Live what you love

credeam ca am control... credeam ca sunt mai puternic. de aceea, cand am plecat mi-am spus ca mai rau nu are cum sa-mi fie ... am plecat de frica si am ramas departe atata timp din orgoliu. frica de noutatea senzatiei de dependenta pe care mi-o insuflai, frica de prea mult bine, frica de serios si compromisuri... am fugit de tine ca un las...
acum esti bine. esti aproape, dar ne despart luni de necomunicare, de cuvinte marunte, de dor, luni intregi in care nu ne-am vazut macar. stiu ca si tie iti e dor... dar il ai pe el.
poate ca el e mai inalt si mai suplu. poate ca e mai amuzant si mai chipes. poate e nefumator si mai talentat la desen. poate ca stie mai multe despre Seinfeld si mamarute, si poate ca tipa mai incet... sau nu tipa deloc... poate nu il enerveaza cat de tacuta si calma esti, dar sigur nu te iubeste pentru asta. poate ca il faci sa rada si nu sa planga, dar impacarile nu sunt atat de dulci ca odinioara. poate ca nu rade de mancarea ta si poate ca nu uitati sa faceti planuri ...
mi-e dor de cum te plimbai zapacita prin casa intrebandu-ma ce cautai. si mi-e dor de gropitele tale si privirea verzuie... mi-e dor pana si de scaunul beteag de pe care ma aruncai in pat... mi-e dor de bine... de prea mult bine...