How I am jealous .... not :D

11:00 PM / Posted by Marcus / comments (0)

I realized I don’t know how to be jealous. My skills stop after liking “Jealous Guy” by John Lennon. If someone tells me something like “I had something to do“, I don’t ask questions. I trust everybody. Still, I have learned the hard way that many unasked “where are you?” gets you closer to being cheated on. So, better safe than sorry. Boys and girls, here’s my 2 cents.

1. Relax, take it easy. If you have just met someone, chances are you don’t know much about her or her friends or their habits. So, take each day at a time. Wait and see how things go. Feel the rhythm of the relationship before you give ultimatums, worry if that rhythm gets disrupted.

2. Be a little paranoid. You know how sometimes you get a bad feeling and your reason tells you the worst can’t happen? Well, it can. I’ve been there. So, if you sometimes feel like something is wrong (and you don’t get the feeling every 5 minutes, in which case you’re just insecure and that doesn’t count as a reason for jealousy!!) you should just be honest about it. Just say: “This doesn’t feel right. Tell me what’s wrong.” and listen.

3. Don’t get upset for no reason! Ask for an explanation before getting mad. What if you were just imagining things? Stay cool and think about it. Only after you have heard the explanation and that proves to be a lie, you should get upset.

4. Don’t be too forgiving. You might mean well, but 1 + 1 = 2, no exceptions. So if your significant other has cheated on you several times, well, don’t be surprised when it happens again. Plus, if you decide to overlook some things, be cure you understand the circumstances. Was it a one time thing? Or a six-months long thing? There is a difference between the two cases.

5. See the signs. What’s up with the silent mode on the phone all the time? How come you just take off from time to time? I don’t know any of your friends. Those are the signs!

So, my friends, I shouldn’t be giving any advice, since I learned how bad it hurts by falling. Still, I think a little jealousy spices up things. It shows you care. Just as long as it’s “a little” and not “too much”. But there’s a thin line between the two - and when it comes to crossing that line, you’re on your own!

Labels:

Despre batranete

12:07 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Poate m-am saturat de oamenii care cred ca stiu si nu stiu, care se ascund sub indiferenta si spera sa nu fie observati... Am scris "spera"? Citeste "cred" pentru ca tipul acesta de persoane nu spera la nimic. Au uitat parca sa-si fac planuri, sperante sau sa-si formeze macar un ideal. Au omis sa tina minte ca totul depinde de ei, ca sunt in felul lor speciali. E curios dar tocmai mi-am amintit ca mi-a spus cineva mai demult ca un obiect nu exista daca tu nu vrei ca el sa existe si ca daca te vei intoarce cu spatele el va disparea. La fel e si cu timpul mi-am spus: nu va exista daca nu-l va masura nimeni. Asa secundele ar fi doar secunde sau nu ar mai fi deloc, pentru ca am fi uitat ca le-am inventat.

Chiar m-am imaginat ieri cum as fi la 80 de ani si am plans gandindu-ma ca atunci ziua mea nu s-ar mai deosebi de ziua bunei mele prietene , ca voi parcurge acelasi drum si-mi voi aminti mereu ce am fost sau voi regreta unele neajunsuri in viata . M-a intristat ca suntem limitati in timp, ca nu putem trai vesnic sau ca totul e trecator, dar cel mai trist este ca acest gand ne urmareste mereu alaturi de amintiri dureroase sau frumoase; ca ele, amintirile vor ramane acolo, vizibile, incrustate in riduri sau in zambete facandu-ne sa retraim un suras, o emotie, o lovitura, un sarut, o strangere in brate de parca ar fi fost ieri.

Intr-adevar cel mai dureros este sa sti ca timpul e ireversibil, ca azi, nu vei mai trai ce ai facut ieri dar iti vei aminti mereu ca o amprenta intiparita pe chipul tau.
Zambesc pentru ca vreau sa ma imaginez la 80 de ani nu cu tristete ci cu o bucurie copilareasca... o sa-mi fac o obijnuinta din a trai prin visuri , prin sperante si mai ales prin iubire... o sa-i intorc atunci spatele timpului.

Labels:

Mereu cu voi :) #pentru voi#

1:27 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Am avut azi ocazia sa revad cativa prieteni dragi. Inca nu pe toti si nici pe cei care ma asteptau... sa ne luam ramas bun unii de la altii. Ce sentiment ciudat a fost sa stiu ca nu ma voi mai vedea saptamanal cu acei oameni. Singurul fapt ca ne stim de 3 ani si am lucrat in echipa de multe ori si stim multe unii depre altii ne face sa ne simtim atasati unii de ceilalti. Si e atat de greu de la un moment dat incolo sa-ti faci prieteni.

Ati observat? Prietenii nu sunt ca aia din autobuz de care te lipesti si fara sa vrei. E nevoie de timp si rabdare si tot felul de ingrediente necunoscute (numite si “chimie”). Ne lipim intre noi in mod bizar si e nevoie de ceva providential. De sincronizare, de exemplu.

Nu prea stiu exact cum functioneaza, stiu doar ca unele persoane din viata mea imi sunt ca niste prelungiri.

Cand am cazut pe 1 Mai si mi-am spart capul, am crezut chiar ca o sa mor. Cam asta banuiesc ca ar fi crezut oricine daca ii curgea sange siroaie pe ceafa. Sentimentul e ciudat. Nu prea stiam ce sa fac.

Dar nu am intrat in panica. Eram cu una din prietenele mele cele mai bune. Am mai multa incredere in ea decat in mine insumi.
Stiam ca orice s-ar intampla, ea va lua o decizie corecta. Ca va fi alaturi de mine (eram numai noi doi la munte) si ca va face tot ceea ce este omeneste posibil sa imi fie bine. Si asa s-a si intamplat.

Cel mai valoros lucru cu care ne putem mandri: prietenii.

Acei oameni care ar lasa orice ca sa ne sara in ajutor. Persoanele cu care nu te vezi saptamani, luni in sir si stii totusi ca sunt acolo, ca oricand veti vorbi din nou, va fi ca si cand nu s-ar fi intrerupt legatura. Oamenii carora le-ai da pe mana si copiii, si casa, si cele mai importante secrete. Fara sa eziti. Pentru ca iti asumi deciziile lor ca si cum ar fi ale tale.

Zilele astea m-am simtit foarte norocos. Foarte bogat. Imi iubesc mult, mult de tot prietenii. Si, dupa familie, ei sunt ce am mai scump pe lume.

Labels: , ,

Pentru prieteni

12:03 AM / Posted by Marcus / comments (0)

Ai trait vreodata un moment in care sa vrei sa opresti timpul in loc pentru a-l pastra pe vecie in aceeasi stare? Sau sa-l savurezi la nesfarsit de parca ai apasa rewind pe melodia ta preferata? Si ca tot vorbim de melodii te-ai aseza aici langa mine, fara sa ma intrebi nimic, uitand de restul lumii doar ca sa traiesti clipa cu o intensitate maxima, doar stand pur si simplu fara sa faci nimic... doar traind?

M-am surprins odata privind pur si simplu la prietenii mei. Ne-am hotarat sa facem un picnic, ti-am zis? Ai sa razi dar imi amintesc chiar si cu ce eram imbracat in momenul respectiv si daca as fi numarat atunci ti-as fi spus acum si cate fire de iarba erau... fiecare secunda merita traita dar unele clipe merita retraite pentru todeauna. Asta si fac, retraiesc: parca simt iarba si vantul si stiu ca o sa ma inverzesc de la ea dar nu o sa ma ridic, am uitat ca iarba murdareste, ca vantul raceste... am uitat de lume si am zambit.

Iubesc, desi nu am fost indragostit niciodata! As putea sa-ti vorbesc despre dragoste, despre prietenie ore intregi fara sa ma opresc dar nu as spune niciodata ce e cu adevarat esential... Iubesc cerul si marea si visele si lumea din jur si imi iubesc prietenii!! Le ador calitatile si cred ca incep sa le iubesc si defectele. Iubesc chiar si filmele mute desi nu am vazut decat unul, iubesc tot ce reprezinta ei chiar daca asta ar insemna sa iubesc acum ce am urat mereu...

Ai iubit vreodata pe cineva atat de mult incat sa crezi ca nu o meriti? dar ai incercat sa simti asta in fiecare zi, in fiecare secunda, cu fiecare miscare pe care o faci? Incearca...


Labels: ,

Despre Dragoste

1:51 PM / Posted by Marcus / comments (0)

  • pt că ,, cealaltă'' nu e a ta
  • pt că nu poţi să o cataloghezi ca şi ,, private property''

Dragostea "e atunci când" libertatea celuilalt şi felul ei(lui) diferit de a fi nu numai că nu te sperie, nu numai că nu te ameninţă, nu numai că nu te desfiinţează, dar te şi uimeşte cu bucuria cu care te uimesc minunile întâmplate fără să le fi cerut şi care-ţi strecoară în suflet modestia de a fi tu însuţi şi curajul de a o admira pe cealaltă.

De aceea, ochii cuiva care iubeşte sunt mai calzi şi privirea ei are blândeţea statornică a celei care se simte împlinită numai trăind viaţa celuilalt, fericirile şi tristeţile lui.

Labels: