Live what you love

Ce ai spune daca ti-as propune sa stam pur si simplu, fara sa ne gandim la nimic, sa uitam ce am fost, ce suntem si sa nu ne mai facem probleme intrebandu-ne ce vom fi? Sunt sigur ca ai accepta pentru ca asta am visat mereu in zilele innorate de septembrie, cand nu ploua dar picura, in noptile senine de octombrie cand, in locul ploii ne jucam cu amintiri si cum ai adauga tu, cu vise sau in diminetile de noiembrie cand incercam sa iubim fiecare nor, fiecare raza de soare... Intr-adevar. Am visat asta. Mi-am dorit. Ne-am dorit impreuna dar azi am sa recunosc, intr-o zi speciala ca te-am tradat pentru ca oricat de boem ar parea eu nu vreau sa uit... Prefer sa-mi amintesc pur si simplu, spontan decat sa uit voluntar. Iti amintesti cand frigul ne facea sa visam impreuna, in statie la gara? Cand te-am vazut plangand si nu am putut sa te las pana nu te-am vazut in trenul pe care-l urasc asa de mult fiindca ne desparte intodeauna? Sunt doar intrebari retorice, desigur, fiindca stiu ca stii...
Valorile, obiceiurile, amintirile, visele noastre prostesti imi formeaza viata iar eu, ti-am mai spus, imi iubesc viata. Stii la ce m-am gandit mai demult? Ca daca in momentul acesta m-as trezi si mi-as da seama ca tot ce am trait pana acum e un vis iar eu sunt un inger mi-ar parea rau...
Atunci hai sa nu ne para rau! Sa nu uitam nici impreuna, nici separat, nici macar pentru un moment! Sa ne amintim mereu ca pastram in suflet o viata... pentru tine, pentru noi, pentru ploaie...