Live what you love

Sleep less, do more, live more, write about it all!

Ştii de ce sunt atât de dement şi înfometat de viaţă? N-am timp să-ţi explic, mi se zbat prea multe vise între aripi! Am obosit? Nici pe departe! N-am timp să mă dezmeticesc, cânt şi mă împiedic pe scări, îmi răsfoiesc cărţile şi amintirile proaspete prin metrouri. Nu dorm niciodată când am lucruri mai bune de făcut. Nici măcar o cafea tare nu mă poate ţine treaz ca un moment intens. De aceea nici nu beau cafea...

Fast forward to all my wishes, I’ll be careful what I wish for!

Am o listă lungă de motive pentru care ar trebui să scriu. A fost dimineaţa aceea în care, cu obrazul lipit de microfon, mâzgâleam pe un A4 versuri despre fericire… şi ora în care am înregistrat cuvintele şi notele pe care le aşteptam… a fost sâmbăta aceea în care mă simţeam atât de plin de muzică şi de energie pozitivă încât atrăgeam neliniştile cele mai frumoase ca un magnet.

It’s all new again: the music, the mornings, the emotion.

A început cu un sărut la finalul unei melodii, demult. Ceva îmi spunea “fugi” şi în acelaşi timp “nu o lăsa să-ţi scape”. Şi timpul a trecut fără să ştiu cum ar fi fost mai bine. Povestea a început din nou, cu un sărut într-o ceainărie. Ce puteam să fac, aveam mâinile reci şi sufletul plin de cântece… credeam din nou în coincidenţe fericite. A început frumos, ca orice poveste despre care aş putea scrie volume întregi. Dar sunt atât de prins de tot ce mi se întâmplă acum, încât nu sunt în stare să aştern nici măcar un rând! Las povestea să se scrie singură. După cum spuneam…

It’s just perfect when I have you near, walking with you on a crowded street…

Am obosit? Poate puţin… dar nu pot lăsa timpul să treacă pe lângă mine! În februarie vreau să-mi gust din plin dimineţile, să-mi fac si mai multi prieteni, sa ascult radio şi să văd marea. Nu cer mult, nu-i aşa?