Live what you love

A trecut deja o luna de zile din aceasta calatorie a mea pe luna, experienta de a fi angajat, atat de noua si atat de evitata de mine pana acum. Nu doare, nu musca, ba pe masura ce incep sa ma instalez, obisnuiesc cu tot ce e nou, oamenii… incepe sa fie chiar bine.

AL-vac este o companie respectabila si volumul de informatii de aici este imens, trebuie doar sa vrei sa il gasesti. Cum bine a spus cineva in prima zi, la inceput e ca si cum ai incerca sa bei apa de la furtunul de pompieri.

Nu plec inca devreme de la servici pentru ca vreau sa stiu cat mai multe despre companie. Sa cunoasc oamenii de aici cat mai bine si relatiile pe care firma le are cu partenerii ei. E multa munca dar imi place ceea ce fac. Am tot ceea ce mi-am dorit iar daca eu m-as plange de ceva cred ca l-as supara pe Dumnezeu. . . Vorbesc cu toata lumea aproape in daneza si mai intai radem de accentul meu de "est-european" iar mai apoi continuam discutia E very funny si ii simt oameni buni pe toti. Nu sunt deloc stresat si merg zilnic la servici cu ganduri bune, prietenii stiu de ce ...

Abia astept sa fie weekend, sa ma pot uita seara la filme, sa ies la cumparaturi, sa gatesc si sa ma dau cu role cu Denis si prietenii lui, sa ma reapuc de bunul obicei de a face poze… sa ma simt acasa.

Pana una alta, ma duc in holul biroului unde niste oameni au inceput sa cante jazz la pianul de acolo.

Mai bine scriu despre ceea ce simt decat ce sunt.

p.s. Imi cer scuze tuturor celor care se asteptau sa citeasca numai bloguri vesele. Asa cum am promis. Stiu ca am fost un dezastru, cand am o relatie devin alta persoana, nu stiu de ce ma schimb complet, poate fiindca mereu am simtit nesiguranta din partea femeilor. Momentan nu sunt implicat in nici o relatie amoroasa si sper ca in curand lucrurile vor intra in normal. Pot spune ca in momentul de fata sunt fericit, insa ma simt nevoit sa recunosc tristetea ce ma apasa in clipa in care ajung acasa si vad ca nu este nimeni sa ma astepte.