Posts
Ce faci cand simti ca nu poti lucra, iar deadline-urile vin peste tine ca niste caramizi uriase?
Ce faci cand esti atat de suparat ca te doare stomacul? Cand nu poti sa accepti ca nu e cum vrei tu? Ca unele lucruri nu depind de tine?
Ce faci cand ai vrea sa fii incurajat si te cearta ? Cand astepti o imbratisare si iti cere sa fii puternic ?
Ce faci cand iti vine sa fugi in lume, dar nu ai cu cine?
Ce faci daca nu se poate? Ce faci daca nu poti da timpul inapoi oricat ai vrea?
Iti permiti luxul de a iesi din circuit cateva zile? Iti petreci timpul cu dulciuri, reviste si jocuri de computer? Asculti muzica trista ?
Fugi la prieteni si te faci ca nu s-a intamplat nimic? Ascunzi ca pisica in nisip si nu te gandesti ca te doare pana cand nu va mai durea? Asculti muzica vesela ?
Vorbesti despre asta sau strangi din dinti si intrebi care e scorul?
Eu ascund ca pisica… Tu ce faci?
Later edit:
Earlier today I was talking with my friend, Peycho.
Peycho: You should start putting down these toughts. Write about what you feel, draw if U can.
Me: But I can´t put it into words...
Peycho: You have to try. You can start with simple drawings or just random words. It will get easier in time to express the state of mind.
Me: Nice ... Can´t I just write on my blog about how I feel ?
Peycho: No.
Me (luaghing): Why ?
Peycho: Because you can hurt other people
21 comments:
Ascult muzica (Simon & Gurfunkel - I’m a Rock for example).
Si citesc.
Si spun ca nu imi pasa.
Deloc.
Si apoi chiar ma trezesc ca nu imi pasa.
Si apoi incep sa imi dau seama cat de egoist sunt.
Si apoi incep sa rad de mine si dramoletele mele.
Si apoi incepe sa imi pese din nou.
Intai de lucrurile mari.
Si apoi de lucrurile mici.
Pregatesti niste scuze credibile, pentru tine sau pentru ei; cumperi un Rom Tricolor; te bucuri ca nu e totul cum vrei tu , pentru ca atunci n-ai mai face nici un pas inainte; ii compatimesti pentru ca sunt prosti si nu realizeaza ce pierd cand te pierd pe tine; ..
si aici m-am blocat, pentru ca daca n-ai cu cine fugi in lume .. cred ca trebuie sa …
si mai cumperi un rom tricolor si asculti muzica vesela.. sau trista dar neaparat sa fie veche, de cand erai copil..
Când sunt deprimat, nu am chef nici de distracţii. În general, sunt bun doar pt chestii relaxante… stau, meditez, poate mă plimb, muzica e de obicei tristă.
Dar la deprimări ajung mai mult după dezamăgiri. Când am deadline-uri aproape imposibile, de obicei sunt mai motivat.
Somnul mă ajută întotdeauna să trec peste supărări… şi somnul cel mai dulce nu e dimineaţa.. din experienţă spun că somnul e cel mai dulce atunci când ai foarte multe de facut şi, totuşi, rupi o oră două pentru a uita de tot! Works for me!
iau o ciocolata, o bere, cipsuri. Sau stau noptile sa termin treaba. Sau citesc un blog. Deschid yahoo mes si trimit intrebari sau comentarii la care nu mai astept neaparat raspuns. Ma duc la spectacol. Sau la cinema, singur. Au fost ani in care n-am pierdut nici o premiera. Ce vremuri!
De obicei nu am deadline-uri, pentru ca eu le initiez si tot eu le ignor. Viata mea e un deadline amanat, si totusi termin multe proiecte.
Pana la urma, a iesi pentru un timp din sistem cred ca e cel mai logic si mai sanatos. Si apoi, treptat, dupa ce aburii alcoolului se vor risipi, o sa gasesti din ce in ce mai multe motive sa te intorci in valtoare
dau un pumn intr-o masa… urlu o data sa trezesc vecinii… si apoi ies in oras sa ma vad cu prietenii :D
Ascult manele la maxim pana vine vecinu’ de deasupra si imi sparge freza. Works every time!
Partea cu deadline-urile vin peste tine suna cel mai cunoscut pentru mine. De obicei, functioneaza mereu sa lucrez cu cineva, ca ma tine pe scaun mai mult timp. Cand eram singura in Romania, luam o bere la bord si totul mergea mai repede (a nu se intelege ca ma imbatam sau ceva :) ). In state nu gasesti alcool la tot pasul, asa ca cea mai eficienta chestie e sa iau o pauza de 1 ora si sa ma duc la alergat/piscina. Pentru mine functioneaza foarte bine.
Cand se intampla asa…vorbesc cu prietenii despre problemele pe care le intampin si primesc incurajari, oricum sa vorbesc despre probleme e o terapie in sine si ma mai si obisnuiesc cu ideea:) Iar daca simt ca sunt pe cale sa cedez…ma culc putin (cica in timpul somnului, creierul scotoceste in baza de date pentru soutii la probleme similare din trecut). Cand ma trezesc ma simt mai puternica si reusesc sa o iau de la capat!
Greetings!
Sa fiu rau? Si sa ma dau mare ca imi fac propriul program… Ca-s cel care isi conduce departamentul? (cu toate ca departamentul e compus din mine si un bun prieten) :) Ppl… Si cand vine cate un deadline de la sefu’ al mare… facem pe drq in patru ca sa il terminam mai repede decat mi se cere ca sefu cel mare e german;prototipul german chiar, vine la servici la fix(marja de eroare e mai mica de 30 de secunde, NU GLUMESC), parca e mereu manechin in vitrina(nu numai ca nu are cutepe haina, pantaloni,etc. dar nici macar scame n-am vazut vreodata pe costum).
Asa ca… metoda mea e simpla,nu uit sa adaug inca vreo 20% peste timpul de realizare al proiectului,cu atat mai putin sa dau termene nerealiste!!!
Hm, trist… incerc sa joc scrabble, daca sunt in zi buna si castig ma mai bucur un pic, daca nu… nu merge si ascult niste muzica… la boheme… ceva sa imi planga inima… cui pe cui se scoate nu? Dar intotdeauna incerc sa imi repet un lucru pe care l-am descoperit mai demult si in care cred. Viata este ciclica, sunt si lucruri bune sunt si lucruri rele in ea. Asa ca dupa momente proaste pot veni momente mai bune si invers. De aceea atunci cand razi, razi mai retinut si nu te bucura ca un dement, prosteste, fara sa mai tii cont de nimic, fiindca trebuie sa te gandesti ca va veni un timp cand vei plange si ti fimai greu, deci fii cumpatat in bucurie. Iar cand esti trist siplangi sau te doare sufletul, gandeste-te ca va veni si timpul in care vei rade si va fi mai bine, roata continua sa se invarta si vor veni si momente bune din nou. zambeste fiindca trebuie, asa se intampla, asa e firea lucruilor ca dupa plansul tau sa vina si bucuria sau alinarea. Si asa se intampla. Incerc sa nu uit ca asa stau lucrurile. Uneori ajuta, daca nu ai fi singur insa ar ajuta si mai mult… nu?
Imi place ca lumea nu spune de luat taurul de coarne. Cand ai o problema, cel mai bine e sa o rezolvi cat mai repede, nu sa stai sa calculezi cat timp iti ia o sa rezolvi. Imi vine sa urlu cand am mult de munca si cand sunt presat, dar abia astept satisfactia ce vine dupa ce termin. E ca impacarea dupa cearta in cuplu.
Cand nu merge cum trebuie, inghit in sec si fac altceva, pana gasesc o solutie. Mereu sunt intrebat: “tu nu te saturi de calcule?”. Ei bine, nu, niciodata; calculez pana si cate furnici incap pe metru patrat.
Incerc sa creez eu ciclul, nu sa ma bage cineva in el. Fug de prieteni, au tendinta sa ma cocoloseasca si sa le para rau pentru ca ma zbat. Ma compatimesc pentru ca buchisesc si ma urasc pentru ca banii mei nu se duc pe ei (berici, cluburi etc.).
Muzica… Uneori uit ca ascult muzica, nici nu pot sa spun daca ascult muzica trista sau vesela, unii considera ca nu e muzica. Melodii ce se intrepatrund, ritmuri alerte si sacadate. Uneori bataia tobei imi provoaca durere in stomac si opresc muzica.
Eu ma consider fericit. Parerea mea.
Mihai, fugi tu de prieteni sau fug prietenii de tine? :)
pai ce sa fac incerc sa le rezolv ,dar uneori se intampla cand vine una vine si cealalta si atunci ma simt din ce in ce mai rau si ma gandesc doar la rele si am remuscari.si am o mare slabiciune cand vad ca nu ma crede nimeni si ma invinuieste si mai mult atunci nu mai stiu ce sa fac imi vine sa iau campii ,uneori am noroc de copilasi ca ma uit la ei cat de fericiti sunt la varsta lor si ma pun in postura lor pt 5 min si parca mai uit atunci pe moment dar totusi trec f greu de ele cand le am nici nu mai stiu ce sa fac .
“Ce faci cand esti atat de suparat ca te doare stomacul? Cand nu poti sa accepti ca nu e cum vrei tu? Ca unele lucruri nu depind de tine?
… nu pot sa dorm, sau sa fac nimic altceva si ma gandesc incontinuu la problema mea pana ajung la o solutie sau macar inteleg ce se intampla si formulez o concluzie. Si plang, si sufar, si-L rog pe Dumnezeu sa ma ierte (ca sigur am gresit eu cu ceva daca am ajuns in acest punct si sufar cumplit) si sper ca maine voi reusi sa rezolv problema. O anumita problema nu o pot rezolva de 2 ani, si nu renunt, ma izbesc mereu de acelasi zid, si dau mereu cu capul cu gandul ca azi il sparg.. si nici o metoda nu il darama… probabil ca am sa continuu pana la epuizare….deja am inceput sa obosesc
Cui naiba ii prieste supararea?Totul e sa stii sa treci peste ea,sa poti sa treci peste ea.Suferi o zi,doua,noua….pe urma incepi sa te obisnuiesti cu suferinta.In final timpul are grija si le rezolva pe toate.Intervine uitarea (care e scrisa in legile omenesti) si totul reintra in normal.
Ca sa raspund totusi la intrebare….Sufar in tacere ca un caine,dar caut sa nu stau singura si ocolesc muzica,mai ales cea trista…Plang putin,oftez…si astept sa treaca zilele mai repede…sa treaca timpul…sa uit si sa-mi revin.
Sivelli,
dar cum uiti? eu nu uit… dar accept in timp ca… asta este.
Marcus,
Daca incepi sa uiti ai sa vezi ca o sa incepi sa-ti si revii,deci sa nu mai suferi asa de tare incat sa te “doara stomacul”.E greu,al naibii de greu,dar…cam asta e viata.Acum esti sus,intre stele,acum cobori pe pamant si te lovesti asa de tare ca te doare…
Sivelli,
dar daca uiti, te uiti si pe tine. ca doar din experientele astea suntem facuti. cred ca e necesar sa ne doara stomacul cand ne aducem aminte.
Post a Comment