa ne atarnam de astfel de iluzii cand de fapt chiar ar trebui sa revenim cu picioarele pe pamant) dar cine stabileste de fapt ce ar trebui sa facem?

Chiar ne atarnam de iarna asta cu toate puterile noastre ... chiar o vrem cu tot pretul si nu o vom lasa ... ne vom juca si vom visa in continuare la liceu ... si ce daca? vom avea timp peste o luna sa fim seriosi, sa fim responsabili si sa nu avem voie sa mai copilarim ... e dreptul nostru ... asa ca mai stam sa copilarim ... inca un pic putin si gata... putin si promitem ca inchidem acest capitol, poate doar vreun ursulet ratacit, poze intr-un album si noi care nu mai suntem in liceu dar suntem in continuare noi, ne-am schimbat dar am ramas aceeasi, ne-am schimbat dar inca ne mai bantuie acea obisnuinta de a ne vedea zilnic, de a vorbi, de a povesti, de a ne aminti ... sunt "copii" din liceu la final de facultate ... nu imi vine sa cred ca am crescut, ca nu mai avem dreptul de a copilari, dar cine e cineva sa ne spuna asta?

Noi vacanta asta am stabilit, vom mai copilari un picut, promitem ca numai pana la sesiune ... si ne vedem in seara asta sa mai copilarim