Posts
Fuckingfabulous!
În sfârşit! Aşa mi-am zis când am auzit „România – Fabulospirit“, noul slogan sub care Ministerul Afacerilor Externe a decis să ne promoveze ţara în lume. O simţeam de mult, dar n-am avut curajul să o rostesc cu voce tare. Acum pot – „da, nene, suntem fabuloşi!” Să ştie toţi anoştii de francezi, ştersii de italieni, plicticoşii ăia de spanioli! Mai întâi am fost eterni, apoi fascinanţi şi apoi surprinzători. Pretenţia că acum suntem fabuloşi curge cum nu se poate mai natural. Intrevăd deja un viitor slogan: „Like nothing else!”. Mă scuzaţi, m-a luat puţin valul şi nu cadrează cu sloganul MAE. Pentru că ce mai apreciez foarte mult la sloganul lor e şi faptul că reflectă proverbiala modestie românească. Pomeneşte numai de spirit. Când, de fapt, cu adevărat fabulos e ca noi suntem fabuloşi în mult mai multe privinţe. Să luam doar câteva exemple:
Fabulousdriving – unde în Europa se mai circulă ca în România? În care ţară, spirite vulcanice de şoferi abulici intră în intersecţii blocate pentru a le bloca şi mai tare? Pe care trotuare nu mai pot merge oamenii din cauza maşinilor parcate pe ele? E clar că n-avem egal. Un acut şi irepresibil simţ al punctualităţii face mii de şoferi să claxoneze în fiecare zi la semafoare, în prima nanosecundă de la aprinderea culorii verzi. Şofatul pe sens interzis provoacă senzaţii atât de fabuloase încât ştiu cel puţin două străzi din Arad pe care, noi, cei care mergem pe sensul interzis, suntem mai mulţi decât cei care merg pe sensul corect. Motiv pentru care îi semnalizăm cu farurile, să se dea la o parte până trecem.
Fabulouskindness – spiritul fabulos merge mână în mână cu irezistibila noastră amabilitate. Pe stradă, în magazine, în birouri, te izbeşte ploaia, câteodată chiar grindina, de zâmbete drăguţe şi dispuse să te ajute. Pe străinii care reusesc să scape nebătuţi de taximetriştii pirat care îi preiau zâmbind de la aeroport sau gară, această avalanşă de serviabilitate colectivă ii va pune pe gânduri.
Fabulousliving – nu de puţine ori am constatat, mut de uimire, cum aleg să trăiască oamenii bogaţi în România. Cum construiesc sau cumpără ei locuinţe de milioane de euro de la ale căror ferestre pot admira nestingheriţi ferestrele vecinilor, care au cheltuit aceleaşi milioane ca să înalţe aceleaşi case, la doi metri distanţă. Înainte să văd asta nu m-am gândit niciodată că ideea de a trăi împreună poate lua forme atât de fabuloase şi ca tânăr şi neliniştit se transformă, după câţiva ani de riscuri şi efort, în bogat şi înghesuit.
Fabulouspolitics – ce poate fi mai fabulos decât un preşedinte de ţară care ii spune prim-ministrului, în direct la televiziunea naţională „...am văzut că aveţi faţă de european; purtaţi papion...”? Cine se poate măsura cu aşa o replică? Care străin are curajul măcar să viseze la aşa ceva în ţara lui?
Acum câteva zile, la o cină, un prieten al meu englez a întrebat-o pe o colegă: „What is the best thing about being Romanian?” După câteva momente de perplexitate (ce întrebări aiurea le trec prin cap străinilor!) şi altele de efort sincer, colega mea s-a dat bătută şi a recunoscut, încurcată, că nu ştie. Nu aflase încă de sloganul ăsta, altminteri ar fi răspuns extatică: „That we are fucking fa-bu-lous! Haven’t you noticed yet?”
Faptul că o agenţie a propus aşa un slogan nu mi se pare neobişnuit. Creativitatea poate scăpa câteodată frâiele, lăsându-se sedusă de propria creaţie. Faptul că Ministerul Afacerilor Externe l-a adoptat şi se făleşte acum cu el, asta mi se pare cu adevărat fabulos. Mă duce cu gândul la un banc auzit recent:
„Bulişor, tu ce vrei să faci când vei fi mare ?
- Visez să fiu miliardar, ca tatăl meu.
- Păi ce, tatăl tau e miliardar ?
- Nu, şi el visează.”
Cam asta cred că e relaţia noastră cu spiritul fabulos şi cu fabulosul în general. Dar s-ar putea să mă înşel, să nu fiu eu reprezentativ pentru fabuloşii din ţara asta. Să trag media în jos. Pentru că atunci când ai noroc să fii fabulos, eşti în toate cele. N-ai cum s-o ascunzi şi n-ai cum să n-o spui şi la alţii. O singură temere am: ca nu cumva, în timp ce noi o să spunem la toţi străinii neştiutori, pe toate canalele de televiziune „Fabulospirit, Fabulospirit...”, cei care nu vor fi foarte atenţi, să audă „Fabulationspirit...”
Fabulousdriving – unde în Europa se mai circulă ca în România? În care ţară, spirite vulcanice de şoferi abulici intră în intersecţii blocate pentru a le bloca şi mai tare? Pe care trotuare nu mai pot merge oamenii din cauza maşinilor parcate pe ele? E clar că n-avem egal. Un acut şi irepresibil simţ al punctualităţii face mii de şoferi să claxoneze în fiecare zi la semafoare, în prima nanosecundă de la aprinderea culorii verzi. Şofatul pe sens interzis provoacă senzaţii atât de fabuloase încât ştiu cel puţin două străzi din Arad pe care, noi, cei care mergem pe sensul interzis, suntem mai mulţi decât cei care merg pe sensul corect. Motiv pentru care îi semnalizăm cu farurile, să se dea la o parte până trecem.
Fabulouskindness – spiritul fabulos merge mână în mână cu irezistibila noastră amabilitate. Pe stradă, în magazine, în birouri, te izbeşte ploaia, câteodată chiar grindina, de zâmbete drăguţe şi dispuse să te ajute. Pe străinii care reusesc să scape nebătuţi de taximetriştii pirat care îi preiau zâmbind de la aeroport sau gară, această avalanşă de serviabilitate colectivă ii va pune pe gânduri.
Fabulousliving – nu de puţine ori am constatat, mut de uimire, cum aleg să trăiască oamenii bogaţi în România. Cum construiesc sau cumpără ei locuinţe de milioane de euro de la ale căror ferestre pot admira nestingheriţi ferestrele vecinilor, care au cheltuit aceleaşi milioane ca să înalţe aceleaşi case, la doi metri distanţă. Înainte să văd asta nu m-am gândit niciodată că ideea de a trăi împreună poate lua forme atât de fabuloase şi ca tânăr şi neliniştit se transformă, după câţiva ani de riscuri şi efort, în bogat şi înghesuit.
Fabulouspolitics – ce poate fi mai fabulos decât un preşedinte de ţară care ii spune prim-ministrului, în direct la televiziunea naţională „...am văzut că aveţi faţă de european; purtaţi papion...”? Cine se poate măsura cu aşa o replică? Care străin are curajul măcar să viseze la aşa ceva în ţara lui?
Acum câteva zile, la o cină, un prieten al meu englez a întrebat-o pe o colegă: „What is the best thing about being Romanian?” După câteva momente de perplexitate (ce întrebări aiurea le trec prin cap străinilor!) şi altele de efort sincer, colega mea s-a dat bătută şi a recunoscut, încurcată, că nu ştie. Nu aflase încă de sloganul ăsta, altminteri ar fi răspuns extatică: „That we are fucking fa-bu-lous! Haven’t you noticed yet?”
Faptul că o agenţie a propus aşa un slogan nu mi se pare neobişnuit. Creativitatea poate scăpa câteodată frâiele, lăsându-se sedusă de propria creaţie. Faptul că Ministerul Afacerilor Externe l-a adoptat şi se făleşte acum cu el, asta mi se pare cu adevărat fabulos. Mă duce cu gândul la un banc auzit recent:
„Bulişor, tu ce vrei să faci când vei fi mare ?
- Visez să fiu miliardar, ca tatăl meu.
- Păi ce, tatăl tau e miliardar ?
- Nu, şi el visează.”
Cam asta cred că e relaţia noastră cu spiritul fabulos şi cu fabulosul în general. Dar s-ar putea să mă înşel, să nu fiu eu reprezentativ pentru fabuloşii din ţara asta. Să trag media în jos. Pentru că atunci când ai noroc să fii fabulos, eşti în toate cele. N-ai cum s-o ascunzi şi n-ai cum să n-o spui şi la alţii. O singură temere am: ca nu cumva, în timp ce noi o să spunem la toţi străinii neştiutori, pe toate canalele de televiziune „Fabulospirit, Fabulospirit...”, cei care nu vor fi foarte atenţi, să audă „Fabulationspirit...”
0 comments:
Post a Comment