Posts
Stau si ma intreb de ce nu sunt in stare sa dau un "paste" la o piesa sau sa scriu un blog care sa dea un "aer" de fericire, nici cand ma simt bine? Chiar ciudat ... poate de aceea ca aceste clipe, pur si simplu le savurez? Poate sa fie si acesta un raspuns. Le savurez si nu-mi bat capul cu intrebari de genul "oare de ce ii asa cum ii, ce am facut ca sa ma simt bine? "
In schimb, cand avem o zi proasta, sau nu a iesit ceva asa cum ne-am dorit,tot timpul analizam acea situatie din zeci si zeci de unghiuri.Incepi sa-ti pui tot felul de intrebari,sa cauti raspunsuri,sa cauti ceva care sa-ti dea speranta ca pana la urma totul se rezolva,si o sa fie bine.Cand nu reusesti sa primesti astfel de "feedback-uri" ... poate ai norocul sa dai peste o piesa care sa spuna totul, sau niste pasaje prin care treci si tu... si te ajuta intr-un fel sau altul. Nu credeam in ruptul capului,la varsta de 10,11 ani ... ce impact puternic poate avea o melodie asupra unei persoane.
Acum, dupa un an de zile, stau si "analizez" cat de mult m-a ajutat (sau nu) piesa aceasta. Mi-a fost zis, ca ne regasim intr-o piesa, in momente mai grele din viata... probabil atunci m-am regasit in asta... si am primit acel "sprijin moral" pe care eu nu-l gaseam nicaieri si la nimeni. Mi-au fost alaturi, cand stateam in camera si priveam in gol dupa niste raspunsuri(si-mi sunt si acuma Image).
Ma intreb cat de usor ar fi fara sa simti ceva, fara sa-ti faci griji de problemele din fiecare zi, fara sa te simti ranit, fara sa mai petreci atatea clipe pierdut "in spatiu"... dar daca ii sa fie asa, atunci ce mai este uman in noi? Nu aceste sentimente,emotii... aceste intense trairi sufletesti ne deosebesc de restul vietatilor ... si ne fac oameni?
Uneori suntem ca o frunza desprinsa din coroana unui copac,purtati de acel vant de toamna in toate directiile,nestiind in ce directie o luam,si unde o sa ajungem.