Felicitari, promotia 2007 - FJSC

8:19 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Felicitari Andressa, ai reusit :)

Sa va spun ce sfat le-a dat decanul lor la ceremonie. Le-a spus ca la reuniunile dupa 10 ani de la absolvire, oamenii vin mereu cu povesti de succes. Au cariere de invidiat, dar de obicei spun ca nu au avut timp sa-si intemeieze o familie, au muncit foarte mult. Se gandesc abia acum la asta. Iar decanul lor le-a spus ca meseria le va oferi multe satisfactii, dar ca nu le va oferi niciodata o a doua tinerete. Si sa nu se lase furati de mirajul succesului pana ce trec cei mai frumosi ani. Le-a spus sa gaseasca echilibru intre toate bucuriile pe care ni le poate da viata.

Pe mine m-a impresionat mesajul. Si ca sa nu va intristez de tot, o sa va spun ca exact aceeasi idee mi-a fost impartasita de un exchange student aici in Danemarca in semestrul trecut ... deci sunt un norocos, datorita tie! Thank U, buddy :) pt k nu numai l-am aflat putin mai devreme dar l-am si aplicat. Asa ca la fel va spun si voua: munciti dar relaxativa din plin cand aveti posibilitatea. That's basically it :))

Vă poop şi felicitări Andressa :D

Labels: ,

Ole, ole, vin femeile!

12:37 AM / Posted by Marcus / comments (1)

Intalnirile in grup organizate prin agentii, bucuria burlacilor spanioli.


Burlacii dintr-un sat spaniol s-au saturat sa aiba o viata searbada, astfel ca s-au hotarat sa ia masuri pentru a simti din nou placerea de a trai. Burlacii din La Vinuela s-au inghesuit sa se inscrie la o intalnire in grup, sperand ca-si vor gasi sufletul pereche.

In La Vinuela si in imprejurimi traiesc foarte putine femei, pentru ca in anii ‘60-’70 cele mai multe au luat calea oraselor, in cautarea unei vieti mai bune.

Dar cum si in orase exista doamne singure, satule de agitatia urbana, aglomeratie si poluare, exista o sansa si pentru fermieri. Iar Asociatia Caravanelor Femeilor, infiintata in 1995 de un spaniol pe nume Manuel Gozalo, este solutia ideala pentru ambele categorii.

De curand, 66 de barbati celibatari au platit fiecare 50 de euro pentru a participa la intalnirea in grup. Nu a trecut mult si caravana femeilor a ajuns in regiunea lor. 62 de doamne au venit deodata, la bordul unui autocar.

Fermierii, majoritatea de varsta mijlocie, cu o constitutie robusta, altii cu mai putini dinti in gura sau mai adusi de spate, s-au imbracat cat au putut de frumos, au cumparat cosuri de garoafe si le-au facut doamnelor o primire de zile mari.

Cand autocarul ticsit de femei, care, indiferent de silueta, purtau haine stramte si pantofi cu tocuri inalte, a intrat in localitate, babatii s-au intrecut in chiuituri si aplauze.

Intalnirea in grup s-a desfasurat intr-un cort special amenajat, plin de ornamente viu colorate. Dupa masa si conversatie, fermierii si doamnele din caravana au dansat pe saturate si, chiar daca nu toti au avut noroc, s-au infiripat deja cateva idile.

Labels:

Au trecut ani si viata s-a schimbat...

12:27 AM / Posted by Marcus / comments (0)

A trecut mult timp de cand nu m-am mai gandit la primii ani de scoala, la drumul de jumatate de ora pana acolo, la Cristina scumpa mea colega de banca pe care n-am mai vazut-o de ani de zile, la doamna invatatoare si clasa cu numarul 4 de la parter."Esti un adevarat gentleman!" spune mama cu nostalgie gandindu-se la anii aceia si la felul in care am uimit-o inca din prima zi de scoala cand am trimis-o acasa de la usa salii de clasa asigurand-o ca de-acum sunt baiat mare si ma descurc si singur. Se vede in ochii ei ca si-ar mai dori sa traiasca putin clipele cand simtea ca mai am nevoie de ea...chiar daca adevarul e ca mereu voi simti nevoie sa o am aproape...

Ce mi-a adus in minte aceste momente??Am fost azi in vizita la o scoala primara de aici din cartier, sarbatoareau ziua dascalului... si mi-am amintit de un fost coleg, din clasele primare si partenerul meu de drum inspre si dinspre scoala in fiecare dimineata timp de 4 ani... e ciudat cum un om poate sa ti se para asa cunoscut dupa ce nu l-ai mai vazut de la 11 ani. A fost chiar o senzatie placuta sa ma simt din nou copil, o placere de copii care mai credeau in mos craciun si spiridusii lui, mi-am amintit cat de nedreapta a fost nota mea de 4 la caligrafie...sau 2-ul lui la purtare. "Pana la urma nu te-ai facut politist?" m-a intrebase el serios in urma cu ceva timp... si am izbucnit in ras... visul meu de copil tocmai se stinsese definitiv. Nu credeam ca mai era cineva care sa-si aminteasca de copilaria mea zbuciumata si visele de "comisar Catani" ...

Ne-am schimbat amandoi atat de mult dar in "punctele esentiale" tot la fel am ramas...eu tot guraliv si el tot ironic si acid... A fost o vizita foarte placuta si sincer regret ca poate pe Cristina, pe Andreea, pe Mada , Anca, Razvan, Iulian, Andrei, Vlad Agotici si altii de care nu-mi amintesc acum n-o sa-i mai revad poate niciodata... dar de cate ori o astfel de reintalnire se va intampla ma voi simti din nou copil macar pentru cateva clipe...imi voi dori din nou sa ma fac politist, sa fac inconjurul lumii impreuna cu Cristina in vechiul fotoliu cu roti din sufragerie, sa-mi pun papucii magici care ma fac invizibil, sa traiesc si eu aventurile din Ciresarii si cartile lui Jules Vernes, sa vad macar odata in viata un vampir, sa am aripi sa zbor asa ca in visele copilariei sau pur si simplu sa fug ca un nebun crezand cu ardoare ca intr-o zi o sa ajung si eu la olimpiada ca intr-un film pe care-l vazusem la tv si-n care actorul principal avea o replica atat de kitschoasa azi dar care atunci imi dadea aripi "Poti face orice daca-ti doresti cu adevarat"... si cu siguranta imi doream toate aceste lucruri...

Labels:

Post aniversar

11:30 PM / Posted by Marcus / comments (0)

Doar eu

Am inceput sa scriu un blog prin martie sau aprilie 2007. Practic, pentru mine e ca un jurnal, scriu despre calatorii, despre jobul meu, despre apropiati. Cateodata am chef sa scriu, alte ori nu am, dar oricum am fost perseverent si am ajuns la postul 100.

Unora le place, altora nu, dar asta e si ma reprezinta doar pe mine. Imi pare rau, nu stiu retete, nu am jucarii pe care sa le imortalizez, nu am chestiuni arzatoare , de viata sau de moarte, pe care sa le supun dezbaterii publice, nu ma ascund sub un pseudonim, iar sub pavaza anonimatului sa postez diverse.

Sunt doar eu, Marcus ......

Ma fac blogger profesionist, ca fotbalistii. Pot sa fac asta. Pot sa fiu dedicat 120% profesiei mele. Sa-mi ascut simturile. Sa vad locurile, oamenii, viata numai prin filtrul "merita un post sau nu". Sa ma las acaparat, sa ma afund pana la ultimul fir de par in lumea virtuala a ideilor sprintare, observatiilor profunde, subiectelor de interes tratate istet si revigorant. Sa-mi exorcizez toate sentimentele si sa-mi pun inima pe masa.
Tastatura mai exact.

Adica m-as face un fel de mascariciul curtii varianta virtuala. Nu pe casa si masa, boieri dumneavoastra, un fee lunar ar fi suficient....

Hm... Tre' sa lucrez la campania de promovare... Idei?

Labels:

Quote of the day

2:33 PM / Posted by Marcus / comments (1)

Sometimes on the way to your dream, you get lost and you find a better one.

...dragostea poti sa o cersesti, sa o cumperi, sa o primesti in dar, sa o gasesti pe strada, dar nu o poti fura.

Labels:
Subscribe to: Posts (Atom)